Presupunând că nu se va apuca de măsluit evidențele populației, guvernul are acum sarcina de a face ceea ce ar fi trebuit să facă înainte de a stârni tot deranjul cu referendumul: să stabilească în mod corect numărul de persoane cu drept de vot. Acuma, dacă eu înțeleg corect toată treaba asta, ca să scoți pe cineva de pe listele electorale îți trebuie niște acte care să dovedească situația persoanei respective: mai trăiește, a renunțat la cetățenia română etc. Care acte nu se obțin cât ai bate din palme. În nici un caz nu până pe 12 septembrie.
Citesc undeva că Autoritatea Electorală Permanentă ar fi făcut anul trecut o verificare a listelor electorale la aproximativ 40% din primăriile României. În urma acestei verificări au descoperit vreo 33.000 de persoane care trebuiau scoase de pe liste, existând si actele necesare. Extrapolând, am mai putea găsi vreo 50.000. Hai, o sută de mii pentru toată România. Dar pentru a considera referendumul valid trebuie însă să scadă electoratul cu vreo 1.374.360 de persoane — mi se pare că sunt prea mulți ca să clarifici situația lor în doar câteva săptămâni. Repet: nu iau în calcul o măsluire orchestrată de USL.
Și-atunci îmi pun întrebarea de ce a cerut CCR așa ceva, dacă chiar și un raționament simplu ne demonstrează că cifra nu poate fi modificată major în doar câteva săptămâni? Răspunsul pe care mi‑l dau eu este că politicienii trebuie forțați să aibă proprietatea afirmațiilor pe care le fac. Asta înțeleg că este semnificația acestei decizii de amânare. Domnilor guvernanți, aveți dubii cu privire la listele electorale? Foarte bine, verificați-le. Poate o să vi se adreseze și întrebarea de ce nu le-ați verificat înainte de a declanșa un referendum. La care, desigur, am fi toți curioși să aflăm care e explicația. Eu am o bănuială: incompetența administrativă. Cei de la USL n‑au prevăzut că se va cere un cvorum minimal, apoi nu s‑au gândit că nu‑l vor atinge. Aflați în fața unei realități inedite au început să protesteze, într-un mod care îi autoacuză.
Să recapitulăm scurt ce s‑a întâmplat: USL vrea să‑l dea jos pe Băsescu, începe referendumul pe baza listelor electorale furnizate de guvern (adică tot USL), face tot felul de matrapazlâcuri prin primarii USL pentru a forța oamenii să voteze (tombole, turism electoral etc), nu reușeste să adune cvorumul necesar și se plânge — tot USL — că listele electorale nu sunt actualizate. Cine trebuia să le actualizeze? Guvernul, adică — ați ghicit — USL! Iar Curtea Constituțională constată tot acest circ și zice: dragă USL, înțeleg nemulțumirea ta, dar văd că nesimțiții ăia de la USL nu și-au făcut treaba, așa că le termen ălora de la USL până pe 12 septembrie să-mi aducă listele electorale corectate. De USL.
Ce‑a înțeles USL că trebuie să facă, vedeți aici. Despre domnul Ioan Rus am crezut că e doar un lingău, dar văd că e și prost pe deasupra. Cum vine aia: primarul și câțiva locuitori de nădejde ai satului fac un mini-recensământ? Unde suntem aici, în Papua? Unde sunt documentele care atestă inexistența persoanelor, unde sunt mecanismele de control și verificare pentru a evita abuzurile?
* * *
Între timp Vocea Rusiei laudă USL pentru că au fost perseverenți și au renunțat la atitudinea defetistă. Și mă cam îngrozește ideea că am ajuns de râsul Europei și de lauda rușilor. Domnilor, direcția e bună, sensul e greșit!
Lasă un comentariu