Dom­nul Marga nu va primi nici mă­car am­ba­sada Ger­ma­niei. Poate pre­șe­den­ția In­sti­tu­tu­lui Cul­tu­ral Ro­mân, că toc­mai a de­mi­sio­nat fos­tul ti­tu­lar. Uni­ver­si­ta­rul pe­ne­list a măr­tu­ri­sit că po­ves­tea de­mi­te­rii l‑a stân­je­nit, pen­tru că “toc­mai pu­se­sem toate mo­toa­rele în mi­ş­care, ca să ser­vim ţara noas­tră”. Cât de emo­țio­nant! În fi­nal, omul e to­tuși re­a­list: “Ipo­teza mea e că de fapt a fost o îm­pă­rţe­ală înă­un­trul unui grup şi un domn a do­rit foarte mult acest mi­nis­ter. ” Exact domnu’ Marga, iar dum­ne­a­voas­tră ați fost bun nu­mai ca să pu­pați la fun­du­leț pe cine tre­buia, când tre­buia. Ma­u­rul și‑a fă­cut da­to­ria, ma­u­rul poate să plece.

* * *

Vic­tor Ponta se în­toarce, pa­sămite, la gu­ver­nare. Nu se mai im­plică în lupte po­li­tice. Ce uită să spună este că tot el le‑a por­nit, îm­pre­ună cu pri­e­te­nul său, Crin. În re­a­li­tate îi este clar că a pier­dut bă­tă­lia cu Bă­sescu și acum în­cearcă o re­pli­ere de ima­gine, po­zând în re­vo­lu­țio­na­rul ne­în­țe­les și sa­bo­tat. Voi re­veni mai jos des­pre cum e cu în­toar­ce­rea asta la pa­la­tul Victoria.

Mini-re­cen­sămân­tul pla­ni­fi­cat tre­buie oprit, așa că in­ven­tează scuza că ori­cum ar fi fost bo­ico­tat de PDL, iar oa­me­nii du­ș­mă­noși ar fi trân­tit ușa în na­sul re­cen­zo­ri­lor. În­tre timp însă Mo­ni­to­rul Ofi­cial mai cre­ază câte un lung pri­lej de vorbe și de ipo­teze, ne­pu­bli­când co­rec­ția ce­rută de CCR, deși până la urmă nu va avea în­co­tro și va tre­bui s‑o facă. Șî uite așa își dă Ponta cu stân­gul în drep­tul, prilejuindu‑i PDL oca­zia să mai iasă o dată la rampă cu te­mei și ar­gu­mente, ceea ce le mai ri­dică nițel mo­ra­lul pen­tru vi­i­toa­rele ale­geri, deși n‑au nici un me­rit în asta.

* * *

Dan Șova, care mi se pare unul din cei mai în­spă­i­mân­tă­tori mân­că­tori de ra­hat pe care i‑am vă­zut vreo­dată (vă zic acuși de ce), a in­trat cu drep­tul la gu­ver­nare. Co­mu­ni­ta­tea evre­iască din Ro­mâ­nia și‑a ma­ni­fes­tat ime­diat en­tu­zi­as­mul de a‑l ve­dea uns mi­nis­tru. Având în ve­dere ce gafă a co­mis, cu pu­țin timp în urmă (mar­tie 2012), nu era de­loc ca­zul să fie adus în prim-pla­nul vie­ții po­li­tice. Chiar Ponta ad­mi­tea în urmă cu cinci luni că “[Șova] e ple­cat la re­e­du­care și me­rită acest lu­cru pen­tru ce‑a fă­cut”. Se pare că re­e­du­ca­rea a fost intensivă.

Așa. Să nu uit. De ce îl gă­sesc în­spă­i­mân­tă­tor pe Șova: pen­tru că are un mod de a vorbi care de­notă un soi de fa­na­tism ira­țio­nal, de ti­pul ce­lor ma­ni­fes­tate de sec­tele re­li­gi­oase. Dacă aveți răb­dare să‑i ur­mă­riți re­torica, îl pu­teți ve­dea aici mân­când ra­hat po­li­tic cu po­lo­ni­cul. Re­ți­neți că in­di­vi­dul po­ves­tește în dis­curs des­pre “re­a­li­ză­rile” PSD din vre­mea când el nu era mem­bru în par­tid, dar re­petă ob­se­siv NOI, aro­gându-și me­rite care nu‑i apar­țin. Elena Udrea pă­lește de invidie…

* * *

Cum in­si­nuam mai sus, există po­si­bi­li­ta­tea de a‑l ve­dea pe Ponta re­tră­gându-se din po­zi­ția de prim mi­nis­tru. Dis­cu­ți­ile in­tense din ul­tima vreme cu Klaus Johan­nis, cu Mu­gur Isă­rescu, su­ge­rează că ia în cal­cul această va­ri­antă. Așa cum po­ves­team cu mult timp în urmă, Ponta a că­zut într‑o cap­cană ac­cep­tând gu­ver­na­rea îna­in­tea ale­ge­ri­lor (atunci nu‑l cre­deam atât de ires­pon­sa­bil să por­nească tot cir­cul ăsta al de­mi­te­rii pre­șe­din­te­lui, pen­tru că nu ve­deam nici un mo­tiv re­a­list care ar fi pu­tut fi in­vo­cat — m‑am în­șe­lat, după cum s‑a vă­zut) și abia acum în­țe­lege gra­vi­ta­tea si­tu­a­ției po­li­tice. De aici îna­inte, cu Bă­sescu la Co­tro­ceni, nu poate de­cât să ero­deze ca­pi­ta­lul po­li­tic al USL, deci are ne­voie de ci­neva oa­re­cum in­de­pen­dent și teh­no­crat ca să-și asume ne­îm­pli­ni­rile eco­no­mice care vor afecta populația.

Mă în­do­iesc că Isă­rescu va dori să joace acest rol. Iar Johan­nis nu cred că are o miză su­fi­cient de pu­ter­nică pen­tru a dori să scoată cas­ta­nele alt­cuiva din foc. Deci Vic­to­raș va tre­bui să mai ca­ute, să se mai mi­lo­gească pe ici, pe colo, până gă­sește un fra­ier care să‑l scape de be­leaua în care sin­gur s‑a băgat.

* * *

Apropo de Isă­rescu, dis­cur­sul de luni a fost unul pe care îl aș­tep­tam de ceva vreme. Prea multă di­plo­ma­ție strică. Era tim­pul ca vo­cea BNR să se audă până la nive­lul ul­ti­mu­lui ro­mân, ca să pri­ceapă toată lu­mea că in­ca­pa­ci­ta­tea de a di­a­loga nu ține loc de stra­te­gie po­li­tică și nici nu e un ar­gu­ment pen­tru de­mi­te­rea ni­mă­nui. Po­li­tica în­seamnă com­pro­mi­suri, iar com­pro­mi­su­rile se ob­țin prin ne­go­ci­ere și di­a­log, nu prin referendumuri.

* * *

În fine, pri­e­te­nul meu Crin nu m‑a dez­a­mă­git nici de data asta. A vor­bit în cea mai cu­rată ro­m­gleză la în­tâl­ni­rea cu FMI, ros­tind cu dic­ție apro­xi­ma­tivă o enor­mi­tate după alta și o pros­tie peste altă pros­tie. Să vedem:

“I’m sure that you know eve­ry­thing about the eco­no­mi­cal size of this re­la­tions with go­ver­n­ment. Here we have the fi­nance mi­nis­ter, the fa­ther and the mo­ther of this … [ne­in­te­li­gi­bil, pro­ba­bil tre­aty]. I’m the ac­ting pre­si­dent, pre­si­dent ad in­te­rim, spe­cial po­li­ti­cal si­tu­a­tion, I think we can speak about po­li­ti­cal cri­sis, but my first sta­te­ment is… , this po­li­ti­cal cri­sis don’t in­flu­ence, don’t in­flu­ence the ne­go­ti­a­tions with the IMF and World Bank, be­ca­use the go­ver­n­ment has pro­gram, po­li­ti­cal pro­gram, has en­ga­ge­ments, has vi­sions, and the po­li­ti­cal cri­sis who I hope to the end of this month is fi­nish don’t in­flu­ence, don’t affect this dis­cus­sions. And se­con­dly, the Ro­ma­nian Con­sti­tu­tion give to the pre­si­dent re­pre­sen­ta­tive and po­li­ti­cal role. The pre­si­dent is not the head of the government…”

Ca­bo­ti­nul pre­zi­den­țial a dat chix. Nu mai are aplomb, nu mai are ritm. Ezită, gâ­fâie și moș­mondește cu­vin­tele, chi­nu­indu-și au­di­to­rul și pe sine. Fraze sunt lungi, pre­să­rate de ă‑uri în­de­lungi, fără verb, fără su­biect clar. Tâm­pe­ni­ile de­bi­tate sunt co­lo­sale: cum să spui că tra­ta­tul cu FMI nu e afec­tat de criza po­li­tică, de vreme ce de trei luni de zile gu­ver­nul nu se ține de obiec­ti­vele asu­mate prin tra­tat, ci de ven­dete po­li­tice. In­di­ca­rea lui Flo­rin Ge­or­gescu drept mama și tata tra­ta­tu­lui e un fel de a spune: eu ha­bar n‑am des­pre ce e vorba, așa că — dacă vreți să dis­cu­tați as­pecte con­crete — vor­biți cu el. Cu mine dis­cu­tați doar ge­ne­ra­li­tăți, eu sunt in­te­ri­ma­rul, “ac­ting pre­si­dent”, președintele-actor.

Dis­cur­sul are și umor, atunci când An­to­ne­scu le spune că gu­ver­nul are “en­ga­ge­ments” și “vi­sions”. Pro­ba­bil se re­fe­rea la lo­godna po­li­tică din USL și la vi­ziu­nile lor cu Bă­sescu de­mis. În fi­nal îi mai lă­mu­rește încă o dată că el n‑are nici o treabă cu su­biec­tul, că doar nu con­duce gu­ver­nul. De­si­gur, de­le­ga­ția FMI fi­ind pi­cată din lună, a fost fe­ri­cită să afle cum e cu or­ga­ni­za­rea noas­tră sta­tală, des­pre care si­gur nu știau ni­mic. Pen­tru că sunt proști, iar ăia care nu‑s proști, sunt vân­duți Celui-căruia-nu-i-spunem-numele.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.