Setea de sânge a USL-ului a fost, deocamdată, satisfăcută. Băsescu e suspendat și, nu încape îndoială pentru cei mai mulți, va fi și demis de popor. Ne pregătim deci pentru alegeri prezidențiale. Probabil că acum ar fi normal să ne gândim cum ar trebui să fie viitorul președinte al României, ca să nu mai improvizăm pe genunchi, cum obișnuim să facem când ajungem în cabina de votare. E foarte adevărat că în multe situații socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg, dar e la fel de adevărat că, dacă nu-ți faci nici o socoteală prealabilă, șansele de a greși sunt mult mai mari.
Situația din Europa este departe de a se fi clarificat. Povestea Greciei încă nu a ajuns la un deznodământ. Vor urma multe valuri — mai mari sau mai mici — cum este cel recent stârnit de Finlanda care spune că nu intenționează să plătească pentru problemele altor state și că pentru asta este gata să se retragă din uniunea monetară. La fel ca ei ar putea gândi și Germania la un moment dat — lesne de înțeles că în situația asta moneda euro se va clătina serios. Teoretic România ar trebui să se bucure — leul ar trebui să se întărească în raport cu euro — dar noi suntem atât de dependenți de economia europeană încât cred că repercursiunile economice ar șterge orice avantaj creat de cursul valutar.
Vor fi deci vremuri tulburi. Nici pe plan intern nu cred că va fi foarte liniște. Deocamdată clientela USL este ținută cu dinții la gard, de teama unor gafe care să compromită alegerile din noiembrie. Dar de îndată ce acest eveniment se va fi consumat și se vor vedea instalați la putere, va începe adevărata împărțeală. Și cum nu prea e de ajuns pentru toată lumea, anticipez că va începe să se vorbească mai puțin de USL și mai mult de PSD și PNL. În fond la noi niciodată nu au rezistat alianțele electorale mai mult de șase luni după ce au ajuns la putere — amintiți-vă de Convenția Democrată și de Alianța DA. Tensiunile vor crește proporțional cu sărăcia țării. E de dat și la pensionari, e de dat și la bugetari — că doar ăștia sunt clienții PSD — dar de unde să iei? De la investiții? Nu mai rămâne suficient pentru furat. De la ăia cu venituri mai mari? Nu prea se pupă cu filozofia liberală. Dintr‑o devalorizare a leului? Îți urci în cap toată populația, pentru că vor sărăci și vor zice că mai bine trăiau în vremea PDL-ului. Cum o dai, tot prost este…
Deci cum ar trebui să fie președintele României? Să‑i cunoască pe toți cei de pe scena politică, să înțeleagă contextul internațional, să poată critica derapajele de putere ale guvernului și parlamentului, să denunțe public mișmaș-urile din justiție și măsurile clientelare din economie. Vi se pare că îl descriu pe Crin Antonescu? Nici mie… Antonescu este un biet vanitos, înzestrat cu un oarece talent în retorică — mâncător profesionist de rahat — dar incapabil de a proiecta umbra unui președinte puternic. E atât de surescitat de ideea de a ajunge la Cotroceni, încât după ce va fi obținut această poziție — în mod permanent, nu interimar ca acum — nu‑l va mai interesa nici partidul, nici țara, nici altceva. Tot ce va face va fi să țină alte discursuri sforăitoare în care ne va vorbi, ca și până acum, despre nimic.
Paradoxal, cel mai bun președinte ar fi Băsescu. El ar putea să‑i țină în frâu pe Ponta și Antonescu, pentru că e destul de puternic ca să‑i amendeze ori de câte ori fac greșeli. Deasupra capului său ar sta mereu sabia suspendării, deci i‑ar fi imposibil să mai încalce Constituția în vreun fel. În schimb nu i‑ar slăbi nici o clipă din vizor pe cei de la USL, atenționându-ne pe toți despre măgăriile pe care le comit. Are la dispoziție pentru asta serviciile secrete și ceva mă face să cred că și cei din justiție — măcar o parte a lor — i‑ar ține hangul. Știe deja care sunt jocurile politice europene și — împiedicat să mai facă excesele de până acum — ar putea tempera înclinațiile exagerat de stângiste ale lui Ponta, care s‑ar vrea aliat cu Hollande și partidul socialist european.
De multe ori, atunci când cineva e destul de versatil ca să treacă de cele mai sofisticate sisteme de siguranță, există varianta de a‑l angaja pe respectivul ca expert în securitate, în loc de a‑l denunța și a‑l trimite la pușcărie. Cineva care știe cum să spargă un sistem, știe și cum să‑l protejeze. Sunt exemple celebre de hacker‑i informatici care acum asigură securitatea unor mari bănci sau a instituțiilor guvernamentale ale unor state. Băsescu este cel mai versatil bandit politic pe care l‑a produs România până acum. N‑ar fi oare mai inteligent din partea noastră să‑l angajăm ca paznic al actualei și viitoarei puteri? Tot ce-am avea de făcut ar fi să nu‑l demitem…
17:07
Am mai avut exercitiul asta pe vreme guvernarii Tariceanu. Cum a fost?
23:07
Nu prea. Condițiile au fost cu totul altele atunci, dacă îți amintești…
17:07
Cam buna ideea!
De ce sa “scape” cand ar putea fi “pus la treaba”, doar ca politicienii romani si romanii in general nu gandesc asa…
Si intrebarea este daca Basescu ar mai fi Basescu in ipostaza asta! Intreb asta pentru ca doar cu unele diferente, exista deja un caz celebru in desfasurare: dnul Pinalti de la Neamt.
Vom vedea!
14:07
Cata dreptate ai Sorine! Asta ar fi cel mai intelept lucru pe care l‑am putea face in acesta situatie… nebuna.
15:07
Sunt tot mai convins de asta. Ar fi un dublu mesaj: lui Băsescu că ne datorează cariera politică, iar lui Antonescu și Ponta că nu pot să facă orice le trece prin cap…