Fabrica de Șomeri România

S‐a înche­iat baca­la­u­re­a­tul 2012 și, așa cum era de aștep­tat, rezul­ta­tele nu sunt cu nimic mai bune față de anul tre­cut. Româ­nii sunt bul­ver­sați: de la elevi la părinți și la pro­fe­sori toți sunt con­fuzi și se uită unii spre alții, dând vina unii pe cei­lalți. Ce se întâm­plă, cine e de vină… Sunt un milion de păreri și nici o solu­ție con­cretă. Dacă mă între­bați pe mine, nici nu există o solu­ție, cel puțin nu una pe ter­men scurt. Așa că degeaba ne agi­tăm cău­tând răs­pun­suri prin modi­fi­ca­rea legii edu­ca­ției – pro­blema nu e într‐un text de lege, ci în scara de valori a româ­ni­lor.

Pri­viți această știre de la ProTV. Urmă­riți modul în care se mani­festă ele­vii inter­vi­e­vați – se vede clar că nu le pasă nici o clipă de rezul­ta­tele lor la bac. Ascul­tați felul în care vor­besc: "bă, eș' nebun?", "nu știu de ce mai m‐am tre­zit" – le lip­sesc așa de multe cunoș­tințe, înce­pând cu ele­men­tara limbă română, încât e clar că nici nu încape vorbă de a lua un exa­men de baca­la­u­reat.

"Dacă nu se poate face nimic cu bani în țara asta, nu mai are rost să dăm bacu'!" con­clu­zio­nează sec unul din­tre elevi. Acolo am ajuns, la dez­a­mă­gi­rea că nu poți da o șpagă cin­stită ca să rezolvi o pro­blemă. Așa văd viața copiii noș­tri. Cine i‐a învă­țat asta? Oare nu părin­ții lor? Oare nu presa și tele­vi­ziu­nile? Oare nu exem­plul de zi cu zi al cla­sei poli­tice?

Părin­ții refuză să‐și recu­noască par­tea de vină în situ­a­ția dez­as­tru­oasă a copi­i­lor lor. De vină sunt sis­te­mul, pro­fe­so­rii, ori­cine alt­ci­neva. Dar nu ei. Unul din­tre ei spune: "dacă soci­e­ta­tea nu‐i moti­vează, ei de ce‐ar învăța?". O atri­bu­ire mai clară a vino­vă­ției către cei­lalți, nu se poate. În lumea firească din capul doam­nei res­pec­tive, ea ar tre­bui doar să stea și să pri­vească cum soci­e­ta­tea îi poartă copi­lul prin școală, motivându‐l să devină un pro­fe­si­o­nist. O altă doamnă ne spune că sis­te­mul e de vină, pen­tru că se schimbă miniș­trii și regu­lile de baca­la­u­reat – des­pre fap­tul că loa­zele nu învață n‐are nimic de spus.

Dar cea mai îngri­jo­ră­toare este reac­ția Abram­bu­ri­căi Andro­ne­scu, care caută solu­ții la pro­blema asta uri­așă prin ana­liza caz cu caz: dacă au pro­fe­so­rii cali­fi­ca­rea nece­sară (îți spun eu, tanti Andro­ne­scu, unii da, unii nu), dacă au venit ele­vii la școală (din nou, te sal­vez eu, unii nu, unii da). Urmăriți‐i tonul: devine din ce în ce mai nesi­gur, mai con­fuz, iar nenea ăla care o înso­țește îi suflă din spate textele‐șablon pe care să le spună. Cât de peni­bilă poate să fie indi­vida asta!

A venit vre­mea să recu­noaș­tem că situ­a­ția asta nu a apă­rut de doi ani încoace. Fune­riu a avut doar cura­jul să aprindă lumina. Sta­rea asta se clă­dește zi de zi de 20 de ani, se adân­cește pe nesim­țite și tot ceea ce am făcut până acum a fost să ne facem că n‐o vedem. Avem gene­ra­ții întregi care n‐au fost mult mai breji decât cei pe care îi vedem acum picând bacul pe capete, doar că atunci când au dat bacul se putea copia, se putea da șpagă. Ne plân­gem că acum avem 25% șomaj în rân­dul tine­ri­lor – cum ar putea fi alt­fel când pe toți i‐am tre­cut prin baca­la­u­reat ca gâsca prin apă și apoi le‐am o facul­tate pri­vată, unde dacă‐ți plă­tești taxele diploma e garan­tată? Acum se uită la hâr­ti­ile astea fără valoare și se pre­tind spe­cia­liști în mana­ge­ment sau mar­ke­ting, juriști, eco­no­miști, dar mese­rie habar n‐au, iar țara asta n‐are nevoie doar de oameni cu stu­dii supe­ri­oare… Și‐i ținem în spate tot ăștia care plătim buge­ta­rii și pen­sio­na­rii.

Nu există o solu­ție pe ter­men scurt. Tre­buie să recu­noaș­tem cu toții că sun­tem tot mai proști și mai leneși și că e vre­mea să schim­băm asta. Tre­buie să oprim fabri­cile de diplome din Româ­nia ca să punem capăt impos­tu­rii pro­fe­sio­nale. Tre­buie să admi­tem că doar puțini sunt cei che­mați să învețe carte la un nivel aca­de­mic și să rein­sta­u­răm o scară a valo­ri­lor prin exa­mene seri­oase. Cine poate, bine. Cine nu, merge la muncă. Iar de mun­cit este unde în țara asta, slavă Dom­nu­lui…


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. adrian

    Eu cred cu tarie ca intr‐adevar sis­te­mul de valori al copi­i­lor din ziua de azi nu exista. Daca ar fi orien­tat catre bani ar fi ceva…poate am fi si noi niste "nemti".

    Totusi am sa va des­cre­tesc, sper, frun­tile cu o poves­ti­oara:

    In fie­care vara ii duc pe cei doi copii (7 si 4 ani) la bunici, la Mol­dova, la Tar­cau, intr‐o zona si un mediu "ca pe vre­mea buni­ci­lor" – adica nu la oras.

    De data asta, pe drum, intre­band copiii daca le place acasa la noi la Bucu­resti sau in apar­ta­men­tul buni­ci­lor din oras au ras­puns: mai bine acasa.
    Dar de ce? – intreb.
    Pen­tru ca la noi e mai "mare" – ras­pund copiii.
    Bine, atunci unde va place la bunici, la casa de la Tar­cau sau la apar­ta­men­tul din Pia­tra Neamt? – intreb.
    La casa de la Tar­cau ne place mai mult decat peste tot! – ras­pund copiii.
    Dar de ce, este cea mai mica!? – le spun eu.
    Pen­tru ca este "minu­nata"- au ras­puns in cor copiii.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu