Am obosit să tot urmăresc în zilele din urmă spectacolul generat sub bagheta politicienilor. De fapt nu e vorba de oboseală, e vorba de o grozavă silă. O adunătură de jigodii ne strunesc și ne pun cu botul pe labe și se pare că nouă ne place, pentru că asta ni‑e soarta istorică — nu ne putem depăși condiția de nație de mâna a doua, compusă din șmecheri și proști. Aștept să văd că dincolo de revoltele verbale apare și ceva mai concret, articularea unor idei care să coaguleze în principii și să poată fi transformate în fapte. Nici eu nu dărâm munții, nu agit pancarte și nu strig lozinci, dar scriu aici și instig — într-un fel — la reacție. Dar reacția ta întârzie. Ție, cititorule, îți sunt adresate aceste rânduri.
Nu cred că în zilele acestea e nevoie de manifestații în piață. Nu de agitație inutilă ducem lipsă, ci de un program de consistentă acțiune civică, o sumă de linii directoare care să exprime ceea ce dorește această minoritate care nu este mulțumită nici cu Băsescu, nici cu Ponta, nici cu Antonescu. Pentru prima dată — și trebuie să recunosc că e întregime meritul USL — această clasă s‑a separat în mod distinct și a dobândit o oarecare identitate. Este clasa celor care au fost revoltați de demiterea lui Raed Arafat și au început manifestația din Piața Universității pe care apoi — din lipsa unui lider și a unui program clar — au abandonat‑o unei mase informe și incoerente de protestatari. Este clasa celor care cred că un marinar mitocan este un compromis, nu o soluție. Este clasa celor pe care îi indignă plagiatul lui Ponta. Este clasa celor care îi scoate din minți cabotinismul și iresponsabilitatea lui Antonescu. Este clasa din care provine emigrația română educată din Canada, Statele Unite și Europa. Este clasa din care probabil faci parte și tu. Ție, cititorule, îți sunt adresate aceste rânduri.
Singura ta reacție la ceea ce s‑a întâmplat în ultimii ani pe scena politică a fost dezgustul. Ca și mine, ți l‑ai exprimat în fața prietenilor, l‑ai exprimat prin comportamentul tău de zi cu zi, prin atitudinea ta socială. În forma sa maximă, dezgustul te‑a dus la refuzul de a vota, de a participa la mascarada unei aparente democrații, în care proștii și disperații sunt manipulați pentru a produce rezultatul dorit de păpușarii politicii. Și pentru că nu ai participat la vot ți s‑a spus apoi că nu ai dreptul să te plângi, pentru că pasămite Doamne, nu ai practicat exercițiul democratic. Dar tu știi că nu e adevărat. Democrația nu înseamnă doar cantitate, ci mai ales calitate. Calitatea de a lua decizii, competență. Mizeria morală și socială în care trăim este rezultatul direct al prostiei, al crasei incompetențe politice și sociale. Așa că ai tot dreptul să te plângi și să fii nemulțumit că trebuie să trăiești într‑o țară de pomanagii capabili să gândească doar în termeni de ură și invidie. Ție, cititorule, îți sunt adresate aceste rânduri.
Doar că nici dezgustul nu mai este de ajuns. Arma asta ai tot încercat‑o, te-ai tocit deja încercând să învingi prin dispreț un sistem care se sprijină pe furia oarbă a mulțimii, pe care o manevrează cu îndemânare împotriva ta. E clar că detașarea intelectuală nu va aduce schimbarea. E nevoie de mai mult. Nu ești de ajuns doar tu, e nevoie de noi. Iar noi este încă o noțiune neclară, nedefinită. De aceea, înainte de acțiune e nevoie de clarificarea direcției, de coagularea ideilor, de formularea intenției. Nu mai e de ajuns să spui că nu vrei așa, trebuie să spui cum altminteri. De aceea în fiecare zi te aștept să te oprești din a nega și să începi să afirmi. Ție, cititorule, îți sunt adresate aceste rânduri.
Ești, deci, obligat să construiești. Poate aștepți să apară o nouă mișcare civică sau politică, una care să te reprezinte. Poate te‑a cucerit noua inițiativă de dreapta — aș fi vrut să mă alătur și eu unei astfel de mișcări, dar asocierea cu democrat-liberalii îmi displace. Indiferent unde te îndrepți, afirmă-ți principiile, spune-ți ideile, ieși din tăcere. Crează comunități sau alătură-te lor. Eu te invit să vorbești aici, dacă ai ceva de spus, prin comentarii sau chiar prin articole pe care le voi publica, dacă împreună le găsim interesante. În orice mod, reacționează. Altminteri ai să cazi tot mai jos, până o să crezi că nu se poate mai jos și vei descoperi că răul are întotdeauna capacitatea de a se amplifica. Dacă n‑ai să faci nimic ca să te ridici, vei dovedi că nu te interesează soluțiile, ci vinovații. Că nu viitorul te preocupă, ci trecutul. Vei înainta prin istorie mergând cu spatele, de-a’ndăratelea, ca racul, mirându-te că azi nu ți‑e mai bine ca ieri. Ție, cititorule, îți sunt adresate aceste rânduri.
16:08
Eu cred că inițiativele Romaniei curate trebuie încurajate și promovate (http://www.romaniacurata.ro/cuprins-2632.htm).
Să fim niște nicușoridani, să ne alegem un principiu, unul singur, enunțat deja de ei, să facem masă critică prin mijloace specifice, enunțate mai sus, până devine realitate.
Cred că trebuie să avem puterea de a fi solidari și a nu ne risipi mereu în a o lua de la zero. Dacă cineva a pus bun început, să‑l urmăm, să nu rămânem veșnic spectatori în așteptarea unei mișcări perfecte.
„Ai ceva de spus? Ai atitudini de luat? Ai lectii de dat?
Alatura-te comunitatii noastre civice. Trimite editorialul sau reportajul tau la simona.popescu@sar.org.ro„
22:08
Cred ca sunt destui cei care isi doresc cu ardoare sa se apuce de construit, doar ca nu stiu de unde sa inceapa, cum sa puna caramizile, cum sa construiasca impreuna…
Iar daca sunt sau nu o masa critica nu ar trebui sa fie o intrebare prealabila si sa conditioneze actiunea, ci, in cel mai rau caz, ar putea fi o explicatie a nereusitei.
Asadar, avem o tara, cum procedam?
9:08
Tu Scriitorule, noi, cititorii tai, impreuna cu tine, oare formam o masa critica?
22:08
Hai să răspundem la această întrebare. Știm ce vrem? Putem să formulăm? Ar trebui să ne spunem articulat opiniile?
Eu cred că a venit vremea. Altminteri vom muri cu regretul că nici măcar n‑am încercat.
22:08
Eu vreau sa traiesc intr‑o tara in care smecherii si prostii sunt doar accidente sociale.
As vrea sa traiesc intr‑o societate a carei preocupare sa fie cum facem lucrurile mai bine decat in trecut, nu sa traiasca obsedant in trecut cautand vinovati.
As vrea o clasa politica ale carei interese individuale sa se subsumeze misiunii asumate prin candidatura si binelui national, in mod real, nu doar sforaitor-demagogic.
As vrea ca smecherii sa infunde puscariile si prostii sa nu aiba drept de vot.
As vrea ca onestitatea, decenta, harnicia, buna-cuviinta, seriozitatea sa nu fie doar apanajul “prostilor” spre amuzamentul “smecherilor”
Si cred cu tarie ca nu cer prea mult!
23:08
Prea bine. Astea sunt obiectivele. Ca să le atingem avem nevoie de un plan concret. Trebuie să formulăm cerințe foarte specifice în anumite domenii — cum ar fi educația sau sănătatea sau sistemul electoral — pentru care apoi să găsim cât mai mulți susținători și apoi să le punem în agenda politică a cuiva. Fie un partid politic dispus să le susțină, fie prin inițiativă legislativă cetățenească.
Asta înseamnă formularea cerințelor pe un site (nu ăsta, care e prea personal) și popularizarea site-ului prin intermediul rețelelor de prieteni, care la rândul lor mobilizează alți prieteni. Apoi aflăm dacă avem sau nu o masă critică în spatele unor idei de valoare…
14:08
Sunt pentru “initiativa cetateneasca”. Politicienii, in cazul in care vor intelege propunerile noastre (din proprie experienta pot spune ca nu au aceasta capacitate), vor sustine doar daca intrezaresc vreun interes…
De ce, Sorine, sa nu ne facem noi politicieni? Ne e frica sa nu ne contaminam?