Tot mai mulți dintre cunoscuții mei vorbesc despre renunțarea la modul de viață pe care îl au astăzi, pentru a se întoarce la lucruri mai simple, mai firești. Pentru a se întoarce la sine. Peste lehamitea pe care ne‑o produc în mod constant guvernanții României – mitomani, lacomi și corupți – se adaugă în ultima vreme și dezamăgirea de a vedea cum se destramă visul capitalist al modelului occidental. Asta ne sleiește de puteri și ne deprimă cu fiecare zi, ca și cum am fi prinși într‑o capcană, fără scăpare.
Și atunci strategia care unora li se pare cea mai bună este retragerea – izolarea de ceea ce ne deprimă și ne agresează, ruperea punților cu ceilalți. Însă înainte de a trece Acheron-ul trebuie să socotim ce luăm cu noi și ce lăsăm în urmă. Adio mall-uri, shopping, cinematografe! Rămâi cu bine carieră în multinaționale și salariu de peste 2000 de euro! Adio vacanțe exotice! Drumul către simplitate începe prin sacrificii. Câți sunt cu adevărat pregătiți să le facă cu adevărat? Nu vă grăbiți să răspundeți…
Downshifting în carieră – primul pas înapoi
Probabil cea mai simpla variantă este aceea de a renunța la a‑ți construi o carieră profesională mereu ascendentă și a‑ți alege un nivel profesional, un job care să îți dea timp să respiri. Până la urmă foarte puțini dintre noi suntem atât de creativi și ingenioși încât să creăm cu adevărat ceva original într-un domeniu tehnic sau economic. Majoritatea dintre noi ne dăm doar importanță, crezând că dacă ajungem manageri sau experți în nu-știu-ce companie Pământul se va învârti invers. Timpul trece și, dacă nu ne‑a mânat înainte doar propriul orgoliu, eventualele idealuri care ne-au animat la început se sting, iar în locul lor se instalează rutina zilnică.
A renunța la carieră pentru o muncă mai simplă, cu mai puține provocări, care îți oferă însă mai mult timp pentru tine, e primul pas pe care unii îl fac. Desigur, trebuie să accepte un standard de viață mai scăzut – mai puține cumpărături, mai puține vacanțe, un stil de viață mai economicos. Uneori poate fi dificil să faci un astfel de pas, pentru că marile orașe îți iau o permanentă taxă de urbanism: chirii și alimente mai scumpe, un stil de viață risipitor, un ritm de care nu poți scăpa ușor pentru a te relaxa.
Downshifting geografic – renunțarea parțială
Și atunci vine al doilea pas, cel pe care unii – puțini — îl fac de la bun început: abandonarea orașului. Prea mult stress, prea multă gălăgie, prea multă îmbulzeală – ce răspuns mai bun decât să cauți alte comunități, mai rurale, mai provinciale, mai tihnite? Mulți dintre cei care au venit în București din alte locuri meditează serios la ideea de a se întoarce la origini. La asta contribuie și concluziile vizitelor făcute acasă de sărbători, când își revăd familiile și prietenii rămași acolo – îi regăsesc desigur mai înapoiați tehnologic, mai decalați ca stil de viață, dar cu atât mai relaxați. Iar cei ce sunt din marile orașe, cei care acolo s‑au născut, descoperă adesea cu o întârziată candoare câte arome poate avea fânul, ce gust are laptele proaspăt muls și cât de frumos poate fi răsăritul soarelui la sat – toate astea îi ademenesc spre a lua același drum.
Ca să te susții singur, cu bani mai puțini – în cazul în care totuși muncești la o mică întreprindere provincială sau dintr‑o mică afacere de familie – trebuie să trudești din greu. Cei mai mulți își proiectează un trai idilic într‑o gospodărie rurală, departe de frământările orașului, dar mulți uită că asta presupune mult mai multă muncă fizică și deprinderi practice pe care le-am uitat sau nu le-am avut niciodată. Înainte de a te arunca în curentul downshifting-ului geografic e nevoie de o profundă reflecție personală despre valorile în care crezi și puterile pe care le ai de a îndura greutățile și a te ridica ori de câte ori ai căzut. Și, atunci când nu ești doar tu, e nevoie de o dezbatere sinceră împreună cu partenerul tău despre dorința lui sau ei de a merge împreună pe acest drum.
Simple living – renunțarea asumată
Simplitatea vieții nu înseamnă neapărat ușurință. Pasul suprem este acela al ruperii totale față de stilul de viață modern. Să renunți la complet la tehnologie, să te întorci definitiv la natură. Ești tu față în față cu tine însuți, răspunzându-ți la întrebarea: aș putea supraviețui dacă totul ar depinde doar de mine? Se aud știri despre oameni care au plecat în Siberia sau în jungla amazoniană pentru a înființa comunități noi, unde nimic din traiul modern nu este acceptat – este oare asta calea sau e doar o exagerare de moment?
Mă gândesc la locuitorii Tibetului, la modul lor simplu de viață și la echilibrul pe care l‑au avut acești oameni până când civilizațiile occidentale au venit peste ei. Suntem constant uimiți de capacitățile lor extraordinare de a vindeca boli prin proceduri aparent simple – acupunctură, presopunctură, terapii cu plante, meditație – și ni se pare că nu pot fi comparate cu progresul științific al medicinei moderne, dar totuși ele funcționează și nu sunt rare poveștile de succes ale acestor metode. Vin ele din acea simplitate a vieții pe care au avut‑o de‑a lungul multe secole, din filozofia lor aparent facilă dar atât de profundă a fericirii care vine dinăuntrul nostru și nu din afară? Sunt ele rezultatul credinței că a fi fericit este o alegere personală, interioară și nu o consecință a numărului de obiecte și bani pe care le deținem?
* * *
Tot mai mulți dintre cunoscuții mei vorbesc despre renunțarea la modul de viață pe care îl au astăzi, pentru a se întoarce la lucruri mai simple, mai firești. Tu la ce te gândești pentru viitorul tău? Înainte de a răspunde ascultă‑l pe Carl Honore aducând un elogiu lentorii. E o introducere a unui subiect despre care am să vă povestesc altădată.
Lasă un comentariu