As­tăzi m‑am gân­dit să fa­cem o in­cur­siune în lu­mea mu­zi­cii fu­sion și nu ori­cum, ci printr-un al­bum de stu­dio mai pu­țin as­cul­tat al lui Car­los San­tana. Este vorba des­pre Ca­ra­vanse­rai, în­re­gis­trat în 1972, după ce trupa San­tana deja lan­sase trei al­bume de suc­ces, dar in­te­re­sul tot mai mare al lui Car­los pen­tru fu­sion a în­de­păr­tat o parte a mem­bri­lor for­ma­ției, care do­reau să rămână în zona rock-ului. În lo­cul lor au ve­nit alți ar­tiști și ast­fel al­bu­mul Ca­ra­vanse­rai a pu­tut fi finalizat.

Cei ce iu­besc mu­zica lui San­tana vor fi poate pu­țin sur­prinși de acest al­bum. E un prim ex­pe­ri­ment foarte re­u­șit de a îm­bina mu­zica la­tină, rock-ul și jazz-ul, prin mă­ies­tria unor ar­tiști în frun­tea că­rora se dis­tinge, bi­ne­în­țe­les, Car­los. To­tuși, v‑aș atrage aten­ția și asu­pra per­cu­ției, unde nou-ve­ni­tul (la vre­mea aceea) Ar­mando Pe­raza mi se pare cel pu­țin re­mar­ca­bil. În rest to­tul se com­bină într-un mod foarte ar­mo­nios, lă­sând im­pre­sia unei cur­geri fi­rești a mu­zi­cii prin in­stru­mente. Chiar și pie­sele se “to­pesc” ade­sea una în alta, ac­cen­tu­ând im­pre­sia de flui­di­tate perfectă.

Ca­ra­vanse­rai are o le­gă­tură strânsă cu in­te­re­sul tot mai cres­cut al lui Car­los San­tana de la în­ce­pu­tul ani­lor ’70 pen­tru mu­zica jazz. In­flu­en­țat de mu­zica lui Mi­les Da­vis și de cea a lui John Col­trane, Car­los a de­cis atunci că fu­sion-ul este o cale care me­rită ex­plo­rată. Ceea ce s‑a și în­tâm­plat în anii ur­mă­tori aces­tui al­bum, când San­tana a în­ce­put co­la­bo­ra­rea cu The Ma­ha­vishnu Orches­tra, unde l‑a cu­nos­cut pe chi­ta­ris­tul aces­tei trupe fu­sion, John McLa­u­gh­lin. Tot John l‑a aju­tat pe Car­los să de­vină dis­ci­pol al lui Sri Chin­moy (un li­der spi­ri­tual de ori­gine ben­ga­leză), cunoscându‑i în­cli­na­ția spre me­di­ta­ție. Toate aces­tea au ur­mat după 1972 și s‑au re­flec­tat în ur­mă­toa­rele al­bume, de aceea Ca­ra­vanse­rai poate fi pri­vit ca un în­ce­put de drum într‑o am­plă și im­por­tantă schim­bare de stil și de spi­ri­tu­a­li­tate a lui Carlos.

Al­bu­mul nu este, în opi­nia mea, chiar atât de spe­cial în esența sa, pen­tru că ex­plo­ră­rile jazz-is­tice sunt pre­lun­giri ale te­me­lor an­te­ri­oare din Abra­xas și San­tana III, fără să plon­jeze prea adânc în in­te­lec­tu­a­li­tate so­fis­ti­cată, ceea ce‑l păs­trează viu și proas­păt. Dacă as­cul­tați de pildă Black Ma­gic Wo­man (Abra­xas) veți re­găsi multe pa­saje de le­gă­tură cu piese de pe Ca­ra­vanse­rai, cum ar fi Song of the wind. Am să pun pie­sele în or­di­nea lor de pe al­bum, dar v‑aș atrage aten­ția asu­pra pie­sei Look Up (To See What’s Co­ming Down) care are un stil fu­nky-rock, apoi Stone Flower care e un co­ver bo­s­sa­nova re­in­ter­pre­tat și ne­a­pă­rat All the love in the uni­verse pen­tru tan­dre­țea pa­sa­je­lor vo­cale. Iar fa­nii îm­pă­ti­miți ai chi­ta­rei lui Car­los îl pot auzi cu niște pa­saje me­mo­ra­bile în Song of the wind. En­joy!

1 Eter­nal Ca­ra­van of Reincarnation
2 Wa­ves Within
3 Look Up (To See Wha­t’s Co­ming Down)
4 Just in Time to See the Sun
5 Song of the Wind
6 All the Love of the Universe
7 Fu­ture Primitive
8 Stone Flower
9 La Fu­ente del Ritmo

Un­til we meet again.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.