Ca să sa­turi un om de trei ori într‑o zi ai ne­voie de un pic de carne, un boț de brânză, poate niște ouă, si­gur niște le­gume, ală­turi de care tre­buie să pui pâi­nea. Toate as­tea adu­nate costă vreo zece euro dacă le chi­ver­ni­sești bine și nu ri­si­pești ba­nii pe pros­tii sau mof­turi. Cu vreo trei mii șase sute de euro, hră­nești un om timp de un an, îndestulându‑l în fi­e­care zi. O can­tină pen­tru bă­trâ­nii ne­vo­iași sau pen­tru să­ra­cii au­ten­tici, des­chisă pe lângă o bi­se­rică, ar pri­le­jui pre­o­ți­lor șansa de a mân­tui om cu om, prin sim­pla hrană zil­nică. Căci ni­mic nu te umi­lește mai mult de­cât ne­pu­tința hra­nei, foa­mea care te roade în sto­mac și te chi­nuie în su­flet până la punc­tul în care re­pe­rele mo­rale — câte vei fi avut — se di­zolvă în ne­ant și în lo­cul lor rămâne doar in­s­tinc­tul ani­ma­lic de supraviețuire.

Ca să ri­dici o casă cu două ca­mere și o bu­că­tă­ri­oară, din bol­țari și ci­ment, cu un aco­pe­riș de ta­blă și fe­res­tre în două ca­na­turi, cu sobe de lut și du­șu­mele sim­ple de lemn, ai ne­voie pro­ba­bil de vreo câ­teva mii de euro. Ca s‑o fi­ni­sezi pe di­na­fară și pe di­nă­un­tru și s‑o mo­bi­lezi sim­plu — cu pat, masă, sca­une și niște du­la­puri — pro­ba­bil mai e ne­voie de câ­teva mii de euro. Pro­ba­bil că vreo zece mii de euro ar fi în­de­a­juns ca să faci o că­suță sim­plă în care poate trăi o fa­mi­lie mo­destă. Dacă ai ri­dica vreo do­uă­zeci de ast­fel de lo­cu­ințe pe o bu­cată de te­ren de pe lângă o mâ­năs­tire, ai pu­tea crea o co­mu­ni­tate mică de oa­meni care nu au altă șansă în viață de­cât aceea de a dormi în ca­nale, de a fura sau tâ­lhări. Sub în­dru­ma­rea că­lu­gă­ri­lor sau a mă­i­cuțe­lor, co­mu­ni­ta­tea ar pu­tea să se în­chege în ju­rul va­lo­ri­lor creș­tine, pros­pe­rând mo­de­rat prin muncă și mo­des­tie, atâta cât să le dea ace­lor oa­meni șansa unei vieți nor­male și a unui su­flet mân­tuit de pă­ca­tele în care erau îm­pinși din dis­pe­ra­rea de a nu avea nici pre­zent, nici viitor.

Ca să mân­tu­iești o na­ție în­treagă ai ne­voie de șase sute de mi­li­oane de euro. Cu ei poți să ri­dici o ca­te­drală imensă, care să se vadă de la ki­lo­me­tri de­păr­tare și care să im­pre­sio­neze prin di­men­siune și opu­lență. De­si­gur, este știut că pre­zența lui Dum­ne­zeu și ha­rul pe care‑l co­bo­ară asu­pra drept-cre­din­cio­și­lor sunt di­rect pro­por­țio­nale cu mă­ri­mea bi­se­ri­cii — ori­cine ci­tește Bi­blia în­țe­lege acest lu­cru din spi­ri­tul în­vă­ță­tu­ri­lor ei. Isus a im­pre­sio­nat în­tot­dea­una prin apa­ri­ți­ile sale ha­ute-co­u­ture, prin hai­nele în fir de aur și bi­ju­te­ri­ile pe care le purta, ai­doma cu cele pe care le ve­dem azi pe îna­l­ții noș­tri pre­lați. Se mai spune că Isus fă­cea nis­cai fapte bune, ba chiar și mi­nuni, dar cine are timp să bage de seamă mă­run­ți­șu­rile astea?

Slavă Dom­nu­lui, bi­se­rica or­to­doxă ro­mână ne mân­tu­iește pe toți deo­dată, en-gros, pen­tru că nu are vreme de pier­dut lu­crând pen­tru fi­e­care om, pen­tru fi­e­care familie.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.