Chestii, socoteli [4]

Dacă mai era nevoie, ni s‐a mai bătut un cui în coș­ciu­gul pe care ni‐l împo­do­bește USL: Deut­sche Welle publică un arti­col în care anunță, după refe­ren­dum, reve­ni­rea la un regim auto­ri­tar. Desi­gur, exorciș­tii noș­tri se vor grăbi să înfi­e­reze pro­le­tar ast­fel de arti­cole duș­mă­noase. Pe cuvânt de onoare că la înce­put am cre­zut că sunt exa­ge­rări com­pa­ra­ți­ile cu pro­pa­ganda comu­niș­ti­lor, când te min­țeau în față că zăpada e nea­gră. Exact așa se întâm­plă acum: niște indi­vizi spun niște min­ciuni incre­di­bile și o mul­țime de oameni se com­portă ca și cum li s‐ar fi extir­pat cre­ie­rele. Incre­di­bil!

* * *

Azi am făcut o plim­bare spre Plo­iești – am să poves­tesc des­pre ea în alt arti­col – dar am avut oca­zia să văd afi­șele pre­gă­tite de USL pen­tru refe­ren­dum. "Ți‐a tăiat pen­sia? Taie‐i și tu man­da­tul!". "Vreau să‐l demit pen­tru că mi‐am pier­dut locul de muncă!". Iubi­ții mei cret com­pa­tri­oți, vreți să spu­neți că n‐am avut nici o criză eco­no­mică, n‐a venit în 2010 FMI‐ul aici și ne‐a cerut impe­rios să redu­cem chel­tu­ie­lile buge­tare – totul a fost doar opera lui Băsescu? El sin­gur a orches­trat toată tără­șe­nia? În tim­pul ăsta pese­diș­tii și pene­liș­tii se zbă­teau să ajute popo­rul și eco­no­mia, așa‐i?

"I‐a alun­gat pe medici din țară!" – el sin­gur, i‐a luat de mânuță și i‐a tre­cut gra­nița și le‐a zis să nu mai vină. Dra­gii mei imbe români, medi­cii se vor întoarce când vom avea bani pen­tru un sis­tem sani­tar civi­li­zat, iar asta e posi­bil numai când avem des­tui bani pen­tru el, adică o eco­no­mie puter­nică. Uitați‐vă la cur­sul euro din ultima vreme, uitați‐vă la ce spun publi­ca­ți­ile finan­ci­are des­pre Româ­nia de când a înce­put criza poli­tică declan­șată de USL. Vi se pare că ne îndrep­tăm în direc­ția bună?

"Români, hai la refe­ren­dum! Băsescu, hai la reve­dere!" – o for­mu­lare nedemnă de un popor civi­li­zat. Scum­pii mei gola con­ce­tă­țeni, dacă ne vom trata ast­fel pre­șe­din­tele – indi­fe­rent cine va fi el – nu vom merita în frun­tea noas­tră decât pe cei care se exprimă și gân­desc în acești ter­meni. Aici vor­bim des­pre o func­ție extrem de impor­tantă în stat, nu des­pre paz­ni­cul de la toa­leta publică (deși nici ace­luia nu ne putem adresa nepo­li­ti­cos).

Dar din­colo de toate expri­mă­rile astea, ideea care stă în spa­tele între­gii cam­pa­nii e alta. Și efec­tele sale sunt mult mai grave. Clasa poli­tică româ­nească dă chix într‐una de câțiva ani și acum ne vinde această min­ciună a vino­vă­ției inte­grale a unui sin­gur indi­vid, ca și cum toate pro­ble­mele veneau de la acela, ca și cum ei nu au făcut afa­ceri și nu au bene­fi­ciat de pe urmele func­ției lor. Demo­n­i­za­rea lui Băsescu este ser­vi­ciul de cură­ță­to­rie al poli­ti­cie­ni­lor români – după ce îl demit toate relele se duc și ei rămân curați și puri, gata să mun­cească și să se sacri­fice pen­tru români. Și mar­mota înve­lea cio­co­lata…

* * *

Un exem­plu de com­pe­tență și bună infor­mare: dom­nul Sorin Bota ne spune că vom avea peste 1000 de km de autos­tradă în patru ani (pro­ba­bil socotindu‐i pe cei care deja există), iar în ace­eași zi ni se taie fon­du­rile euro­pene pen­tru pro­gra­mul de trans­port din cauza sus­pi­ciu­ni­lor de fra­udă ale dom­nu­lui Nelu Ior­da­che de la Rom­strade. Noii noș­tri guver­nanți habar n‐au ce vor­besc.

* * *

Dacă vă între­bați care va fi pro­gra­mul de guver­nare vii­tor, vă invit să arun­cați o pri­vire la ce se întâm­plă în Slo­va­cia, alt­min­teri îna­in­tea noas­tră din punct de vedere eco­no­mic. Cam așa o să decurgă lucru­rile pen­tru noi. Și pen­tru că fon­du­rile euro­pene nu vor prea mai veni, iar baro­nii pese­dișți și pene­liști tre­buie și ei să se îndes­tu­leze cumva, o să avem un nou acord cu FMI-ul. Adică da! ne împru­mu­tăm și mai mult, ca să ne ia dracu peste niște ani de acum îna­inte. În vreo zece ani, cam la vre­mea când absol­ven­ții ăștia de baca­la­u­reat vor deveni baza eco­no­miei româ­nești, tot pe atunci va tre­bui să dăm și o căruță de bani îna­poi.

* * *

Din spa­tele sce­nei poli­tice, pitit în culise de unde trage sfo­rile celor două mario­nete tri­mise pe scenă, Dan Voi­cu­lescu rân­jește feri­cit. Pla­nul merge ca pe roate. Tele­vi­ziu­nile lui au reu­șit să încline balanța în favoa­rea sa. Va scăpa de jus­ti­ție, va putea fura mai departe. Nimeni nu va îndrăzni să se atingă de el, pen­tru că a demon­strat tutu­ror forța de mani­pu­lare pe care o are. O sin­gură min­ciună spusă de un jurnalist‐activist la o oră de maximă audiență e mai puter­nică decât o mie de ade­vă­ruri ros­tite de o sută de oameni inte­li­genți. Pen­tru că sunt mulți proști. Alții, care nu‐s proști, sunt furi­oși și caută un țap ispă­și­tor, pen­tru că o solu­ție nu sunt în stare să găsească. Ceea ce tot o formă de pros­tie este, doar că e mai greu de obser­vat.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. aki

    Foarte suc­cint si corect spus lucru­ri­lor pe nume.. De acord cu tot ce spui!!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu