Fabrica de Șomeri România

S‑a încheiat bacalau­re­a­tul 2012 și, așa cum era de aștep­tat, rezul­tatele nu sunt cu nimic mai bune față de anul tre­cut. Românii sunt bul­ver­sați: de la elevi la părinți și la pro­fe­sori toți sunt con­fuzi și se uită unii spre alții, dând vina unii pe ceilalți. Ce se întâm­plă, cine e de vină… Sunt un mil­ion de păreri și nici o soluție con­cretă. Dacă mă între­bați pe mine, nici nu există o soluție, cel puțin nu una pe ter­men scurt. Așa că dege­aba ne agităm căutând răspun­suri prin mod­i­fi­carea legii edu­cației — prob­lema nu e într-un text de lege, ci în scara de val­ori a românilor.

Priv­iți această știre de la ProTV. Urmăriți modul în care se man­i­festă ele­vii inter­vievați — se vede clar că nu le pasă nici o clipă de rezul­tatele lor la bac. Ascul­tați felul în care vorbesc: "bă, eș' nebun?", "nu știu de ce mai m‑am trezit" — le lipsesc așa de multe cunoșt­ințe, începând cu ele­men­tara limbă română, încât e clar că nici nu încape vorbă de a lua un exa­men de bacalau­reat.

"Dacă nu se poate face nimic cu bani în țara asta, nu mai are rost să dăm bacu'!" con­cluzionează sec unul din­tre elevi. Acolo am ajuns, la deza­mă­girea că nu poți da o șpagă cin­stită ca să rezolvi o prob­lemă. Așa văd viața copiii noștri. Cine i‑a învățat asta? Oare nu părinții lor? Oare nu presa și tele­viz­iu­nile? Oare nu exem­plul de zi cu zi al cla­sei politice?

Părinții refuză să-și recunoască partea de vină în situ­ația deza­s­truoasă a copi­ilor lor. De vină sunt sis­temul, pro­fe­sorii, oricine altcineva. Dar nu ei. Unul din­tre ei spune: "dacă soci­etatea nu‑i motivează, ei de ce-ar învăța?". O atribuire mai clară a vinovăției către ceilalți, nu se poate. În lumea firească din capul doam­nei respec­tive, ea ar tre­bui doar să stea și să privească cum soci­etatea îi poartă copilul prin școală, motivându‑l să dev­ină un pro­fe­sion­ist. O altă doamnă ne spune că sis­temul e de vină, pen­tru că se schimbă miniștrii și reg­ulile de bacalau­reat — despre fap­tul că loazele nu învață n‑are nimic de spus.

Dar cea mai îngri­joră­toare este reacția Abram­buricăi Andronescu, care caută soluții la prob­lema asta uri­așă prin anal­iza caz cu caz: dacă au pro­fe­sorii cal­i­fi­carea nece­sară (îți spun eu, tanti Andronescu, unii da, unii nu), dacă au venit ele­vii la școală (din nou, te salvez eu, unii nu, unii da). Urmăriți‑i tonul: devine din ce în ce mai nesigur, mai con­fuz, iar nenea ăla care o însoțește îi suflă din spate textele-șablon pe care să le spună. Cât de peni­bilă poate să fie indi­vida asta!

A venit vre­mea să recunoaștem că situ­ația asta nu a apărut de doi ani încoace. Funeriu a avut doar cura­jul să aprindă lumina. Starea asta se clădește zi de zi de 20 de ani, se adâncește pe nes­imțite și tot ceea ce am făcut până acum a fost să ne facem că n‑o vedem. Avem gen­er­ații întregi care n‑au fost mult mai breji decât cei pe care îi vedem acum picând bacul pe capete, doar că atunci când au dat bacul se putea copia, se putea da șpagă. Ne plângem că acum avem 25% șomaj în rân­dul tiner­ilor — cum ar putea fi alt­fel când pe toți i‑am tre­cut prin bacalau­reat ca gâsca prin apă și apoi le-am o fac­ul­tate pri­vată, unde dacă-ți plătești tax­ele diploma e garan­tată? Acum se uită la hâr­ti­ile astea fără val­oare și se pretind spe­cial­iști în man­age­ment sau mar­ket­ing, juriști, economiști, dar meserie habar n‑au, iar țara asta n‑are nevoie doar de oameni cu studii supe­rioare… Și‑i ținem în spate tot ăștia care plă­tim buge­tarii și pen­sion­arii.

Nu există o soluție pe ter­men scurt. Tre­buie să recunoaștem cu toții că sun­tem tot mai proști și mai leneși și că e vre­mea să schim­băm asta. Tre­buie să oprim fabri­cile de diplome din Româ­nia ca să punem capăt impos­turii pro­fe­sion­ale. Tre­buie să admitem că doar puțini sunt cei chemați să învețe carte la un nivel aca­d­e­mic și să rein­stau­răm o scară a val­o­rilor prin exam­ene serioase. Cine poate, bine. Cine nu, merge la muncă. Iar de muncit este unde în țara asta, slavă Dom­nu­lui…


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. adrian

    Eu cred cu tarie ca intr-adevar sis­temul de val­ori al copi­ilor din ziua de azi nu exista. Daca ar fi ori­en­tat catre bani ar fi ceva…poate am fi si noi niste "nemti".

    Totusi am sa va descretesc, sper, frun­tile cu o poves­tioara:

    In fiecare vara ii duc pe cei doi copii (7 si 4 ani) la bunici, la Moldova, la Tar­cau, intr‑o zona si un mediu "ca pe vre­mea buni­cilor" — adica nu la oras.

    De data asta, pe drum, intre­band copiii daca le place acasa la noi la Bucuresti sau in aparta­men­tul buni­cilor din oras au raspuns: mai bine acasa.
    Dar de ce? — intreb.
    Pen­tru ca la noi e mai "mare" — raspund copiii.
    Bine, atunci unde va place la bunici, la casa de la Tar­cau sau la aparta­men­tul din Pia­tra Neamt? — intreb.
    La casa de la Tar­cau ne place mai mult decat peste tot! — raspund copiii.
    Dar de ce, este cea mai mica!? — le spun eu.
    Pen­tru ca este "min­unata"- au raspuns in cor copiii.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu