Găina fericită

În vre­mea copilăriei mele am aflat despre găină. Ea era o pasăre domes­tică, nu prea fru­moasă dacă e să fiu sin­cer, al cărei scop era să ne dea zi de zi ouă și supă când eram bol­navi. Câtă vreme am făcut liceul la Câm­pu­lung, bunicul meu a țin­ut vreo zece găi­ni, iar mis­i­unea mea era să le hră­nesc cu diverse cereale și iar­ba proaspătă, secer­ată din cim­i­tir­ul eroilor. Și mai tre­buia să strâng ouăle. A tre­cut tim­pul, am avansat în cap­i­tal­ism și am aflat că găinilor nu le-ar mai place grâul și arpacașul, porum­bul și iar­ba și că e la modă — în rân­dul gali­naceelor — mân­car­ea de fițe cu con­cen­trate și antibi­o­tice. Nu se mai pur­ta curtea cu orătănii, ci bate­ria avi­colă. Frate, ce ți‑e și cu tren­durile astea…

Am mai aflat și că, de la atâtea con­cen­trate trase pe nas, găinile s‑au tâmpit. De când o ard pe antibi­o­tice, nu mai simt feri­cirea, cică nici bateri­ile astea n‑ar mai fi ce-au fost — una peste alta s‑au plâns la Uni­unea Euro­peană care, în înțelep­ci­unea ei, a emis niște norme despre cum să se îmbunătățească bateri­ile, iar găi­na să primească min­im câte patru metri pătrați spațiu loca­tiv pe creastă de gali­nacee. Asta nu‑i chiar tre­abă sim­plă și costă niște bani. Cine plătește? Păi hai să vedem cum se întâm­plă în alte cazuri.

Când cocalarul și pițipoan­ca nu mai sunt feri­ciți, li se opti­mizează și lor bate­ria — în acest caz poartă numele de mall. Mall-ul costă mulți bani să‑l faci, deci tre­buie să iei banii de la ăia de închiri­ază spați­ile com­er­ciale în care se vor îngh­e­sui moco­fanii. Ăia cu spați­ile tre­buie să-și ia și ei banii de unde­va, deci scumpesc pro­duse­le cât mai temeinic, ca să fie câș­tigul gros. Cocalarul și pițipoan­ca plătesc mar­fa de două ori cât face, dar acum sunt feri­ciți.

Dacă n‑ați înțe­les cum e cu mall-ul, cocalarul, pițipoan­ca și ce legă­tură au cu găi­na, citiți aici, că e expli­cat mai clar, pen­tru plăti­tori. Veți afla că după imple­mentarea opti­mizărilor găi­na e clar mai feric­ită, dar ușor dezori­en­tată și nu mai știe unde să se ouă, deci tre­buie edu­cată cu blân­dețe și răb­dare, ceea ce costă 0,8 lei pe fiecare oușor. Curios, găinile bunicu­lui meu ști­au toate chesti­ile astea fără să le explice nimeni. Dar prob­a­bil că erau nefericite. Da’ ce zic eu prob­a­bil, sig­ur erau ciu­fute.

PS N‑am citit eu bine știrea sau nu zice nim­ic despre con­cen­tratele cu antibi­o­tice cu care sunt hrănite găinile astea fericite? Că eu, în nepri­ceperea mea, cre­deam că de la hrana lor vine cea mai mare prob­lemă…

 


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Miruna

    Nu vad sa aiba si cocosi, cred ca i‑au sar­it din stan­dard.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu