Democratica manipulare

Indifer­ent de miza politică a ref­er­en­du­mu­lui, indifer­ent dacă USL are drep­tate sau nu să încerce demisia lui Băs­escu, există ceva mai serios și mai îngri­joră­tor în ceea ce se întâm­plă acum. S‑a năs­cut o sol­i­dar­i­tate în ură, ale cărei cauze tre­buie descifrate pen­tru a înțelege mecan­is­mele care au creat‑o și o ali­mentează. Pen­tru că încep să cred că ne con­frun­tăm tot mai mult cu un sis­tem per­petuu, sofisti­cat și efi­cient de manip­u­lare politică.

Pe eCon­text s‑a pub­li­cat recent o intere­santă sta­tis­tică refer­i­toare la bilanțurile man­datelor președ­inților de până acum. Adaug și aici tabelul respec­tiv, pen­tru a‑l putea păs­tra — mi se va părea intere­sant să‑l com­par mai târziu cu per­for­manțele urmă­toru­lui președ­inte.

Este viz­ibil că, în ter­meni sta­tis­tici, man­datul lui Băs­escu este cel mai bun pen­tru Româ­nia. Că nu e mer­itul lui, e foarte ade­vărat și fiți sig­uri că nu‑i atribui nici o clipă aceste rezul­tate. Cu excepția perioadei de criză, când au fost afec­tați buge­tarii și pen­sion­arii, preșe­denția lui Băs­escu a fost de departe cea mai pros­peră din isto­ria post-decembristă. Să spunem că putem înțelege nemulțu­mirea celor cărora li s‑au scăzut ven­i­turile, deși dacă intrăm în detalii în priv­ința buge­tar­ilor… don't get me started! Dar toți ceilalți nemulțu­miți n‑au nici un motiv să se plângă.

Sunt însă des­tui de mulți cei care își doresc să‑l trân­tească pe Băs­escu la ref­er­en­dum nu pen­tru că au dus‑o atât de prost în man­datul lui încât cred că le va fi mai bine alt­minteri, ci pen­tru motive mult mai puțin per­son­ale: episo­dul cu țiganca împuțită, alegerea fiicei lui ca reprezen­tant în Par­la­men­tul Euro­pean, afir­mația că românilor nu le place munca etc. Aceș­tia de fapt înclină bal­anța către demiterea președ­in­telui, pen­tru că — din nou sta­tis­tic — nemulțu­miții aut­en­tici sunt minori­tari. Toate aceste aspecte com­por­ta­men­tale ale lui Băs­escu sunt chestiuni reale, dar secun­dare. Ele nu țin de intere­sul ime­diat, eco­nomic, de impla­ca­bila "tre­cere prin stomac" a decizi­ilor politice, pe care românii le uti­lizează — hélas - în judecățile lor de val­oare, ci de aspecte emi­na­mente morale. Băs­escu a fost, este și va fi un mito­can. Nu tre­buia să vor­bească urât despre jur­nal­ista care insista (prostește) cu niște între­bări la ieșirea din hyper­mar­ket. Ar fi tre­buit să îi interz­ică fiicei sale să can­dideze la Par­la­men­tul Euro­pean (cu toate că nici inter­dicția nu era foarte corectă, mai degrabă reco­man­darea pub­lică de a nu can­dida). Ar fi tre­buit să se abțină să arate poporu­lui român pro­pri­ile sale defecte. Întru totul de acord — com­por­ta­men­tul este al unui necio­plit. Dar n‑am aflat asta acum, în 2004 și în 2009 era exact ace­lași per­sonaj. Atunci l‑au ales președ­inte pen­tru că avea tupeu și un dis­curs direct cu expre­sii "plas­tice", acum îl con­damnă pen­tru aprox­i­ma­tiv ace­lași lucru. Atunci era sem­nul put­erii, acum e sim­bolul mitocăniei.

Dacă le pasă atât de mult de com­por­ta­mente, românii ar tre­bui să con­damne și der­a­pa­jele morale ale tuturor celor impli­cați în acest con­flict politic. Ar tre­bui să penal­izeze pla­giatul lui Ponta, falsele lui mas­ter­ate, pro­ce­sele pe rol ale lui Dan Șova care o face pe anal­is­tul politic pe la tele­viz­iuni, votul în par­la­ment al lui Cătălin Voicu care e deja con­damnat la închisoare pen­tru trafic de influ­ență. Și așa mai departe, aș putea con­tinua pe încă o sută de rân­duri. De ce nu o fac?

Răspun­sul mi se pare destul de limpede: nimeni nu i‑a con­vins să o facă. O mare parte a celor care vor să‑l trân­tească pe Băs­escu nu sunt, în real­i­tate, niște per­formeri ai moral­is­mu­lui. Nu îi frământă uti­lizarea moralei ca fun­da­ment al prac­ticii politice. Sunt doar mar­i­onetele unei elab­o­rate mașini de manip­u­lare, sclavii unor înlănțuiri de imag­ini și afir­mații repetate cu obsti­nație pro­pa­gan­dis­tică. Anii îndelungi de privit la antenele lui Voiculescu și de citit presa anti-pedelistă își dau acum road­ele. Mașina de manip­u­lare a dom­nu­lui Felix își arată val­oarea, cu prețul creării unei incred­i­bile sol­i­dar­ități în ură, îndrep­tată cu măiestrie în favoarea intere­selor unui anu­mit grup. Împotriva ei luptă de mai mulți ani câțiva int­elec­tu­ali șî jur­nal­iști care cred cu naiv­i­tate că log­ica argu­mentelor și ascuțimea rațion­a­mentelor lor poate com­bate tehni­cile cla­sice de pro­pa­gandă: omniprezența și repetiția aceluiași mesaj.

Con­flic­tul actual se va stinge, într-un fel sau altul. Con­secințele sale le vom suporta toți, chiar dacă doar o minori­tate va decide cine are drep­tate — minori­tatea for­mată din cei manip­u­lați. Ceea ce însă mă îngri­jore­ază și mai mult este mecan­is­mul acesta de induc­ere a sol­i­dar­ității în ură, min­ci­ună și hoție, care ne-ar putea fi fatal. Pen­tru că în esența lui nu este decât o machi­avelică mixare a prostiei, dez­in­for­mării și democrației pen­tru a servi intere­sele unui grup. Rețeta lui Voiculescu — înlocuirea ide­olo­giei și acți­u­nii politice cu o super­mașină de manip­u­lare a maselor — se apropie de per­fecți­une. Care va fi urmă­torul ei obiec­tiv?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu