Tot ceea ce s‑a în­tâm­plat în ul­tima vreme pe scena po­li­tică ro­mâ­nească poate fi in­ter­pre­tat în di­verse chei. Fi­e­care din­tre cele două părți a dus lu­cru­rile la ex­trem, îm­pin­gând aceste in­ter­pre­tări la li­mita de­cen­ței și bu­nu­lui simț. Dar asta nu e ceva nou în po­li­tica ro­mâ­nească și pro­ba­bil că nici în a al­tor state. Se nu­mește luptă po­li­tică. Ceea ce este nou acum, în si­tu­a­ția orches­trată de USL, este es­ca­la­da­rea con­flic­tu­lui peste li­mi­tele ac­cep­ta­bile.

Cu ex­cep­ția vre­mu­ri­lor de in­sta­u­rare a co­mu­nis­mu­lui, nu știu să fi exis­tat o pe­ri­oadă si­mi­lară ca mi­nu­ți­o­zi­tate a pre­gă­ti­rii și de­ru­lă­rii unui plan po­li­tic. Nici nu l‑am bă­gat în seamă pe Fe­lix Vo­i­cu­lescu când pe 1 mai spu­nea că în 60 de zile îl vor sus­penda pe Bă­sescu. M‑am gân­dit că sunt obiș­nu­i­tele lui afir­ma­ții de fost(?) se­cu­rist. Cu o aba­tere de doar câ­teva zile, lu­cru­rile au în­ce­put să se des­fă­șoare cu o in­cre­di­bilă pre­ci­zie. USL pla­ni­fi­case cu mi­nu­ți­o­zi­tate to­tul, ana­li­zase toate po­si­bi­li­tă­țile și a ac­țio­nat cu o vi­teză ulu­i­toare. Nici­o­dată în clasa po­li­tică post-de­cem­bristă n‑am vă­zut atâta de­ter­mi­nare și ură îm­po­triva cuiva.

Ieri, Ili­escu de­clara că — dacă Bă­sescu este re­con­fir­mat la re­fe­ren­dum — în­seamnă că n‑au în­țe­les cei din USL sta­rea de spi­rit a oa­me­ni­lor. Bă­trâ­nul co­mu­nist e în­tot­dea­una pri­ce­put în de­cla­ra­ții, are arta de a îm­prăș­tia fum pe câm­pul de luptă ca să facă lu­cru­rile mai greu de în­țe­les. Să nu ne min­țim: ro­mâ­nii sunt ne­mul­țu­miți de fe­lul în care tră­iesc, nu de Bă­sescu sau de alt­ci­neva. Vodă poate fi ier­tat dacă aruncă gal­beni mul­ți­mii, iar dacă‑s în­de­a­juns de mulți poate fi și acla­mat ca erou. În adân­cul ini­mii toți știu că dacă la gu­ver­nare ar fi fost USL si­tu­a­ția ță­rii nu ar fi fost mai bună. Ar fi fu­rat ba­ro­nii USL în lo­cul ce­lor ai PDL.

Apoi ar mai tre­bui spus că o țară nu se gu­ver­nează pe baza stă­rii de spi­rit. Ma­rii li­deri in­duc o stare de spi­rit, nu o ur­mează. Lu­cru pe care dom­nul Ili­escu îl știe: în 90 a adus mi­ne­rii, in­du­când ro­mâ­ni­lor ne­voia de or­dine pro­le­tară im­pusă cu bâta. Con­flic­tul acela l‑am pur­tat după noi mulți ani, se­pa­rând so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească în două ta­bere.

Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală spune că la re­fe­ren­du­mul de de­mi­tere a pre­șe­din­te­lui tre­buie să se pre­zinte mi­ni­mum ju­mă­tate plus unu din ale­gă­tori. Adică face foarte di­fi­cilă mi­siu­nea de­mi­te­rii pre­șe­din­te­lui. Unii spun că nu‑i drept, de vreme ce la ale­ge­rea pre­șe­din­te­lui nu se im­pune ace­eași re­gulă — dacă zece inși se pre­zintă la vot și șase vo­tează pe ci­neva, acela de­vine pre­șe­dinte, de ce n‑ar fi la fel și la de­mi­tere? Eu cred că lo­gica de­mi­te­rii este alta. Cred că tre­buie toți să fim con­ști­enți că, în vre­muri spe­ci­ale, e ne­voie de mă­suri nu foarte po­pu­lare. Iar mă­su­rile ne­po­pu­lare, dar ne­ce­sare, pot ne­mul­țumi pe cei cu mai pu­țină gla­go­rie — pri­mul lor im­bold va fi să‑l dea jos pe cel care apără aceste mă­suri. Dacă zece inși pot să facă asta, mi se pare că nu‑i în re­gulă. Ui­tați si­tu­a­ția ac­tu­ală, gân­diți-vă la ches­tiuni mai grave — răz­bo­aie, ca­ta­clisme.

Gu­ver­nul zice că da, va res­pecta de­ci­zia Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale. Dar nu chiar acum, ci după re­fe­ren­du­mul ăsta. La ăsta face cum vrea el. Adică nu, nu res­pectă spi­ri­tul le­gii, în­tă­rind și mai mult im­pre­sia de ar­bi­trar și de lipsă de de­mo­cra­ție pe care au generat‑o prin fe­lul agre­siv în care au ac­țio­nat în ul­tima vreme. Ei știu bine că în­treaga Eu­ropă le va sări în cap pen­tru ceea ce fac acum. Dar nu le pasă. Vor pu­te­rea atât de mult în­cât sunt gata să riște. Con­flic­tul se exa­cer­bează, de aceea ci­neva tre­buie să-și asume res­pon­sa­bi­li­ta­tea și acel ci­neva sun­tem noi. Într-un mod tot mai di­rect ni se spune că sta­rea noas­tră de spi­rit a de­ter­mi­nat tot ceea ce s‑a în­tâm­plat în ul­ti­mul timp, că de grija noas­tră n‑au pu­tut dormi Ponta și An­to­ne­scu, ști­indu-ne ne­mul­țu­miți de Bă­sescu. USL în­cearcă să ne facă vi­no­vați de ac­țiu­nea lor po­li­tică, su­ge­rând că noi am ce­rut asta.

Li­de­rii USL aprind un foc. Dar, in­di­fe­rent cum se va fi­na­liza acest epi­sod, tem­pe­ra­tura urii re­ci­proce crește cu fi­e­care zi, iar când roata po­li­tică se va în­toarce pe­de­liș­tii vor lovi și mai ne­mi­los. Pe ter­men lung e tot mai pu­țin loc pen­tru toți. Ci­neva va tre­bui să dis­pară.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.