M‑am hotărât să fac o incursiune printre vocile feminine ale ultimilor ani, care mi s‑au părut notabile și mi-au rămas la inimă. Cred că e destul de greu să te remarci în zilele noastre în industria muzicală ca artistă, dacă nu ai buze senzuale, picioare lungi și sâni măsura D. Nu că astea nu s‑ar putea rezolva din garderobă și nițică chirurgie plastică. În potopul de pseudo-cântărețe pe care industria showbiz îl revarsă asupra noastră, mai răzbate când și când câte o voce de valoare, care tocmai de aceea trebuie amintită, ca să nu se piardă și ea în valul de zgomot ce ține loc de muzică.
Am să încep cu Katie Melua. Îmi place vocea ei și-mi place că pune inima în piesele pe care le cântă. Mai întâi un cover al unui cântec compus de The Cure — Just like heaven.
Apoi o piesă la care mi‑a plăcut videoclipul — fiecare purtăm înăuntrul nostru pe cineva. “Without you now I see / how fragile the world could be”, spun versurile la un moment dat. Toți avem în inima noastră pe cineva fără de care lumea n‑ar mai avea nici o consistență.
Am început mai ușurel, dar continuăm în forță cu “What am I to you” — Norah Jones.
Adaug și o piesă compusă de Norah, “Sunrise”.
Și uite așa ajungem la Tracy Chapman. Nu știu câți dintre voi o știu — sper că mulți. O piesă care mie mi‑a plăcut foarte mult este “Telling stories”.
Alături de Clapton, în piesa “Give me one reason”, Tracy face o demonstrație de ce înseamnă artă. Blues!
La final un bonus — o piesă care mie mi‑a rămas la inimă, deși probabil că nu se măsoară cu toate cele de mai sus. Vocea Dalmei mi se pare specială.
13:06
O tanti care mie imi place mult: