Pa­tri­ar­hia Ro­mână, ca un bun și har­nic și de im­po­zite plăti­tor con­tri­bu­a­bil, și‑a anun­țat re­zul­ta­tele fi­nan­ci­are pe 2011. Ast­fel am aflat că munca le‑a fost spor­nică — bi­ne­cu­vân­tează Doamne — și au fă­cut ve­ni­turi de vreo 87 mi­li­oane de lei. Iar pro­fi­tul a fost unul fru­mu­șel — 28 de mi­li­oane de lei. Așa să le ajute Dum­ne­zeu și Maica Dom­nu­lui! Nu mai știu unde ci­team cu ceva vreme în urmă, cam pe când fu­sese uns în frun­tea bi­se­ri­cii, că Prea Fe­ri­ci­tul Da­niel are spi­rit an­tre­pre­no­rial. Și încă ce spi­rit! În 2010 ve­ni­tu­rile erau de doar 27 de mi­li­oane de lei, deci vân­ză­rile au mers te­ri­bil anul trecut.

Acuma stau și mă în­treb dacă în ve­ni­tu­rile as­tea sunt in­cluși și bă­nu­ții de pe aca­tiste, bo­te­zuri, nunți și în­mor­mân­tări. Să nu ui­tăm și de cu­tia mi­lei. Dar cin­stiți și sme­riți cum îi știm, de bună seamă că prea-cu­cer­ni­cii pă­rinți eco­nomi care țin so­co­te­lile cele sfinte nu au ui­tat a le in­clude în de­cla­ra­ți­ile de ve­ni­turi. Po­pii noș­trii sunt re­nu­miți pen­tru cum­pă­ta­rea și mo­des­tia lor — si­gur fo­lo­sesc ba­nii ăș­tia din do­na­ții pen­tru sco­puri nobile…

Sur­priza mare a ve­nit din fap­tul că pa­tri­ar­hia noas­tră na­țio­nală s‑a do­ve­dit mai pro­fi­ta­bilă de­cât Mc­Do­nald. Și chiar dacă Pa­tri­ar­hia s‑a și­fo­nat la au­zul com­pa­ra­ției, nu m‑am pu­tut îm­pie­dica să nu cad în pă­ca­tul de a mă gândi la niște po­si­bile co­la­bo­rări în­tre cele două in­sti­tu­ții — alt­mi­neri ono­ra­bile fi­e­care lu­ată în parte 🙂

Dacă vă gân­diți nițel, Mc­Do­nald lu­crează deja pen­tru Pa­tri­ar­hie — dacă ești cli­ent fi­del al pro­du­se­lor lor, ți se ne­te­zește și scur­tează ca­lea că­tre un loc cu ver­deață, unde nu e du­rere și în­tris­tare, iar tre­ce­rea peste pra­gul ace­lui loc o fa­ci­li­tează prea-cu­cer­ni­cii pă­rinți. Iată cum se pot găsi apro­pi­eri ne­bă­nu­ite în­tre două in­sti­tu­ții apa­rent dis­juncte. Pu­tem merge mai de­parte cu ima­gi­na­ția și să ne gân­dim că mer­gem la Mc­Do­nald să ne luăm un dublu che­e­se­bu­r­ger ser­vit în pres­cură, care să se nu­mească McA­na­fura. Su­sa­nul de pe chi­fle ar pu­tea să aibă formă de cruce. Iar în va­ri­anta de me­niu să se ada­uge și o sti­clă de agheasmă rece cu trei va­ri­ante: plată cu bu­suioc, car­bo­ga­zoasă cu tămâie sau slab aci­du­lată simplă.

Se des­chid ne­bă­nu­ite po­si­bi­li­tăți de co­o­pe­rare. La Mc­Drive s‑ar pu­tea co­mer­ci­a­liza bi­ne­cu­nos­cu­tele cruci cu ca­naf și ven­tuză de prins pe par­briz. După mo­de­lul pe­tre­ce­ri­lor de co­pii din tre­nu­leț, ne ima­gi­năm cu ușu­rință po­me­ni­rile care s‑ar pu­tea face în clă­diri anexă în formă de coș­ciug, unde drept-cre­din­cio­sul poate să se simtă mai aproape de cel co­me­mo­rat prin ar­hi­tec­tura te­ma­tică. Mă gân­desc că Mc­Nu­ggets ar pu­tea fi, de pildă, că­del­ni­țate nițel de un so­bor de pre­oți îna­inte de a fi ser­vite. Iar la casă s‑ar pu­tea pune o icoană fă­că­toare de mi­nuni, care lă­cri­mează (de la fu­mul din bu­că­tă­rie), pe care cli­en­tul s‑o poată pupa, când se în­chină și spune “scapă-mă Doamne de lu­cra­rea di­a­vo­lu­lui, co­les­te­ro­lul!”. Iar pro­fi­tul va fi — Doamne iartă-mă — căcălău…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.