Informație, comentariu, bârfă

Eram la sala de sport când am văzut un repor­taj des­pre una din vic­ti­mele acci­den­tu­lui de la Tul­cea – un inter­lop de etnie romă din Tele­or­man. O domni­șoară repor­ter se dădea de cea­sul mor­ții (sic!) să ada­uge dra­ma­tism și com­pa­siune în rela­ta­rea ei de la locu­ința defunc­tu­lui. Amploa­rea tra­ge­diei era sub­li­ni­ată de împre­ju­ra­rea că și soția țiga­nu­lui murise împre­ună cu el, vic­timă a ace­lu­iași acci­dent rutier. Dum­ne­zeu să îi ierte pe ei și pe toți care s‐au pră­pă­dit în neno­ro­ci­rea asta, indi­fe­rent cine ar fi fost ei. M‐am gân­dit totuși că medi­a­ti­za­rea aces­tei per­soane – chiar dacă împre­ju­ra­rea e tra­gică și neo­biș­nu­ită – nu e totuși o idee prea bună. Unii mai slabi de minte ar putea înțe­lege că, de vreme ce înmor­mân­ta­rea unui inter­lop țigan e pre­zen­tată la tele­vi­zor și la fel e și cea a unui mare actor sau poet, ambele cate­go­rii de oameni sunt egal impor­tante, aflându‐se în elita soci­e­tă­ții româ­nești.

Evi­dent, nimeni din­tre cei care soli­ci­ta­seră repor­ta­jul sau cei ce‐l rea­li­zau nu cre­dea așa ceva. Era doar sen­zațio­na­lul, sub­li­niat de casa dece­da­tu­lui – o copie fidelă a jude­că­to­riei din Cara­cal, ridi­cată pen­tru a sfida instanța res­pec­tivă, care a fost sin­gura ce a reu­șit să‐l con­damne la închi­soare, cu niște ani în urmă. Ca mulți alții din țara asta, indi­vi­dul avea o avere de câteva mili­oane de euro, pe care nu putea să o jus­ti­fice nici prin înde­le­t­ni­ci­rile sale ofi­ci­ale, nici prin alte căi legale. Dar era sen­zațio­nal și deci nu putea fi ratat din punct de vedere audiență: un țigan bogat, cu o casă copi­ată după o jude­că­to­rie, mort într‐un acci­dent auto împre­ună cu soția. Aur curat.

E impo­si­bil să oprești ast­fel de știri. E impo­si­bil să dai o lege care să inter­zică ast­fel de exploa­tări ieftine ale sen­zațio­na­lu­lui, pen­tru sco­puri comer­ci­ale. Toată lumea ți‐ar sări în cap afir­mând că asta e cen­zură, că liber­ta­tea de expri­mare și de opi­nie e garan­tată. Dar că ast­fel de presă este toxică, asta va fi de acord majo­ri­ta­tea. Că ne tâm­pește copiii, că into­xică jude­cata celor mai slabi de minte, că e o formă ieftină de a crea con­ți­nut media – cu toate astea vor fi de acord toate orga­nis­mele gaze­tă­rești și toți socio­lo­gii onești. Mă întreb atunci ce tre­buie făcut ca ast­fel de tâm­pe­nii să nu se mai ampli­fice, ba chiar să scadă în frec­vență?

De fapt câte feluri de presă avem în Româ­nia? După cla­si­fi­ca­rea mea avem presa de infor­ma­ție, presa de comen­ta­riu și presa tip tabloid. Scot în afara dis­cu­ției presa de spe­cia­li­tate, ori­care ar fi ea – nu vor­besc de reviste teh­nice sau spe­cia­li­zate în anu­mite dome­nii. Pro­blema noas­tră este că toate publi­ca­ți­ile media – fie ele scrise, fie video, fie audio – ames­tecă în pro­por­ții dife­rite aceste tipuri de comu­ni­care, din dorința de a crea un mix de con­ți­nut pen­tru un spec­tru cât mai larg de audiență. Dar efec­tul secun­dar este con­fu­zia pe care o sea­mănă în rân­dul cititorilor/spectatorilor: puse la un loc infor­ma­ția, comen­ta­riul și bârfa se între­pă­trund într‐un melanj indi­gest, din care nu mai poți dis­tinge rea­lul de ima­gi­nar, valoa­rea de non‐valoare, esen­ți­a­lul de banal. Să nu mă înțe­le­geți greșit: nu am nimic împo­triva comen­ta­ri­i­lor sau a bâr­fei. Am o pro­blemă doar când devin prin­ci­pala pre­o­cu­pare a oame­ni­lor sau, și mai rău, când sunt edu­cați să bâr­fească și să comen­teze într‐una. Alt­min­teri, gura lumii slo­bodă!

Comen­ta­riul este o moda­li­tate foarte utilă de a dobândi infor­ma­ții supli­men­tare, dar este lovit de subiec­ti­vis­mul comen­ta­to­ru­lui, des­pre care tre­buie să știm care îi sunt edu­ca­ția, cunoș­tin­țele în dome­niul res­pec­tiv și inte­re­sele. Prea puțini sunt însă azi cei ce recu­nosc fățiș că sunt par­ti­za­nii unui anu­mit curent de opi­nii sau că sunt ata­șați unor anu­mite inte­rese eco­no­mice care le influ­en­țează opi­ni­ile. Este salu­tară apa­ri­ția unor publi­ca­ții online de comen­ta­riu cum e Con­tri­b­u­tors, Cri­tic atac sau In linie dreaptă – acolo lucru­rile sunt pe față, expli­cite, comen­ta­to­rii își asumă pre­fe­rin­țele și con­vin­ge­rile pro­prii. În alte cazuri însă, comen­ta­riul este stre­cu­rat dis­cret în infor­ma­ție și pre­zen­tat ca tru­ism, indu­când în eroare audiența.

Des­pre bârfa din tablo­ide nici nu mai tre­buie să spun prea multe – toți vedem cum acest stil de rela­tare își face loc tot mai mult în presă. Ca exem­plu, site‐ul Rea­li­ta­tea TV – care era nu demult oare­cum decent în con­ți­nut, deși evi­dent par­ti­zan al unei anu­mite părți a bari­ca­dei poli­tice – a deve­nit un ames­tec de știri și comen­ta­rii poli­tice, bine ase­zo­nate cu rela­tări des­pre cum să arați mai tânără în 30 de minute sau pozele de piți­poancă ale Lau­rei Nu‐Știu‐cum. Baro­sso, pre­șe­din­tele Con­si­li­u­lui Euro­pei, trans­mite mesaje guver­nu­lui Româ­niei chiar de lângă sem­nele lăsate de sar­cină pe cor­pul Simo­nei Pătru­leasa. Relu Fene­chiu cere demi­sia lui Dobre de lângă pepe­nii unui indi­vid care și‐a pier­dut taraba din piață din nu știu ce motiv. Ghi­ve­ciul ăsta te împie­dică să dis­tingi ade­vă­rul de spe­cu­la­ția per­so­nală, tra­gi­cul de ridi­col, comi­cul de maca­bru.

Medi­tând la cele de mai sus, m‐am gân­dit la fap­tul că bârfa și comen­ta­riul sunt aproape un viciu pen­tru români, o obiș­nu­ință, iar dacă le‐o iei, s‐ar revolta. Dar pen­tru că sunt toxice, pot fi măcar des­cu­ra­jate. Și de aici am alu­ne­cat cu gân­dul spre ana­lo­gia cu alte vicii per­mise: alco­o­lul, tut­u­nul. Cum des­cu­ra­jăm con­su­mul lor? Sim­plu: accize tot mai mari, anun­țuri expli­cite des­pre poten­ți­a­lele lor efecte dău­nă­toare. N‐am putea face la fel și cu presa?

De pildă am putea impo­zita în mod dife­rit tipu­rile de presă pe care le‐am enu­me­rat mai sus. Un ziar sau o tele­vi­ziune de infor­ma­ții este impo­zi­tată cu 16% cu con­di­ția să nu aibă emi­siuni de comen­ta­rii poli­tice sau eco­no­mice mai mult de 10% (e un exem­plu, nu săriți cu argu­mente împo­triva cifre­lor). Alt ziar care dorește să facă mai mult comen­ta­rii este taxat cu 40%, presupunându‐se că a dise­mina ide­ile poli­tice sau eco­no­mice unui indi­vid sau grup este, până la urmă, o între­prin­dere ce urmă­rește niște inte­rese. Iar cei ce intro­duc știri tip tabloid sunt taxați cu 80% din pro­fit, indi­fe­rent de pro­por­ția în care există acest tip de con­ți­nut. În plus publi­ca­ți­ile cu con­ți­nut tip tabloid ar tre­bui obli­gate – ca pe pache­tele de țigări – să scrie mare, expli­cit și per­ma­nent vizi­bil: "Bârfa dău­nează grav sănă­tă­ții min­tale".

Nu sunt naiv, știu că nu vom împie­dica con­su­mul de știri mondene, vor fi în con­ti­nu­are unii care vor vrea să știe ce tip de sili­con și‐a pus nu‐știu‐care vedetă în țâțe și cu cine s‐a cul­cat vreun indi­vid cele­bru, dar cel puțin am aver­tiza ofi­cial asu­pra peri­co­le­lor ce‐i pân­desc pe con­su­ma­to­rii de tablo­ide și i‐am des­cu­raja pe cei ce vor să facă bani din ast­fel de con­ți­nut media. Iar regu­lile astea s‐ar aplica numai publi­ca­ți­i­lor care rea­li­zează veni­turi din con­ți­nu­tul lor, fie că o fac prin pre­țul infor­ma­ției, fie prin atra­ge­rea de publi­ci­tate.

Nu știu dacă e ideea cea mai bună, dar mi se pare sin­gu­rul fel în care am putea să limi­tăm răs­pân­di­rea super­fi­ci­a­li­tă­ții, rău­tă­ții și mes­chi­nă­ri­i­lor din presa actu­ală, fără să ni se impute încăl­ca­rea liber­tă­ții de expri­mare și a drep­tu­lui la opi­nie. Poate că ar fi un pas spre cre­a­rea unor publi­ca­ții făcute de jur­na­liști ade­vă­rați, din spe­cia aceea pe cale de dipa­ri­ție pe care o întâl­nim tot mai rar.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu