Aflat în de­grin­go­ladă ge­ne­rală, cu un pre­șe­dinte nou și cu struc­tu­rile te­ri­to­ri­ale pro­fund bu­l­ver­sate, PDL pă­rea in­ca­pa­bil să se re­or­ga­ni­zeze și să-și re­vină din pum­nii în­ca­sați în ale­ge­rile lo­cale. Și chiar dacă ar fi gă­sit pu­te­rea de a se ri­dica de jos, nu mai avea glas, nu mai avea ce să spună ro­mâ­ni­lor de­cât ace­eași placă obo­sită: a fost greu în ul­ti­mii ani, dar nu e vina noas­tră, ci a cri­zei. Era deci ne­voie de o mi­nune. Și ea a ve­nit: ac­țiu­nile USL în­drep­tate îm­po­triva Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale și Avo­ca­tu­lui Po­po­ru­lui, pla­gi­a­tul lui Ponta. PDL a res­pi­rat adânc, sim­țind că-și re­vine.

Pe fon­dul aces­tor în­tâm­plări s‑a creat și pre­miza lan­să­rii unui nou li­der al drep­tei. Nu știu cine l‑a pro­pus și când, cert e că Mi­hai Răzvan Un­gu­reanu a apă­rut la mi­tin­gul din piața Re­vo­lu­ției pe post de vi­i­tor can­di­dat la pre­șe­den­ție. E greu de spus acum care sunt ra­por­tu­rile din­tre el și PDL, mai exact Va­sile Blaga, cât de pri­e­teni sunt și ce îi unește. Di­fe­ren­țele din­tre ei mi se par atât de pu­ter­nice în­cât îmi e im­po­si­bil să-mi ima­gi­nez o coa­bi­tare pe ter­men lung a ce­lor doi. Lui Blaga îi este însă clar că ni­meni din par­tid nu poate face acest pas în față pen­tru a se con­tra­pune lui An­to­ne­scu în vi­i­toa­rele foarte pro­ba­bile ale­geri pre­zi­den­ți­ale. Așa că, ori­cât i‑ar veni de greu, va tre­bui să în­ghită în sec și să zâm­bească fe­ri­cit.

De par­tea cea­laltă MRU poate conta pe sus­ți­ne­rea din par­tea ce­lor ce fac parte din va­lul schim­bă­rii din PDL, care până acum a fost con­stant res­pins. Există un nu­măr de voci în acest par­tid care au avut cri­tici de adus ce­lor din con­du­cere și care au fost în­tot­dea­una dați la o parte atunci când au în­cer­cat să urce în ie­rar­hii: Cris­tian Preda, Se­ver Vo­i­ne­scu, Mo­nica Ma­co­vei. Ei sunt cei care au pre­ves­tit că­de­rea par­ti­du­lui și au fo­lo­sit asta ca ar­gu­ment pen­tru o im­pe­ra­tivă schim­băre mo­rală și doc­tri­nară. Ni­meni nu i‑a as­cul­tat. Din li­nia doi — con­tro­lând însă flu­xu­rile fi­nan­ci­are care sus­ți­neau par­ti­dul — Vi­deanu, Ber­ceanu și cei­lalți din “garda ve­che” au re­u­șit să‑i țină la dis­tanță de pâr­ghi­ile de­ci­zio­nale ale PDL. Doar de cu­rând unul din­tre ei a ur­cat spre vâr­ful ie­rar­hiei și asta pro­ba­bil că s‑a în­tâm­plat doar pe fon­dul că­de­rii de la pu­tere.

Un­deva, nu prea de­parte, se năș­tea Noua Re­pu­blică, miș­ca­rea ci­vică anun­țată de Se­bas­tian Lă­ză­roiu drept Alba-Ca-Ză­pada a po­li­ti­cii ro­mâ­nești. De cu­rând au de­ve­nit par­tid, iar la con­gre­sul de în­fi­in­țare au ve­nit Mo­nica Ma­co­vei, Mi­hai Răzvan Un­gu­reanu, Adrian Pa­pa­hagi (Fun­da­ția Creș­tin-De­mo­crată), Cos­min Ale­xan­dru (fon­da­tor al pro­iec­tu­lui eșuat nu­mit URR). Este însă com­pli­cat pen­tru noul par­tid să se ali­eze cu PDL, pen­tru că — cel pu­țin apa­rent — le cri­ti­cau unele de­ci­zii și com­por­ta­mente. Au lă­sat doar să se în­țe­leagă că se simt cumva mai apro­pi­ați de Bă­sescu — dându‑i doar câte un ghiont ami­cal din când în când, mai mult de ochii pre­sei și ai pu­bli­cu­lui. Însă Noua Re­pu­blică nu are un li­der de forță pe care să‑l pre­zinte ro­mâ­ni­lor, așa că aso­ci­e­rea cu MRU nu poate fi de­cât na­tu­rală.

Vi­neri, MRU a lan­sat Ini­ția­tiva Ci­vică de Cen­tru Dreapta, pe care a justificat‑o tot prin an­to­ni­mie cu pu­te­rea ac­tu­ală, re­pre­zen­tată de Ponta și An­to­ne­scu. Exact cei des­pre care am po­me­nit mai sus au fost pre­zenți pen­tru a sus­ține această con­struc­ție. Ceea ce era doar pro­ba­bil a de­ve­nit cer­ti­tu­dine.

Una peste alta, MRU poate fi li­an­tul care să unească aripa no­va­toare a PDL, Noua Re­pu­blică și alte forțe ci­vice sau po­li­tice de dreapta. El poate oferi prin for­ma­ția sa in­te­lec­tu­ală șî prin ex­pe­riența ad­mi­nis­tra­tivă su­por­tul de care au ne­voie toate păr­țile pen­tru a‑și asuma co­la­bo­ra­rea. Iar pen­tru PDL Va­sile Blaga are un rol foarte im­por­tant: el tre­buie să le per­mită no­va­to­ri­lor să iasă în față și să‑i țină la dis­tanță pe ve­chii ba­roni pe­de­liști. Alt­min­teri PDL se con­damnă la qu­asi-dis­pa­ri­ție. Doar două lu­cruri nu par foarte clare acum: cum va face MRU să do­bân­dească acea ca­rismă po­pu­lară de care are mare ne­voie, dar îi lip­sește aproape com­plet și cine va fi­nanța această ali­anță în con­di­ți­ile în care doar vi­de­nii și ber­ce­nii sunt fi­nan­ța­tori sem­ni­fi­ca­tivi, dar ei vor fi îm­pinși în spate?

Cu tot scep­ti­cis­mul meu și cu toate în­do­ie­lile care încă pla­nează, tre­buie să re­cu­nosc că, to­tuși, ză­resc o li­că­rire de spe­ranță din­spre dreapta. Va re­uși ea să de­vină fla­cără și să lu­mi­neze vi­i­toa­rea cale a Ro­mâ­niei?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cristina Ciobanu

    TRICOU ALB !

  2. Cristina Ciobanu

    De acord mon cher !
    Dar la re­fe­run­dum vo­tez cu DA !
    Mi s‑a fa­cut sila cand am va­zut ma­tro­zul cum si‑a schim­bat pa­rul si pe eba lui cu blu­zita alba.
    Iar imi con­fisca cu­lo­rile !
    O sa port un tri­cou pe care o sa scrie DA !
    Te pup, toc­mai am avut o vi­zita draga, ghici cine ?

    • Sorin Sfirlogea

      M‑ai con­vins. Și eu vreau să vo­tez cu da. Să‑l de­mi­tem pe mi­to­can. Un sin­gur lu­cru mai am ne­voie: să-mi pro­miți că după aia va fi mai bine. Pen­tru că dacă nu e mai bine, nu în­țe­leg de ce să schimb ceva. Ca să câștige cine, ce? Poate doar ție să-ți treacă tem­po­rar sila. După aia o să te apuce din nou.

  3. Cristina Ciobanu

    PS. Sunt foarte su­biec­tiva, re­cu­nosc, dar imi este foarte an­ti­pa­tic acest FALS INTELECTUAL si ex­trem de CAMELEONIC MRU.
    Si s‑ar pu­tea ca in­tu­i­tia mea “ar­tis­tica” sa fie cat se poate de ade­va­rata.

    • Sorin Sfirlogea

      Ei, și tu acuma, ca­uți per­fec­țiu­nea mo­rală în po­li­tică… Până la urmă e ne­voie și de oa­meni-in­stru­mente prin care să co­a­gu­leze idei, să se atingă masa cri­tică (mul­ți­mea) din care emerge ade­vă­ra­tul li­der. Nu vezi cât de greu ne e nouă ro­mâ­ni­lor să co­a­gu­lăm în ju­rul unor prin­ci­pii?

      Pro­ba­bil de aceea nu am ajuns nici­o­dată la o de­mo­cra­ție bu­r­gheză sta­bilă, pen­tru că nu avem ca­pa­ci­ta­tea de a atinge echi­li­brul so­cial. Mul­ți­mea lui Țu­țea e in­e­xis­tentă în is­to­ria ro­mâ­ni­lor — ne-am dis­per­sat ime­diat ce am dat de greu sau când am gă­sit o oport­u­ni­tate mai “ape­ti­santă” la nivel per­so­nal sau de grup de in­te­rese.

  4. Cristina Ciobanu

    Draga So­rin,

    Daca MRU este “li­ca­ri­rea de spe­ranta” , sa ne ajute Dum­ne­zeu !
    Am ci­tit cu aten­tie ana­liza ta si mi se pare ca vezi doar ceea ce “se vrea ” a se ve­dea.
    Lu­cru­rile sunt mult mai com­pli­cate si mult mai pe­ri­cu­loase de­cat la o prima im­pre­sie si aia din pa­cate in­ter­me­di­ata de tv-uri si alte “me­dii” care mai de care mai de­parte de ade­var.
    Cred ca doar pu­tem sa ba­nuim dintr-un unghi care ne dezva­luie un show si-atat.

    Cat des­pre dreapta sau stanga, iata o pa­rere avi­zata :
    Pe­tre Tu­tea
    “Ce de­cide masa are un ca­rac­ter ab­so­lut, de­o­a­rece prin masă se ex­primă spe­cia.
    Prin in­di­vid se ex­primă per­so­na­li­ta­tea. Nu­mai că, une­ori, un in­di­vid ajunge să in­flu­enţeze foarte mult asu­pra ma­se­lor. Aceş­tia sunt aleşii.
    Is­to­ria este fă­cută de aleşi. Pa­ra­do­xul so­ci­e­tă­ţii umane este că mulţi­mea îi pro­duce pe con­du­că­tori, iar aceş­tia o con­duc. Ideea de echi­li­bru so­cial este ca­rac­te­ris­tica ori­că­rei de­mo­cra­ţii bu­r­gheze. Asta e forţa con­stantă a de­mo­cra­ţiei.
    Iar ex­tre­me­lor – fie ex­tre­mei stângi, fie ex­tre­mei drepte — , care vi­o­lează ideea de echi­li­bru so­cial, de­mo­cra­ţia le este os­tilă.”
    Oare ce mul­time l‑o fi pro­dus pe MRU ?
    Nu cumva mul­ti­mea unde a fost “edu­cat” ?
    O fi fost el tot o “li­ca­rire” cand scria cu “ma­nie pro­le­tara” si “avant ute­cist”?
    Vroia si atunci sa de­vina un lea­der, si cu si­gu­ranta ar fi de­ve­nit, daca ar mai fi fost timp.
    Te pup


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu