Chestii, socoteli [4]

Dacă mai era ne­voie, ni s‑a mai bă­tut un cui în coș­ciu­gul pe care ni‑l îm­po­do­bește USL: De­ut­sche We­lle pu­blică un ar­ti­col în care anunță, după re­fe­ren­dum, re­ve­ni­rea la un re­gim au­to­ri­tar. De­si­gur, exorciș­tii noș­tri se vor grăbi să în­fi­e­reze pro­le­tar ast­fel de ar­ti­cole du­ș­mă­noase. Pe cu­vânt de onoare că la în­ce­put am cre­zut că sunt exa­ge­rări com­pa­ra­ți­ile cu pro­pa­ganda co­mu­niș­ti­lor, când te min­țeau în față că ză­pada e nea­gră. Exact așa se în­tâm­plă acum: niște in­di­vizi spun niște min­ciuni in­cre­di­bile și o mul­țime de oa­meni se com­portă ca și cum li s‑ar fi ex­tir­pat cre­ie­rele. Incredibil!

* * *

Azi am fă­cut o plim­bare spre Plo­iești — am să po­ves­tesc des­pre ea în alt ar­ti­col — dar am avut oca­zia să văd afi­șele pre­gă­tite de USL pen­tru re­fe­ren­dum. “Ți‑a tă­iat pen­sia? Taie‑i și tu man­da­tul!”. “Vreau să‑l de­mit pen­tru că mi-am pier­dut lo­cul de muncă!”. Iu­bi­ții mei cret com­pa­tri­oți, vreți să spu­neți că n‑am avut nici o criză eco­no­mică, n‑a ve­nit în 2010 FMI-ul aici și ne‑a ce­rut im­pe­rios să re­du­cem chel­tu­ie­lile bu­ge­tare — to­tul a fost doar opera lui Bă­sescu? El sin­gur a orches­trat toată tă­ră­șe­nia? În tim­pul ăsta pe­se­diș­tii și pe­ne­liș­tii se zbă­teau să ajute po­po­rul și eco­no­mia, așa‑i?

“I‑a alun­gat pe me­dici din țară!” — el sin­gur, i‑a luat de mâ­nuță și i‑a tre­cut gra­nița și le‑a zis să nu mai vină. Dra­gii mei imbe ro­mâni, me­di­cii se vor în­toarce când vom avea bani pen­tru un sis­tem sa­ni­tar ci­vi­li­zat, iar asta e po­si­bil nu­mai când avem des­tui bani pen­tru el, adică o eco­no­mie pu­ter­nică. Ui­tați-vă la cur­sul euro din ul­tima vreme, ui­tați-vă la ce spun pu­bli­ca­ți­ile fi­nan­ci­are des­pre Ro­mâ­nia de când a în­ce­put criza po­li­tică de­clan­șată de USL. Vi se pare că ne în­drep­tăm în di­rec­ția bună?

“Ro­mâni, hai la re­fe­ren­dum! Bă­sescu, hai la re­ve­dere!” — o for­mu­lare ne­demnă de un po­por ci­vi­li­zat. Scum­pii mei gola con­ce­tă­țeni, dacă ne vom trata ast­fel pre­șe­din­tele — in­di­fe­rent cine va fi el — nu vom me­rita în frun­tea noas­tră de­cât pe cei care se ex­primă și gân­desc în acești ter­meni. Aici vor­bim des­pre o func­ție ex­trem de im­por­tantă în stat, nu des­pre paz­ni­cul de la toa­leta pu­blică (deși nici ace­luia nu ne pu­tem adresa nepoliticos).

Dar din­colo de toate ex­pri­mă­rile as­tea, ideea care stă în spa­tele în­tre­gii cam­pa­nii e alta. Și efec­tele sale sunt mult mai grave. Clasa po­li­tică ro­mâ­nească dă chix într-una de câ­țiva ani și acum ne vinde această min­ciună a vi­no­vă­ției in­te­grale a unui sin­gur in­di­vid, ca și cum toate pro­ble­mele ve­neau de la acela, ca și cum ei nu au fă­cut afa­ceri și nu au be­ne­fi­ciat de pe ur­mele func­ției lor. De­mo­n­i­za­rea lui Bă­sescu este ser­vi­ciul de cu­ră­ță­to­rie al po­li­ti­cie­ni­lor ro­mâni — după ce îl de­mit toate re­lele se duc și ei rămân cu­rați și puri, gata să mun­cească și să se sa­cri­fice pen­tru ro­mâni. Și mar­mota în­ve­lea ciocolata…

* * *

Un exem­plu de com­pe­tență și bună in­for­mare: dom­nul So­rin Bota ne spune că vom avea peste 1000 de km de autos­tradă în pa­tru ani (pro­ba­bil socotindu‑i pe cei care deja există), iar în ace­eași zi ni se taie fon­du­rile eu­ro­pene pen­tru pro­gra­mul de trans­port din ca­uza sus­pi­ciu­ni­lor de fra­udă ale dom­nu­lui Nelu Ior­da­che de la Rom­strade. Noii noș­tri gu­ver­nanți ha­bar n‑au ce vorbesc.

* * *

Dacă vă în­tre­bați care va fi pro­gra­mul de gu­ver­nare vi­i­tor, vă in­vit să arun­cați o pri­vire la ce se în­tâm­plă în Slo­va­cia, alt­min­teri îna­in­tea noas­tră din punct de ve­dere eco­no­mic. Cam așa o să de­curgă lu­cru­rile pen­tru noi. Și pen­tru că fon­du­rile eu­ro­pene nu vor prea mai veni, iar ba­ro­nii pe­se­dișți și pe­ne­liști tre­buie și ei să se în­des­tu­leze cumva, o să avem un nou acord cu FMI-ul. Adică da! ne îm­pru­mu­tăm și mai mult, ca să ne ia dracu peste niște ani de acum îna­inte. În vreo zece ani, cam la vre­mea când ab­sol­ven­ții ăș­tia de ba­ca­la­u­reat vor de­veni baza eco­no­miei ro­mâ­nești, tot pe atunci va tre­bui să dăm și o că­ruță de bani înapoi.

* * *

Din spa­tele sce­nei po­li­tice, pi­tit în culise de unde trage sfo­rile ce­lor două ma­rio­nete tri­mise pe scenă, Dan Vo­i­cu­lescu rân­jește fe­ri­cit. Pla­nul merge ca pe roate. Te­le­vi­ziu­nile lui au re­u­șit să în­cline ba­lanța în fa­voa­rea sa. Va scăpa de jus­ti­ție, va pu­tea fura mai de­parte. Ni­meni nu va în­drăzni să se atingă de el, pen­tru că a de­mon­strat tu­tu­ror forța de ma­ni­pu­lare pe care o are. O sin­gură min­ciună spusă de un jur­na­list-ac­ti­vist la o oră de ma­ximă au­diență e mai pu­ter­nică de­cât o mie de ade­vă­ruri ros­tite de o sută de oa­meni in­te­li­genți. Pen­tru că sunt mulți proști. Al­ții, care nu‑s proști, sunt fu­ri­oși și ca­ută un țap is­pă­și­tor, pen­tru că o so­lu­ție nu sunt în stare să gă­sească. Ceea ce tot o formă de pros­tie este, doar că e mai greu de observat.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...