Cum era și fi­resc, după toată zba­te­rea ne­re­u­șită a USL-ului de a‑l de­mite pe Bă­sescu, tre­bu­iau să existe și țapi is­pă­și­tori. Spun că e fi­resc pen­tru că în po­li­tica ro­mâ­nească, ca și în în­treaga so­ci­e­tate, nu este im­por­tantă ra­țiu­nea pre­a­la­bilă și nici că­u­ta­rea so­lu­ției pen­tru pro­ble­mele ce, ine­rent, apar, ci iden­ti­fi­ca­rea vi­no­va­ți­lor. În­fră­ți­rea în ură, sin­gu­rul fel de so­li­da­ri­tate pe care îl prac­ti­căm cu suc­ces, cere acest tip de sa­cri­fi­ciu ri­tu­a­lic, me­nit să îi re­so­li­da­ri­zeze pe per­danți, care se simt — pa­ra­do­xal — mai pu­ter­nici, nu pen­tru că au fost în­frânți, ci pen­tru că au iden­ti­fi­cat răul din mij­lo­cul lor și l‑au exorcizat.

Prima vic­timă este Ioan Rus. Domnia sa, pe care îl știam ceva mai edu­cat și mai atent la an­tu­ra­jele po­li­tice în care se bagă, a fă­cut un nu­măr im­pre­sio­nant de slu­juri în fața lui Ponta, mult mai multe de­cât ar su­porta sto­ma­cul sen­si­bil al unui om nor­mal la ca­rac­ter. De pildă a ex­pli­cat că pla­gi­a­tul e o obiș­nu­ință de la Pla­ton și Aris­to­tel în­coace — ca să‑i gă­sească o scuză șe­fu­lui său de par­tid și gu­vern. A fost gata să or­ga­ni­zeze un mini-re­cen­sământ ca să ajus­teze ci­frele ne­con­ve­na­bile în arit­me­tica re­fe­ren­du­mu­lui. Într-un fi­nal iată‑l de­mi­sionând și fă­când două afir­ma­ții: (i) că nu mai poate re­zista pre­siu­ni­lor inac­cep­ta­bile fă­cute de Bă­sescu și An­to­ne­scu și (ii) că nu i se pare nor­mal ca MAI “să fie păr­taş la ceva ce nu în­seamnă lege şi res­pec­ta­rea le­gii în Ro­mâ­nia”. La prima afir­ma­ție aș co­menta că in­clu­de­rea lui Bă­sescu este o per­dea de fum ca să mai ate­nu­eze men­țio­na­rea lui An­to­ne­scu. Bă­sescu nu are cum să facă pre­siuni asu­pra lui, în nici un fel. An­to­ne­scu, da. La a doua afir­ma­ție aș spune că sunt in­te­re­sat să știu la ce se re­feră mai exact. I se cere să facă ile­ga­li­tăți? De că­tre cine? În ce scop? Să fie vorba de dis­pa­ri­ția mis­te­ri­oasă a unor pa­ra­grafe din de­ci­zia CCR? Sau fap­tul că era pus să facă ce‑o face ca să scoată peste un mi­lion trei sute de mii de nume din lis­tele electorale?

A doua vic­timă este Vic­tor Paul Do­bre, tan­de­mul dom­nu­lui Rus. Ro­lul său îmi e oa­re­cum ne­clar — ce e aia mi­nis­tru de­le­gat pen­tru Ad­mi­nis­tra­ție? Mie îmi sună cam așa: la in­terne și ad­mi­nis­tra­ție ne pre­gă­tim de niște ma­tra­pa­z­lâ­curi și există pe­ri­co­lul ca un par­tid din coa­li­ția USL să fie dez­a­van­ta­jat. De aia mai bine ne pu­nem doi, de la fi­e­care câte unul, ca să ne su­pra­ve­ghem re­ci­proc go­lă­ni­ile. Ni­mic mai na­tu­ral atunci ca de­mi­sia să fie și ea în tandem.

Dar pro­ba­bil cea mai ri­di­colă si­tu­a­ție este cea a dom­nu­lui Marga. După ce a con­sim­țit să sus­țină toate inep­ți­ile lui Ponta, luându‑i parte în si­tu­a­ții în care orice om cu bun simț ar fi stat mă­car de­o­parte, dom­nul uni­ver­si­tar este acum în­lă­tu­rat fără ex­pli­ca­ții și tri­mis, pare-se, ca am­ba­sa­dor în Ger­ma­nia, unde poate să‑i ex­plice doam­nei Mer­kel cât de de­mo­cra­tică e Ro­mâ­nia. Și asta pen­tru că tre­buie să‑i facă loc lui Cor­lă­țeanu, care lasă lo­cul la jus­ti­ție Mo­nei Piv­ni­ceru, una rea de clanță, cu­nos­cută că se ia în coarne tot tim­pul cu Bă­sescu. Eu tra­duc asta așa: ne pre­gă­tim de “coa­bi­tare”, o luăm pe țața asta să‑i dea la gi­oale lui Bă­sescu și să‑l pro­voace într-una pe tema jus­ti­ției (unde el pre­tinde că vrea re­formă și re­zul­tate), așa că tre­buie să‑i gă­sim loc lu’ nea Ti­tus (că‑i de-al nos­tru) — deci îl dăm jos pe Marga. Zis și fă­cut. Și uite-așa ra­ha­tul mân­cat de cul­ti­va­tul, ra­fi­na­tul și in­te­lec­tu­a­lul Marga a fost util par­ti­du­lui, dar n‑a fost de ajuns ca să‑l țină în post.

Pe fon­dul aces­tor re­ma­nieri le­gate de re­fe­ren­dum, apare și de­mi­sia lui Lu­cian Isar, mi­nis­tru pen­tru Me­diul de Afa­ceri, care se de­clară dez­a­mă­git de mo­dul în care în­țe­lege ac­tu­a­lul gu­vern să își în­de­pli­nească man­da­tul. Nu știu dacă e ul­tima. Lui Ponta i se cam des­tramă ca­bi­ne­tul și nu se poate să nu ob­serve că are o pro­blemă în a forma și a ține unită o echipă.

În fi­na­lul scur­tei sale de­cla­ra­ții de presă prin care și‑a anun­țat de­mi­sia, dom­nul Rus spu­nea că speră ca suc­ce­so­rul său să nu ac­cepte ca mi­nis­te­rul să fie in­vol­vat în jo­curi po­li­tice. Tre­când peste stu­pi­di­ta­tea ex­pri­mă­rii ame­ri­ca­no­fone, se pare că asta e ce­rința prin­ci­pală pen­tru a fi in­clus în ca­bi­ne­tul Ponta: să fi in­vol­vat în de­mi­te­rea lui Bă­sescu. Cine nu e o ro­tiță in­dis­pen­sa­bilă a aces­tui me­ca­nism, tre­buie să plece.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.