Putere și cunoaștere

Astăzi e ziua Americii. Astăzi e ziua în care ne ream­intim cum s‑a năs­cut prima mare democrație mod­ernă, pe baza unei con­sti­tuții care mai e val­a­bilă și azi. Și ne-am putea mira de longevi­tatea ei neo­biș­nu­ită, dar ea este cât se poate de explic­a­bilă: mai degrabă decât o înșiruire de reg­uli și pro­ce­duri, Con­sti­tuția Statelor Unite este un ghid leg­isla­tiv și politic. Din ea derivă toate reg­ulile și legile mai mărunte ale soci­etății, printr‑o directă fil­i­ație de prin­cipii și val­ori asu­mate. Toate aceste prin­cipii și val­ori stau la baza for­mării și exis­tenței poporu­lui amer­i­can.

Departe de mine să fac aici apolo­gia amer­i­canilor. Au ei păcatele lor, nu e cazul să le enu­merăm. Ei au fost însă primii care au dat un exem­plu con­cret de cum poate fi apli­cat prin­cip­iul “power to the peo­ple”. Într-un fel sau altul acest prin­cipiu a fost recep­tat ca just și corect și apoi îmbrățișat de multe alte state. Așa s‑a răspân­dit democrația, pe care românii au visat‑o în toți anii comu­nis­mu­lui, iar unii chiar au și murit pen­tru ea. Ce poate fi mai înălță­tor decât a da fiecărei ființe umane drep­turi egale de a se exprima și afirma ca indi­vid?

Firește, lucrurile n‑au fost per­fecte de la bun început. Albii erau nițel mai egali decât negrii, ba chiar aceș­tia din urmă erau puțin cam sclavi. Abia după aproape două sute de ani de la rat­i­fi­carea con­sti­tuției s‑a elim­i­nat defin­i­tiv această seg­re­gare. În alte țări democrația a început prin vot cen­z­i­tar, în funcție de avere. Ca de obi­cei apli­carea prac­tică a prin­cipi­ilor fru­moase e mai difi­cilă decât enunțarea lor. Dar, ceea ce e impor­tant e că până la urmă put­erea a ajuns la popor într‑o mulțime de țări, pe care ne place să le numim civ­i­lizate. Noi, românii, am avut‑o până la război, apoi ne‑a fost luată și iar redată după ‘89.

Prob­lemele au început să apară cu tim­pul. S‑a con­statat de pildă că poporul are obi­ceiul de a se prosti după o vreme, mai ales dacă e încu­ra­jat să o facă. Con­suma­toris­mul a înreg­i­men­tat oamenii în filo­zofia mate­ri­al­is­mu­lui și a comod­ității. Tehnolo­gia a per­mis pro­duc­erea de hrană la scară indus­tri­ală, ieft­ină, chiar dacă nu sănă­toasă. Și dacă primești mân­care ieft­ină și multă de ce te-ai mai obosi să te și educi? Edu­cația era nece­sară ca să reușești în com­petiția cu ceilalți, în cursa pen­tru hrana de zi cu zi. Azi nu mai e chiar așa de tre­buin­cioasă, ba pe ici-pe colo chiar inco­mod­ează. În absența edu­cației, exercitarea put­erii a început să dea rateuri. Când decizi, tre­buie mai întâi să înțelegi, să eval­uezi. Ceea ce pre­supune să fii edu­cat. Așadar poporul a început trep­tat să decidă fără să înțe­leagă exact care sunt con­secințele alegerilor făcute. Desigur, au apărut ime­diat și cei care doreau să prof­ite de pe urma aces­tei situ­ații – politi­cienii. Ei au pri­ceput repede că promi­si­u­nile fru­mos ambal­ate vor ține loc de argu­mente pen­tru a convinge poporul să le încred­ințeze tem­po­rar put­erea. Si după ce au obținut‑o s‑au asig­u­rat că poporul rămâne nee­d­u­cat și dez­in­for­mat, pen­tru că mai târziu să‑i poată servi alte mici­uni ade­meni­toare, apoi altele și altele.

Cunoașterea este put­ere, iar put­erea tre­buie dată poporu­lui. Deci oame­nilor tre­buie să li se dea edu­cație, înainte de a putea exercita put­erea. Iar dacă asta e imposi­bil – să educi întreg poporul – atunci put­erea de a decide tre­buie lăsată celor ce au înțelegerea și dis­cernămân­tul nece­sar. Și dacă eu nu v‑am con­vins, vă dau la final un citat din Petru Țuțea (sug­erat de pri­etena mea Cristina) care sub­lini­ază exact aceiași idee:

Berg­son e mai cuvi­in­cios ca Aris­to­tel și zice că democrația e sin­gu­rul sis­tem com­pat­i­bil cu lib­er­tatea și dem­ni­tatea umană, dar are un viciu incur­abil: n‑are cri­terii de selecți­une a val­o­rilor. Deci democrația e sis­temul social în care face fiecare ce vrea și‑n care numărul înlocuiește cal­i­tatea… Tri­um­ful can­tității împotriva cal­ității.”


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Cristina Ciobanu

    Daca e cea mai veche, nu inseamna ca nu e supusa ero­r­ilor !
    E din 2010 fil­mule­tul, iar "democratia"americana , mai tanara si mai smechera i‑a "aju­tat" in "fruc­ti­fi­carea" asta , cum ii zici tu.
    Democ­ra­tii si democ­ra­tii, deh oamenii le fac pe toate, ce sa‑i faci.
    Dar poate le‑a dat "cineva" mintea islandezu­lui cea de pe urma.
    Asa se pare !
    te pup si te citesc

  2. Cristina Ciobanu

    Stii care e cea mai veche democ­ra­tie din lume?
    Cea a Islandei, tara care poate fi un exem­plu demn de urmat in multe domenii, mai ales acum, doar ca pop­u­la­tia ei e mai "con­cen­trata"

    http://europa.eu/about-eu/countries/candidate-countries/iceland/index_ro.htm

    A se vedea cum se des­curca cu criza…adica cum folos­este democ­ra­tia in intere­sul islandezilor.

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cum-se-iese-din-criza-islanda-plateste-in-avans-creditul-fmi-dupa-falimentarea-bancilor-163.html
    te pup

  3. Mihaela

    Ai deja fani prin Deva. Am mai impras­tiat si eu din jur­nalul tau, pen­tru ca unii nu au feis­buc.

    • Sorin Sfirlogea

      Mulțumesc. Cu cât sun­tem mai mulți, cu atât sun­tem mai culți… 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu