În vre­mea co­pi­lă­riei mele am aflat des­pre gă­ină. Ea era o pa­săre do­mes­tică, nu prea fru­moasă dacă e să fiu sin­cer, al că­rei scop era să ne dea zi de zi ouă și supă când eram bol­navi. Câtă vreme am fă­cut li­ceul la Câm­pu­lung, bu­ni­cul meu a ți­nut vreo zece gă­ini, iar mi­siu­nea mea era să le hră­nesc cu di­verse ce­re­ale și iarba proas­pătă, se­ce­rată din ci­mi­ti­rul ero­i­lor. Și mai tre­buia să strâng ouăle. A tre­cut tim­pul, am avan­sat în ca­pi­ta­lism și am aflat că gă­i­ni­lor nu le-ar mai place grâul și ar­pa­ca­șul, po­rum­bul și iarba și că e la modă — în rân­dul ga­li­na­ce­e­lor — mân­ca­rea de fițe cu con­cen­trate și an­ti­bi­o­tice. Nu se mai purta cur­tea cu oră­tă­nii, ci ba­te­ria avi­colă. Frate, ce ți‑e și cu tren­du­rile as­tea…

Am mai aflat și că, de la atâ­tea con­cen­trate trase pe nas, gă­i­nile s‑au tâm­pit. De când o ard pe an­ti­bi­o­tice, nu mai simt fe­ri­ci­rea, cică nici ba­te­ri­ile as­tea n‑ar mai fi ce-au fost — una peste alta s‑au plâns la Uniu­nea Eu­ro­peană care, în în­țe­lep­ciu­nea ei, a emis niște norme des­pre cum să se îm­bu­nă­tă­țească ba­te­ri­ile, iar gă­ina să pri­mească mi­nim câte pa­tru me­tri pă­trați spa­țiu lo­ca­tiv pe cre­astă de ga­li­na­cee. Asta nu‑i chiar treabă sim­plă și costă niște bani. Cine plă­tește? Păi hai să ve­dem cum se în­tâm­plă în alte ca­zuri.

Când co­ca­la­rul și piți­poanca nu mai sunt fe­ri­ciți, li se op­ti­mi­zează și lor ba­te­ria — în acest caz poartă nu­mele de mall. Mall-ul costă mulți bani să‑l faci, deci tre­buie să iei ba­nii de la ăia de în­chi­ri­ază spa­ți­ile co­mer­ci­ale în care se vor în­ghe­sui mo­co­fa­nii. Ăia cu spa­ți­ile tre­buie să-și ia și ei ba­nii de un­deva, deci scum­pesc pro­du­sele cât mai te­me­i­nic, ca să fie câști­gul gros. Co­ca­la­rul și piți­poanca plă­tesc marfa de două ori cât face, dar acum sunt fe­ri­ciți.

Dacă n‑ați în­țe­les cum e cu mall-ul, co­ca­la­rul, piți­poanca și ce le­gă­tură au cu gă­ina, ci­tiți aici, că e ex­pli­cat mai clar, pen­tru plăti­tori. Veți afla că după im­ple­men­ta­rea op­ti­mi­ză­ri­lor gă­ina e clar mai fe­ri­cită, dar ușor dez­o­rien­tată și nu mai știe unde să se ouă, deci tre­buie edu­cată cu blân­dețe și răb­dare, ceea ce costă 0,8 lei pe fi­e­care ou­șor. Cu­rios, gă­i­nile bu­ni­cu­lui meu știau toate ches­ti­ile as­tea fără să le ex­plice ni­meni. Dar pro­ba­bil că erau ne­fe­ri­cite. Da’ ce zic eu pro­ba­bil, si­gur erau ciu­fute.

PS N‑am ci­tit eu bine ști­rea sau nu zice ni­mic des­pre con­cen­tra­tele cu an­ti­bi­o­tice cu care sunt hră­nite gă­i­nile as­tea fe­ri­cite? Că eu, în ne­pri­ce­pe­rea mea, cre­deam că de la hrana lor vine cea mai mare pro­blemă…

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Miruna

    Nu vad sa aiba si co­cosi, cred ca i‑au sa­rit din stan­dard.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.