Domnii mai duri, cu pre­fe­rințe me­ta­liste și hard-rock, fi-vor oa­re­cum ne­mul­țu­miți de in­cur­siu­nea de as­tăzi în mu­zica ani­lor ’60-’70. Eu îi în­demn to­tuși să lase la o parte pre­ju­de­că­țile și să plon­jeze cu­ra­jos în cu­ren­tul “flower power” al ace­lei epoci, de unde ar pu­tea găsi ră­dă­cini ale rock-ului pro­gre­siv și psi­he­de­lic mo­dern. Mari ar­tiști ai pe­ri­oa­dei ace­leia și ce­lei ur­mă­toare au ade­rat la mu­zica aces­tui cu­rent și ar fi des­tul să amin­tesc pe Ja­nis Jo­plin și Gre­at­ful Dead.

Pen­tru ama­to­rii de ho­use și tehno am doar o în­țe­le­gere plină de com­pa­siune și îi în­demn să plece iute, pen­tru că nu‑i ni­mic pen­tru ei aici :-). Căt des­pre doamne și domnițe nu mă în­do­iesc că la ele va ajunge cu ușu­rință această mu­zică, mult mai adre­sată su­fle­tu­lui și ini­mii de­cât ceea ce pot auzi azi.

Să în­ce­pem ușor, cu o piesă de in­spi­ra­ție folk. Au­to­rul ei, Cat Ste­vens, a de­ve­nit fai­mos pen­tru că s‑a con­ver­tit la isla­mism și a re­nun­țat la o ca­rieră mu­zi­cală de mare suc­ces. Mult mai târ­ziu, pur­tând nu­mele de Yu­suf Islam, a ac­cep­tat să pu­blice un al­bum Gre­a­test Hits sub ve­chiul său nume și se spune că această piesă a fost unul din motive.

Cat Ste­vens — Moonshadow

Tre­cem la o trupă cla­sică a vre­mu­ri­lor, care a re­zis­tat până în zi­lele noas­tre: Ame­rica. Piesa lor des­pre de­șert a in­trat în lista cla­sică a ga­le­riei folk rock, deși au fost cri­ti­cați pen­tru ver­su­rile cam ciu­date și pe alo­curi nă­tângi (the heat was hot, de pildă). Oa­me­nii s‑au scu­zat, fu­ma­seră o gră­madă de can­na­bis îna­inte de a le com­pune, ceea ce le‑a ca­u­zat la in­te­li­gență, se pare. 🙂

Ame­rica — A horse with no name

Din­tre to­ții ar­tiș­tii ace­lor vre­muri, Joni Mit­chell este cu si­gu­ranță foarte aproape de inima mea. Vo­cea ei foarte spe­cială și sti­lul eclec­tic cu in­flu­ențe jazz mă în­cântă de fi­e­care dată când o as­cult. Vă in­vit să as­cul­tați o piesă cla­sică a ei.

Joni Mit­chell — Big ye­l­low taxi

Ma­rea Bri­ta­nie a con­tri­buit și ea la cu­ren­tul vre­mu­ri­lor ace­lora, deși au fost mult mai pu­țin ac­tivi față de cei de peste ocean. Un sco­țian — Do­no­van — a fost unul din ar­tiș­tii ge­ne­ra­ției des­pre care vor­bim, iar aici aveți o piesă non-con­for­mistă, un ames­tec ino­va­tiv și eclec­tic de folk, rock, pop și jazz.

Do­no­van — Sun­shine Superman

Joan Baez este, fără în­do­ială, una din vo­cile em­ble­ma­tice ale ge­ne­ra­ției flower power. Iată o piesă des­pre care se spune că e in­spi­rată de re­la­ția ei cu Bob Dylan.
Joan Baez — Di­a­monds and rust

Re­vin la Joni Mit­chell — v‑am zis că-mi place, nu? — și vă pro­voc la o piesă cu un so­und folk-soul-jazz, lan­sată in 1971 pe al­bu­mul “Blue”. Piesa a fost apoi re­lu­ată de ne­nu­mă­rați ar­tiști, din­tre care cea mai no­ta­bilă mi s‑a pă­rut Tori Amos.
Joni Mit­chell — A case of you

N‑aș res­pecta în­de­a­juns miș­ca­rea flower power dacă n‑aș în­cheia cu im­nul ei, năs­cut în 1967 la San Franci­sco, în car­ti­e­rul Hai­ght Ashbury.
Scott Mc­Ken­zie-San Franci­sco (Be Sure to Wear Flowers in Your Hair)

Un­til we meet again…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.