Tot ceea ce s‑a întâmplat în ultima vreme pe scena politică românească poate fi interpretat în diverse chei. Fiecare dintre cele două părți a dus lucrurile la extrem, împingând aceste interpretări la limita decenței și bunului simț. Dar asta nu e ceva nou în politica românească și probabil că nici în a altor state. Se numește luptă politică. Ceea ce este nou acum, în situația orchestrată de USL, este escaladarea conflictului peste limitele acceptabile.
Cu excepția vremurilor de instaurare a comunismului, nu știu să fi existat o perioadă similară ca minuțiozitate a pregătirii și derulării unui plan politic. Nici nu l‑am băgat în seamă pe Felix Voiculescu când pe 1 mai spunea că în 60 de zile îl vor suspenda pe Băsescu. M‑am gândit că sunt obișnuitele lui afirmații de fost(?) securist. Cu o abatere de doar câteva zile, lucrurile au început să se desfășoare cu o incredibilă precizie. USL planificase cu minuțiozitate totul, analizase toate posibilitățile și a acționat cu o viteză uluitoare. Niciodată în clasa politică post-decembristă n‑am văzut atâta determinare și ură împotriva cuiva.
Ieri, Iliescu declara că — dacă Băsescu este reconfirmat la referendum — înseamnă că n‑au înțeles cei din USL starea de spirit a oamenilor. Bătrânul comunist e întotdeauna priceput în declarații, are arta de a împrăștia fum pe câmpul de luptă ca să facă lucrurile mai greu de înțeles. Să nu ne mințim: românii sunt nemulțumiți de felul în care trăiesc, nu de Băsescu sau de altcineva. Vodă poate fi iertat dacă aruncă galbeni mulțimii, iar dacă‑s îndeajuns de mulți poate fi și aclamat ca erou. În adâncul inimii toți știu că dacă la guvernare ar fi fost USL situația țării nu ar fi fost mai bună. Ar fi furat baronii USL în locul celor ai PDL.
Apoi ar mai trebui spus că o țară nu se guvernează pe baza stării de spirit. Marii lideri induc o stare de spirit, nu o urmează. Lucru pe care domnul Iliescu îl știe: în 90 a adus minerii, inducând românilor nevoia de ordine proletară impusă cu bâta. Conflictul acela l‑am purtat după noi mulți ani, separând societatea românească în două tabere.
Curtea Constituțională spune că la referendumul de demitere a președintelui trebuie să se prezinte minimum jumătate plus unu din alegători. Adică face foarte dificilă misiunea demiterii președintelui. Unii spun că nu‑i drept, de vreme ce la alegerea președintelui nu se impune aceeași regulă — dacă zece inși se prezintă la vot și șase votează pe cineva, acela devine președinte, de ce n‑ar fi la fel și la demitere? Eu cred că logica demiterii este alta. Cred că trebuie toți să fim conștienți că, în vremuri speciale, e nevoie de măsuri nu foarte populare. Iar măsurile nepopulare, dar necesare, pot nemulțumi pe cei cu mai puțină glagorie — primul lor imbold va fi să‑l dea jos pe cel care apără aceste măsuri. Dacă zece inși pot să facă asta, mi se pare că nu‑i în regulă. Uitați situația actuală, gândiți-vă la chestiuni mai grave — războaie, cataclisme.
Guvernul zice că da, va respecta decizia Curții Constituționale. Dar nu chiar acum, ci după referendumul ăsta. La ăsta face cum vrea el. Adică nu, nu respectă spiritul legii, întărind și mai mult impresia de arbitrar și de lipsă de democrație pe care au generat‑o prin felul agresiv în care au acționat în ultima vreme. Ei știu bine că întreaga Europă le va sări în cap pentru ceea ce fac acum. Dar nu le pasă. Vor puterea atât de mult încât sunt gata să riște. Conflictul se exacerbează, de aceea cineva trebuie să-și asume responsabilitatea și acel cineva suntem noi. Într-un mod tot mai direct ni se spune că starea noastră de spirit a determinat tot ceea ce s‑a întâmplat în ultimul timp, că de grija noastră n‑au putut dormi Ponta și Antonescu, știindu-ne nemulțumiți de Băsescu. USL încearcă să ne facă vinovați de acțiunea lor politică, sugerând că noi am cerut asta.
Liderii USL aprind un foc. Dar, indiferent cum se va finaliza acest episod, temperatura urii reciproce crește cu fiecare zi, iar când roata politică se va întoarce pedeliștii vor lovi și mai nemilos. Pe termen lung e tot mai puțin loc pentru toți. Cineva va trebui să dispară.
Lasă un comentariu