Câinele de pază

Citeam arti­co­lul lui Vlad Petreanu des­pre dis­pa­ri­ția pre­sei în for­mat tipă­rit și mă gân­deam la mul­ti­plele impli­ca­ții pe care le suge­rează. M‐am întors cu gân­dul la anii '90, când după revo­lu­ție am avut pen­tru prima dată ziare care publi­cau alt­ceva decât magis­tra­lele cuvân­tări ale știm‐noi‐cine. Mi s‐a părut atunci că presa e o minune și cre­deam până la ultima literă în sin­tag­mele care o desem­nau drept a patra putere în stat, imaginându‐mi că nimic rău sau nedrept nu se va mai putea întâm­pla în Româ­nia de vreme ce există ea. Îmi închi­pu­iam anchete și repor­taje și știri care vor dez­vă­lui tutu­ror ade­vă­rul, ajutându‐ne să înțe­le­gem lumea în care trăim.

Apoi lucru­rile au evo­luat neaș­tep­tat. Zia­riș­tii epo­cii comu­niste, des­pre care eu știam des­tul de puțin pen­tru că nu mă prea inte­resa cine sem­nează arti­co­lele din Scân­teia, au deve­nit noii zia­riști ai tine­rei demo­cra­ții și s‐a năs­cut o întreagă dis­pută – ale cărei eco­uri le mai auzim și azi – des­pre îndrep­tă­ți­rea lor de a se adresa româ­ni­lor. Au fost lan­sate acu­za­ții și anchete des­pre cola­bo­ra­rea unora și altora din­tre ei cu secu­ri­ta­tea comu­nistă, s‐au năs­cut răz­bo­aie și ven­dete. Unele din­tre ele mai per­sistă pro­ba­bil și acum. În spa­tele aces­tor dis­pute deon­to­lo­gice a înflo­rit o a doua presă, secun­dară și pro­fi­ta­bilă, a pri­me­lor tablo­ide: Infrac­to­rul, Pros­ti­tu­ția, Bâz­dâ­ga­nia…

Când au apă­rut Expres, Zig‐Zag, Aca­de­mia Cața­vencu, mi‐am zis din nou că până la urmă vom avea o presă ade­vă­rată. Pro­ba­bil și pen­tru că zia­rele astea aveau vederi simi­lare cu ale mele din punct de vedere poli­tic. În spa­tele lor au înce­put trep­tat să se con­sti­tuie car­te­lu­rile de presă, con­duse de sfo­ra­rii Româ­niei și trep­tat jur­na­lis­mul a dis­pă­rut – atât cât o fi fost – facând loc pro­pa­gan­dei și mani­pu­lă­rii. Rând pe rând aproape toate numele cunos­cute din presă, de la care aștep­tam ver­ti­ca­li­tate sî pro­fe­sio­na­lism, au sucom­bat moral și deon­to­lo­gic pe cori­doa­rele întor­to­che­ate ale tranzi­ției de la Româ­nia comu­nistă către cea con­su­ma­to­ristă. Presa s‐a tablo­idi­zat și s‐a des­păr­țit trep­tat de citi­to­rul ei edu­cat, care era capa­bil să o apre­cieze, îndreptându‐se spre stu­pi­dul super­fi­cial, dor­nic de sen­zațio­nal și sex.

Mediul online e tot mai bogat în știri și infor­ma­ții. Din­colo de jur­na­lele care s‐au mutat în această zonă, există agre­ga­to­rii de știri care au anti­ci­pat și acce­le­rat dis­pa­ri­ția pre­sei tipă­rite. Nu e nici o mare minune să pui cap la cap niște rubrici pe care să le umpli în fie­care zi cu con­ți­nut din diverse alte ziare – cos­tu­rile sunt mici, iar efec­tul a fost des­tul de mare. Când au înțe­les ce li se întâm­plă, zia­rele au reac­țio­nat tre­când și ele în acest mediu, dar era deja târ­ziu. Cu bani tot mai puțini, au deve­nit ținta unor inves­ti­tori spe­cia­li­zați în tablo­idi­zare și s‐au trans­for­mat radi­cal. Lamen­tă­rile sunt tar­dive. Ar fi tre­buit să se gân­dească la valo­rile deon­to­lo­gice  îna­inte de a se vinde unor patroni anga­jați poli­tic și eco­no­mic, îna­inte de a deveni depen­denți de publi­ci­ta­tea unor com­pa­nii pri­vate.

Și așa s‐au creat pre­mi­zele întă­ri­rii feno­me­nu­lui social media. Peste tot sunt blo­guri și rețele soci­ale. N‐ai cont de Face­book, nu exiști. Dar cine sunt toți indi­vi­zii ăștia care apar pe online? Ce‐i mâna pe ei în luptă? Într‐un mod impli­cit, Vlad Petreanu suge­rează că toți acești pro­du­că­tori de infor­ma­ții și comen­ta­rii nu sunt surse cre­di­bile pen­tru că – de cele mai multe ori – nu au resur­sele și cunoș­tin­țele nece­sare pen­tru a obține fap­tele și a for­mula o părere corectă. Eu nu cred în păreri corecte și inco­recte. Cum nu cred că niște cur­suri de jur­na­lism sunt garan­ția că for­mu­lezi opi­nii valide pe baza unor fapte. Toți citim rea­li­ta­tea în diverse chei, așa că de fie­care dată când facem afir­ma­ții ne expri­măm ine­vi­ta­bil subiec­ti­vis­mul. Oare­cum amu­zant, blogroll‐ul lui Vlad include nume dis­cu­ta­bile ale online‐ului româ­nesc, care nu au toc­mai o ima­gine de sfin­ți­șori obiec­tivi.

De fapt între­ba­rea care plu­tește în aer este: este tex­tul unui blog la fel de util și de valo­ros cum este arti­co­lul unui ziar? Poate ano­ni­mul fără stu­dii să emită opi­nii și păreri care să fie com­pa­ra­bile valoric cu ale jur­na­lis­tu­lui pro­fe­sio­na­list? Eu cred că da. Talen­tul de a scrie, one­s­ti­ta­tea de a spune exact ceea ce gân­dești și inte­li­gența de a pri­cepe lumea în care trăim nu sunt apa­na­jul exclu­siv al unui grup pro­fe­sio­nal. Am găsit des­tule ast­fel de probe prin social‐media româ­nească.

Și dacă ar fi să‐i spun lui Vlad – pe care îl apre­ciez pen­tru cali­ta­tea arti­co­le­lor sale de pe blo­gul per­so­nal, chiar dacă une­ori opi­ni­ile noas­tre se des­part – de ce dis­pare presa tipă­rită, i‐aș aminti că toți citi­to­rii săi se aștep­tau ca ea să fie câi­nele de pază al demo­cra­ției, nu o javră maha­la­gi­oacă.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu