Da, adică nu

Tot ceea ce s‑a întâm­plat în ultima vreme pe scena politică românească poate fi inter­pre­tat în diverse chei. Fiecare din­tre cele două părți a dus lucrurile la extrem, împ­ingând aceste inter­pretări la limita decenței și bunului simț. Dar asta nu e ceva nou în polit­ica românească și prob­a­bil că nici în a altor state. Se numește luptă politică. Ceea ce este nou acum, în situ­ația orches­trată de USL, este escal­adarea con­flic­tu­lui peste lim­itele accept­abile.

Cu excepția vre­murilor de instau­rare a comu­nis­mu­lui, nu știu să fi exi­s­tat o perioadă sim­i­lară ca min­uțioz­i­tate a pregătirii și derulării unui plan politic. Nici nu l‑am băgat în seamă pe Felix Voiculescu când pe 1 mai spunea că în 60 de zile îl vor sus­penda pe Băs­escu. M‑am gân­dit că sunt obiș­nu­itele lui afir­mații de fost(?) securist. Cu o abatere de doar câteva zile, lucrurile au început să se des­fășoare cu o incred­i­bilă pre­cizie. USL plan­i­fi­case cu min­uțioz­i­tate totul, anal­izase toate posi­bil­itățile și a acționat cu o viteză uluitoare. Nicio­dată în clasa politică post-decembristă n‑am văzut atâta deter­minare și ură împotriva cuiva.

Ieri, Ili­escu declara că — dacă Băs­escu este recon­fir­mat la ref­er­en­dum — înseamnă că n‑au înțe­les cei din USL starea de spirit a oame­nilor. Bătrânul comu­nist e întot­deauna pri­ceput în declar­ații, are arta de a împrăș­tia fum pe câm­pul de luptă ca să facă lucrurile mai greu de înțe­les. Să nu ne mințim: românii sunt nemulțu­miți de felul în care trăi­esc, nu de Băs­escu sau de altcineva. Vodă poate fi ier­tat dacă aruncă gal­beni mulțimii, iar dacă‑s îndea­juns de mulți poate fi și acla­mat ca erou. În adân­cul inimii toți știu că dacă la guvernare ar fi fost USL situ­ația țării nu ar fi fost mai bună. Ar fi furat baronii USL în locul celor ai PDL.

Apoi ar mai tre­bui spus că o țară nu se guvernează pe baza stării de spirit. Marii lid­eri induc o stare de spirit, nu o urmează. Lucru pe care dom­nul Ili­escu îl știe: în 90 a adus minerii, inducând românilor nevoia de ordine pro­le­tară impusă cu bâta. Con­flic­tul acela l‑am pur­tat după noi mulți ani, sep­a­rând soci­etatea românească în două tabere.

Curtea Con­sti­tuțion­ală spune că la ref­er­en­du­mul de demitere a președ­in­telui tre­buie să se prez­inte min­i­mum jumă­tate plus unu din alegă­tori. Adică face foarte difi­cilă mis­i­unea demi­terii președ­in­telui. Unii spun că nu‑i drept, de vreme ce la alegerea președ­in­telui nu se impune aceeași reg­ulă — dacă zece inși se prez­intă la vot și șase votează pe cineva, acela devine președ­inte, de ce n‑ar fi la fel și la demitere? Eu cred că log­ica demi­terii este alta. Cred că tre­buie toți să fim conș­tienți că, în vre­muri spe­ciale, e nevoie de măsuri nu foarte pop­u­lare. Iar măsurile nepop­u­lare, dar nece­sare, pot nemulțumi pe cei cu mai puțină glagorie — primul lor imbold va fi să‑l dea jos pe cel care apără aceste măsuri. Dacă zece inși pot să facă asta, mi se pare că nu‑i în reg­ulă. Uitați situ­ația actu­ală, gândiți-vă la chestiuni mai grave — războaie, cat­a­clisme.

Guver­nul zice că da, va respecta decizia Curții Con­sti­tuționale. Dar nu chiar acum, ci după ref­er­en­du­mul ăsta. La ăsta face cum vrea el. Adică nu, nu respectă spir­i­tul legii, întărind și mai mult impre­sia de arbi­trar și de lipsă de democrație pe care au generat‑o prin felul agre­siv în care au acționat în ultima vreme. Ei știu bine că întreaga Europă le va sări în cap pen­tru ceea ce fac acum. Dar nu le pasă. Vor put­erea atât de mult încât sunt gata să riște. Con­flic­tul se exac­er­bează, de aceea cineva tre­buie să-și asume respon­s­abil­i­tatea și acel cineva sun­tem noi. Într-un mod tot mai direct ni se spune că starea noas­tră de spirit a deter­mi­nat tot ceea ce s‑a întâm­plat în ultimul timp, că de grija noas­tră n‑au putut dormi Ponta și Antonescu, știindu-ne nemulțu­miți de Băs­escu. USL încearcă să ne facă vino­vați de acți­unea lor politică, sug­erând că noi am cerut asta.

Lid­erii USL aprind un foc. Dar, indifer­ent cum se va final­iza acest episod, tem­per­atura urii rec­i­proce crește cu fiecare zi, iar când roata politică se va întoarce pedeliștii vor lovi și mai nemi­los. Pe ter­men lung e tot mai puțin loc pen­tru toți. Cineva va tre­bui să dis­pară.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu