S‑a în­che­iat ba­ca­la­u­re­a­tul și trep­tat se vor stinge și eco­u­rile sale. Ro­mâ­nia a mai pro­dus două sute de mii de ti­neri tre­cuți prin sis­te­mul de în­vă­țământ li­ceal, dar doar vreo no­uă­zeci de mii au luat exa­me­nul de ma­tu­ri­tate. Cei­lalți rămân să pro­tes­teze, frus­trați de a fi avut ghi­nio­nul apar­te­nen­ței la o ge­ne­ra­ție pen­tru care s‑a do­rit proba ade­vă­ru­lui. Al­ții, din ge­ne­ra­ți­ile an­te­ri­oare, n‑au fost mult mai pre­gă­tiți sau mai deș­tepți — lor de ce li s‑a în­gă­duit ac­ce­sul la facultate?

Pri­vită din per­spec­tiva asta, pro­blema ba­ca­la­u­re­a­tu­lui re­levă niște in­co­rec­ti­tu­dini. Însă ni­meni din clasa po­li­tică nu are in­te­re­sul să spună că in­co­rec­ti­tu­di­nea nu s‑a pro­dus acum, ci în mul­ții ani di­na­inte, când ni­mă­nui nu i‑a pă­sat de de­te­ri­o­ra­rea sis­te­mu­lui de în­vă­țământ. În res­pec­ta­bilă ei pros­tie de in­spi­ra­ție ili­es­ci­ană, Abram­bu­rica An­dro­ne­scu crede că so­lu­ția co­rectă este să con­ti­nuăm ca și până acum, as­cun­zând ca­pul în ni­sip și acor­dând di­plome pe bază de can­ti­tate, nu de calitate.

Pri­vită din per­spec­tiva so­ci­e­tă­ții, încă o sută de mii de ti­neri au în­che­iat școala fără ba­ca­la­u­reat, iar ei vor în­groșa ma­siv rân­du­rile șo­me­ri­lor. Că­rora — după cum ne în­vață te­o­ria so­ci­a­listă pro­mo­vată de USL — tre­buie să le acor­dăm spri­ji­nul nos­tru prin aju­to­rul de so­maj. Ci­team un­deva, nu mai știu unde, că asta va costa Ro­mâ­nia încă 35 de mi­li­oane de euro anual — ha­bar n‑am dacă e un cal­cul co­rect, dar e si­gur că în loc să pro­ducă, acești ti­neri vor con­suma. Nu‑i vorbă, chiar și o parte a ce­lor care vor merge la fa­cul­tăți vor ajunge peste câ­țiva ani în ace­eași si­tu­a­ție. Pre­siu­nea pe bu­ge­tele so­ci­ale crește cu fi­e­care an și nu cred că va dura mult până când se va ajunge la mă­riri de taxe și im­po­zite pen­tru a face față aces­tor nevoi.

Merg pe stradă în fi­e­care zi și văd un mi­lion de lu­cruri care ar tre­bui fă­cute. Par­curi care au ne­voie de cu­ră­țe­nie, co­paci us­cați care tre­bui tă­i­ați, gu­noaie care tre­buie strânse, spa­ții verzi care ar tre­bui să­pate și în­gri­jite. Sunt că­mine de bă­trâni unde e ne­voie de aju­tor. Asta ca să mă re­zum doar la in­te­ri­o­rul ora­șe­lor. Oare cum ar fi dacă aju­to­rul de so­maj s‑ar acorda doar dacă asis­ta­tul are o pres­ta­ție de opt­zeci de ore pe lună de muncă în fo­lo­sul co­mu­ni­tă­ții? Să ne ima­gi­năm o com­pa­nie de stat care or­ga­ni­zează aceste ac­ti­vi­tăți, unde cei ce do­resc aju­to­rul de șo­maj se pre­zintă, iar suma se acordă pro­por­țio­nal cu munca pres­tată. Ar fi atât de com­pli­cat? De­si­gur, ar apă­rea ime­diat și co­rup­ția afe­rentă: dai func­țio­na­ru­lui pu­blic zece la sută din aju­to­rul de șo­maj și el ți‑l acordă fără să pres­tezi nici o muncă. Dar pen­tru ast­fel de prac­tici se pot găsi so­lu­ții de control…

Aș face pa­riu că mulți din ac­tu­a­lii asis­tați ar re­nunța la aju­tor. Pen­tru că le e lene, pen­tru că “nu se me­rită”. Se me­rită nu­mai să stai de­geaba și să ți se dea. De pildă o mare parte din co­mu­ni­ta­tea rromă, asis­tată ma­siv din punct de ve­dere so­cial, ar în­cerca să ob­țină ba­nii fără muncă, iar dacă n‑ar re­uși ar re­nunța la sume, plân­gându-se apoi că ei nu sunt aju­tați. Dar asta n‑ar fi o pro­blemă, pen­tru că s‑ar face eco­no­mii la fon­du­rile res­pec­tive. Care ar pu­tea fi re­di­rec­tate în edu­ca­ție, în școli de ca­li­fi­care pro­fe­sio­nală. În orice e fo­lo­si­tor. Ne­mai­vor­bind că munca pres­tată ar fi și ea bi­ne­ve­nită — ora­șele noas­tre au ne­voie de ceva mai multă îngrijire.

Adică, în­treb și eu, sun­tem așa de bo­gați în­cât ne per­mi­tem să acor­dăm aju­toare pen­tru fre­cat menta? Sun­tem așa de pros­peri în­cât ne per­mi­tem să în­cu­ra­jăm sta­tul de­geaba?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cristina

    Ok, vor tre­bui an­ga­jati multi ca sa faca har­tii de tot fe­lul pen­tru toti cei des­pre care spu­neam , dar m‑ai “ta­iat”…
    Cand emi­tem idei ne gan­dim cum se vor pu­tea im­ple­menta, eu sunt o fire practica.
    Nu mai in­tru in po­le­mici, poate mai tarziu.
    Acum ma gan­desc ca am pic­tat de­geaba o vi­ata in­treaga, cand pu­team mai bine sa fac cla­tite sau sa vand castraveti.

  2. Cristina

    Nu cred in te­o­ria ta ca so­me­rii ar tre­bui sa mun­ceasca in fo­lo­sul co­mu­ni­ta­tii, la urma ur­mei ei au pla­tit pt aju­tor, dar sunt de acord ca toti de­lic­ven­tii si eva­zi­o­nis­tii ar pu­tea face asta.
    Daca un pro­fe­sor sau un ar­hi­tect, care si-au to­cit coa­tele la in­va­tat sunt dis­po­ni­bi­li­zati pur si sim­plu, nu cred ca ar tre­bui dusi la ma­tu­rat strada, sau la strans gu­no­iul, nu crezi ca e un pic la ex­trema ma­sura asta? Sa pre­su­pu­nem ca un om la 60 de ani e so­mer, are o di­sco­pa­tie lom­bara si e si umi­lit ca tre­buie sa stranga frunze.

    • Sorin Sfirlogea

      Te duci prea de­parte cu im­ple­men­ta­rea unei ast­fel de idei. Fi­rește că nu se poate cere ce­lor bol­navi să facă munci fi­zice, nu mă gân­desc la un sis­tem ne­mi­los și ne­drept. Ideea mea nu e de pus în prac­tică așa cum e for­mu­lată aici — e doar o ex­pu­nere de prin­ci­pii — dar cu pu­țină bă­taie de cap ar pu­tea fi ima­gi­nat un sis­tem func­țio­nal care să pună la treabă pe toți cei care scuipă se­mințe în fața blo­cu­ri­lor, tră­ind din aju­toare de șo­maj, muncă la ne­gru și di­verse mici fur­ti­șa­guri. Prin ora­șele mari sunt des­tui din ăș­tia, pro­ba­bil că știi asta. Iar cei ce au o ca­li­fi­care poate ar pu­tea face ceva în con­cor­danță cu pri­ce­pe­rea lor, în­tot­dea­una este ne­voie de ci­neva care are do­rința de a ajuta, de a fi folositor.

      Ce mă in­dignă pe mine este ati­tu­di­nea asta de mi­logi a mul­tor ro­mâni, care toți aș­teaptă să li se dea, să li se facă, deși sunt per­fect apți de muncă. Cul­ti­văm con­cep­tul că da­to­ria sta­tu­lui este să dea, iar a ce­tă­țea­nu­lui să ceară și să se simtă bine.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.