Domnul Marga nu va primi nici măcar ambasada Germaniei. Poate președenția Institutului Cultural Român, că tocmai a demisionat fostul titular. Universitarul penelist a mărturisit că povestea demiterii l‑a stânjenit, pentru că “tocmai pusesem toate motoarele în mişcare, ca să servim ţara noastră”. Cât de emoționant! În final, omul e totuși realist: “Ipoteza mea e că de fapt a fost o împărţeală înăuntrul unui grup şi un domn a dorit foarte mult acest minister. ” Exact domnu’ Marga, iar dumneavoastră ați fost bun numai ca să pupați la funduleț pe cine trebuia, când trebuia. Maurul și‑a făcut datoria, maurul poate să plece.
* * *
Victor Ponta se întoarce, pasămite, la guvernare. Nu se mai implică în lupte politice. Ce uită să spună este că tot el le‑a pornit, împreună cu prietenul său, Crin. În realitate îi este clar că a pierdut bătălia cu Băsescu și acum încearcă o repliere de imagine, pozând în revoluționarul neînțeles și sabotat. Voi reveni mai jos despre cum e cu întoarcerea asta la palatul Victoria.
Mini-recensământul planificat trebuie oprit, așa că inventează scuza că oricum ar fi fost boicotat de PDL, iar oamenii dușmănoși ar fi trântit ușa în nasul recenzorilor. Între timp însă Monitorul Oficial mai crează câte un lung prilej de vorbe și de ipoteze, nepublicând corecția cerută de CCR, deși până la urmă nu va avea încotro și va trebui s‑o facă. Șî uite așa își dă Ponta cu stângul în dreptul, prilejuindu‑i PDL ocazia să mai iasă o dată la rampă cu temei și argumente, ceea ce le mai ridică nițel moralul pentru viitoarele alegeri, deși n‑au nici un merit în asta.
* * *
Dan Șova, care mi se pare unul din cei mai înspăimântători mâncători de rahat pe care i‑am văzut vreodată (vă zic acuși de ce), a intrat cu dreptul la guvernare. Comunitatea evreiască din România și‑a manifestat imediat entuziasmul de a‑l vedea uns ministru. Având în vedere ce gafă a comis, cu puțin timp în urmă (martie 2012), nu era deloc cazul să fie adus în prim-planul vieții politice. Chiar Ponta admitea în urmă cu cinci luni că “[Șova] e plecat la reeducare și merită acest lucru pentru ce‑a făcut”. Se pare că reeducarea a fost intensivă.
Așa. Să nu uit. De ce îl găsesc înspăimântător pe Șova: pentru că are un mod de a vorbi care denotă un soi de fanatism irațional, de tipul celor manifestate de sectele religioase. Dacă aveți răbdare să‑i urmăriți retorica, îl puteți vedea aici mâncând rahat politic cu polonicul. Rețineți că individul povestește în discurs despre “realizările” PSD din vremea când el nu era membru în partid, dar repetă obsesiv NOI, arogându-și merite care nu‑i aparțin. Elena Udrea pălește de invidie…
* * *
Cum insinuam mai sus, există posibilitatea de a‑l vedea pe Ponta retrăgându-se din poziția de prim ministru. Discuțiile intense din ultima vreme cu Klaus Johannis, cu Mugur Isărescu, sugerează că ia în calcul această variantă. Așa cum povesteam cu mult timp în urmă, Ponta a căzut într‑o capcană acceptând guvernarea înaintea alegerilor (atunci nu‑l credeam atât de iresponsabil să pornească tot circul ăsta al demiterii președintelui, pentru că nu vedeam nici un motiv realist care ar fi putut fi invocat — m‑am înșelat, după cum s‑a văzut) și abia acum înțelege gravitatea situației politice. De aici înainte, cu Băsescu la Cotroceni, nu poate decât să erodeze capitalul politic al USL, deci are nevoie de cineva oarecum independent și tehnocrat ca să-și asume neîmplinirile economice care vor afecta populația.
Mă îndoiesc că Isărescu va dori să joace acest rol. Iar Johannis nu cred că are o miză suficient de puternică pentru a dori să scoată castanele altcuiva din foc. Deci Victoraș va trebui să mai caute, să se mai milogească pe ici, pe colo, până găsește un fraier care să‑l scape de beleaua în care singur s‑a băgat.
* * *
Apropo de Isărescu, discursul de luni a fost unul pe care îl așteptam de ceva vreme. Prea multă diplomație strică. Era timpul ca vocea BNR să se audă până la nivelul ultimului român, ca să priceapă toată lumea că incapacitatea de a dialoga nu ține loc de strategie politică și nici nu e un argument pentru demiterea nimănui. Politica înseamnă compromisuri, iar compromisurile se obțin prin negociere și dialog, nu prin referendumuri.
* * *
În fine, prietenul meu Crin nu m‑a dezamăgit nici de data asta. A vorbit în cea mai curată romgleză la întâlnirea cu FMI, rostind cu dicție aproximativă o enormitate după alta și o prostie peste altă prostie. Să vedem:
“I’m sure that you know everything about the economical size of this relations with government. Here we have the finance minister, the father and the mother of this … [neinteligibil, probabil treaty]. I’m the acting president, president ad interim, special political situation, I think we can speak about political crisis, but my first statement is… , this political crisis don’t influence, don’t influence the negotiations with the IMF and World Bank, because the government has program, political program, has engagements, has visions, and the political crisis who I hope to the end of this month is finish don’t influence, don’t affect this discussions. And secondly, the Romanian Constitution give to the president representative and political role. The president is not the head of the government…”
Cabotinul prezidențial a dat chix. Nu mai are aplomb, nu mai are ritm. Ezită, gâfâie și moșmondește cuvintele, chinuindu-și auditorul și pe sine. Fraze sunt lungi, presărate de ă‑uri îndelungi, fără verb, fără subiect clar. Tâmpeniile debitate sunt colosale: cum să spui că tratatul cu FMI nu e afectat de criza politică, de vreme ce de trei luni de zile guvernul nu se ține de obiectivele asumate prin tratat, ci de vendete politice. Indicarea lui Florin Georgescu drept mama și tata tratatului e un fel de a spune: eu habar n‑am despre ce e vorba, așa că — dacă vreți să discutați aspecte concrete — vorbiți cu el. Cu mine discutați doar generalități, eu sunt interimarul, “acting president”, președintele-actor.
Discursul are și umor, atunci când Antonescu le spune că guvernul are “engagements” și “visions”. Probabil se referea la logodna politică din USL și la viziunile lor cu Băsescu demis. În final îi mai lămurește încă o dată că el n‑are nici o treabă cu subiectul, că doar nu conduce guvernul. Desigur, delegația FMI fiind picată din lună, a fost fericită să afle cum e cu organizarea noastră statală, despre care sigur nu știau nimic. Pentru că sunt proști, iar ăia care nu‑s proști, sunt vânduți Celui-căruia-nu-i-spunem-numele.
Lasă un comentariu