Cum era și firesc, după toată zbaterea nereușită a USL-ului de a‑l demite pe Băsescu, trebuiau să existe și țapi ispășitori. Spun că e firesc pentru că în politica românească, ca și în întreaga societate, nu este importantă rațiunea prealabilă și nici căutarea soluției pentru problemele ce, inerent, apar, ci identificarea vinovaților. Înfrățirea în ură, singurul fel de solidaritate pe care îl practicăm cu succes, cere acest tip de sacrificiu ritualic, menit să îi resolidarizeze pe perdanți, care se simt — paradoxal — mai puternici, nu pentru că au fost înfrânți, ci pentru că au identificat răul din mijlocul lor și l‑au exorcizat.
Prima victimă este Ioan Rus. Domnia sa, pe care îl știam ceva mai educat și mai atent la anturajele politice în care se bagă, a făcut un număr impresionant de slujuri în fața lui Ponta, mult mai multe decât ar suporta stomacul sensibil al unui om normal la caracter. De pildă a explicat că plagiatul e o obișnuință de la Platon și Aristotel încoace — ca să‑i găsească o scuză șefului său de partid și guvern. A fost gata să organizeze un mini-recensământ ca să ajusteze cifrele neconvenabile în aritmetica referendumului. Într-un final iată‑l demisionând și făcând două afirmații: (i) că nu mai poate rezista presiunilor inacceptabile făcute de Băsescu și Antonescu și (ii) că nu i se pare normal ca MAI “să fie părtaş la ceva ce nu înseamnă lege şi respectarea legii în România”. La prima afirmație aș comenta că includerea lui Băsescu este o perdea de fum ca să mai atenueze menționarea lui Antonescu. Băsescu nu are cum să facă presiuni asupra lui, în nici un fel. Antonescu, da. La a doua afirmație aș spune că sunt interesat să știu la ce se referă mai exact. I se cere să facă ilegalități? De către cine? În ce scop? Să fie vorba de dispariția misterioasă a unor paragrafe din decizia CCR? Sau faptul că era pus să facă ce‑o face ca să scoată peste un milion trei sute de mii de nume din listele electorale?
A doua victimă este Victor Paul Dobre, tandemul domnului Rus. Rolul său îmi e oarecum neclar — ce e aia ministru delegat pentru Administrație? Mie îmi sună cam așa: la interne și administrație ne pregătim de niște matrapazlâcuri și există pericolul ca un partid din coaliția USL să fie dezavantajat. De aia mai bine ne punem doi, de la fiecare câte unul, ca să ne supraveghem reciproc golăniile. Nimic mai natural atunci ca demisia să fie și ea în tandem.
Dar probabil cea mai ridicolă situație este cea a domnului Marga. După ce a consimțit să susțină toate inepțiile lui Ponta, luându‑i parte în situații în care orice om cu bun simț ar fi stat măcar deoparte, domnul universitar este acum înlăturat fără explicații și trimis, pare-se, ca ambasador în Germania, unde poate să‑i explice doamnei Merkel cât de democratică e România. Și asta pentru că trebuie să‑i facă loc lui Corlățeanu, care lasă locul la justiție Monei Pivniceru, una rea de clanță, cunoscută că se ia în coarne tot timpul cu Băsescu. Eu traduc asta așa: ne pregătim de “coabitare”, o luăm pe țața asta să‑i dea la gioale lui Băsescu și să‑l provoace într-una pe tema justiției (unde el pretinde că vrea reformă și rezultate), așa că trebuie să‑i găsim loc lu’ nea Titus (că‑i de-al nostru) — deci îl dăm jos pe Marga. Zis și făcut. Și uite-așa rahatul mâncat de cultivatul, rafinatul și intelectualul Marga a fost util partidului, dar n‑a fost de ajuns ca să‑l țină în post.
Pe fondul acestor remanieri legate de referendum, apare și demisia lui Lucian Isar, ministru pentru Mediul de Afaceri, care se declară dezamăgit de modul în care înțelege actualul guvern să își îndeplinească mandatul. Nu știu dacă e ultima. Lui Ponta i se cam destramă cabinetul și nu se poate să nu observe că are o problemă în a forma și a ține unită o echipă.
În finalul scurtei sale declarații de presă prin care și‑a anunțat demisia, domnul Rus spunea că speră ca succesorul său să nu accepte ca ministerul să fie involvat în jocuri politice. Trecând peste stupiditatea exprimării americanofone, se pare că asta e cerința principală pentru a fi inclus în cabinetul Ponta: să fi involvat în demiterea lui Băsescu. Cine nu e o rotiță indispensabilă a acestui mecanism, trebuie să plece.
Lasă un comentariu