Am obo­sit să tot ur­mă­resc în zi­lele din urmă spec­ta­co­lul ge­ne­rat sub ba­gheta po­li­ti­cie­ni­lor. De fapt nu e vorba de obo­seală, e vorba de o gro­zavă silă. O adu­nă­tură de ji­go­dii ne stru­nesc și ne pun cu bo­tul pe labe și se pare că nouă ne place, pen­tru că asta ni‑e soarta is­to­rică — nu ne pu­tem de­păși con­di­ția de na­ție de mâna a doua, com­pusă din șme­cheri și proști. Aș­tept să văd că din­colo de re­vol­tele ver­bale apare și ceva mai con­cret, ar­ti­cu­la­rea unor idei care să co­a­gu­leze în prin­ci­pii și să poată fi trans­for­mate în fapte. Nici eu nu dă­râm mun­ții, nu agit pan­carte și nu strig lo­zinci, dar scriu aici și in­stig — într-un fel — la re­ac­ție. Dar re­ac­ția ta în­târ­zie. Ție, ci­ti­to­rule, îți sunt adre­sate aceste rânduri.

Nu cred că în zi­lele aces­tea e ne­voie de ma­ni­fes­ta­ții în piață. Nu de agi­ta­ție inu­tilă du­cem lipsă, ci de un pro­gram de con­sis­tentă ac­țiune ci­vică, o sumă de li­nii di­rec­toare care să ex­prime ceea ce do­rește această mi­no­ri­tate care nu este mul­țu­mită nici cu Bă­sescu, nici cu Ponta, nici cu An­to­ne­scu. Pen­tru prima dată — și tre­buie să re­cu­nosc că e în­tre­gime me­ri­tul USL — această clasă s‑a se­pa­rat în mod dis­tinct și a do­bân­dit o oa­re­care iden­ti­tate. Este clasa ce­lor care au fost re­vol­tați de de­mi­te­rea lui Raed Ara­fat și au în­ce­put ma­ni­fes­ta­ția din Piața Uni­ver­si­tă­ții pe care apoi — din lipsa unui li­der și a unui pro­gram clar — au abandonat‑o unei mase in­forme și in­co­e­rente de pro­tes­ta­tari. Este clasa ce­lor care cred că un ma­ri­nar mi­to­can este un com­pro­mis, nu o so­lu­ție. Este clasa ce­lor pe care îi in­dignă pla­gi­a­tul lui Ponta. Este clasa ce­lor care îi scoate din minți ca­bo­ti­nis­mul și ires­pon­sa­bi­li­ta­tea lui An­to­ne­scu. Este clasa din care pro­vine emi­gra­ția ro­mână edu­cată din Can­ada, Sta­tele Unite și Eu­ropa. Este clasa din care pro­ba­bil faci parte și tu. Ție, ci­ti­to­rule, îți sunt adre­sate aceste rânduri.

Sin­gura ta re­ac­ție la ceea ce s‑a în­tâm­plat în ul­ti­mii ani pe scena po­li­tică a fost dez­gus­tul. Ca și mine, ți l‑ai ex­pri­mat în fața pri­e­te­ni­lor, l‑ai ex­pri­mat prin com­por­ta­men­tul tău de zi cu zi, prin ati­tu­di­nea ta so­ci­ală. În forma sa ma­ximă, dez­gus­tul te‑a dus la re­fu­zul de a vota, de a par­ti­cipa la mas­ca­rada unei apa­rente de­mo­cra­ții, în care proș­tii și dis­pe­ra­ții sunt ma­ni­pu­lați pen­tru a pro­duce re­zul­ta­tul do­rit de pă­pușa­rii po­li­ti­cii. Și pen­tru că nu ai par­ti­ci­pat la vot ți s‑a spus apoi că nu ai drep­tul să te plângi, pen­tru că pa­sămite Doamne, nu ai prac­ti­cat exer­ci­țiul de­mo­cra­tic. Dar tu știi că nu e ade­vă­rat. De­mo­cra­ția nu în­seamnă doar can­ti­tate, ci mai ales ca­li­tate. Ca­li­ta­tea de a lua de­ci­zii, com­pe­tență. Mi­ze­ria mo­rală și so­ci­ală în care trăim este re­zul­ta­tul di­rect al pros­tiei, al cra­sei in­com­pe­tențe po­li­tice și so­ci­ale. Așa că ai tot drep­tul să te plângi și să fii ne­mul­țu­mit că tre­buie să tră­iești într‑o țară de po­ma­na­gii ca­pa­bili să gân­dească doar în ter­meni de ură și in­vi­die. Ție, ci­ti­to­rule, îți sunt adre­sate aceste rânduri.

Doar că nici dez­gus­tul nu mai este de ajuns. Arma asta ai tot încercat‑o, te-ai to­cit deja în­cer­când să în­vingi prin dis­preț un sis­tem care se spri­jină pe fu­ria oarbă a mul­ți­mii, pe care o ma­ne­vrează cu în­demâ­nare îm­po­triva ta. E clar că de­ta­șa­rea in­te­lec­tu­ală nu va aduce schim­ba­rea. E ne­voie de mai mult. Nu ești de ajuns doar tu, e ne­voie de noi. Iar noi este încă o no­țiune ne­clară, ne­de­fi­nită. De aceea, îna­inte de ac­țiune e ne­voie de cla­ri­fi­ca­rea di­rec­ției, de co­a­gu­la­rea ide­i­lor, de for­mu­la­rea in­ten­ției. Nu mai e de ajuns să spui că nu vrei așa, tre­buie să spui cum alt­min­teri. De aceea în fi­e­care zi te aș­tept să te oprești din a nega și să în­cepi să afirmi. Ție, ci­ti­to­rule, îți sunt adre­sate aceste rânduri.

Ești, deci, obli­gat să con­stru­iești. Poate aș­tepți să apară o nouă miș­care ci­vică sau po­li­tică, una care să te re­pre­zinte. Poate te‑a cu­ce­rit noua ini­ția­tivă de dreapta — aș fi vrut să mă ală­tur și eu unei ast­fel de miș­cări, dar aso­ci­e­rea cu de­mo­crat-li­be­ra­lii îmi dis­place. In­di­fe­rent unde te în­drepți, afirmă-ți prin­ci­pi­ile, spune-ți ide­ile, ieși din tă­cere. Cre­ază co­mu­ni­tăți sau ală­tură-te lor. Eu te in­vit să vor­bești aici, dacă ai ceva de spus, prin co­men­ta­rii sau chiar prin ar­ti­cole pe care le voi pu­blica, dacă îm­pre­ună le gă­sim in­te­re­sante. În orice mod, re­ac­țio­nează. Alt­min­teri ai să cazi tot mai jos, până o să crezi că nu se poate mai jos și vei des­co­peri că răul are în­tot­dea­una ca­pa­ci­ta­tea de a se am­pli­fica. Dacă n‑ai să faci ni­mic ca să te ri­dici, vei do­vedi că nu te in­te­re­sează so­lu­ți­ile, ci vi­no­va­ții. Că nu vi­i­to­rul te pre­o­cupă, ci tre­cu­tul. Vei îna­inta prin is­to­rie mer­gând cu spa­tele, de-a’n­dă­ra­te­lea, ca ra­cul, mi­rându-te că azi nu ți‑e mai bine ca ieri. Ție, ci­ti­to­rule, îți sunt adre­sate aceste rânduri.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Eu cred că ini­ția­ti­vele Ro­ma­niei cu­rate tre­buie în­cu­ra­jate și pro­mo­vate (http://www.romaniacurata.ro/cuprins-2632.htm).
    Să fim niște nicu­șo­ri­dani, să ne ale­gem un prin­ci­piu, unul sin­gur, enun­țat deja de ei, să fa­cem masă cri­tică prin mij­loace spe­ci­fice, enun­țate mai sus, până de­vine realitate.
    Cred că tre­buie să avem pu­te­rea de a fi so­li­dari și a nu ne ri­sipi me­reu în a o lua de la zero. Dacă ci­neva a pus bun în­ce­put, să‑l ur­măm, să nu rămâ­nem veș­nic spec­ta­tori în aș­tep­ta­rea unei miș­cări perfecte.

    „Ai ceva de spus? Ai ati­tu­dini de luat? Ai lec­tii de dat?
    Ala­tura-te co­mu­ni­ta­tii noas­tre ci­vice. Tri­mite edi­to­ri­a­lul sau re­por­ta­jul tau la simona.popescu@sar.org.ro

  2. Alexandra

    Cred ca sunt des­tui cei care isi do­resc cu ar­doare sa se apuce de con­struit, doar ca nu stiu de unde sa in­ceapa, cum sa puna ca­ra­mi­zile, cum sa con­stru­iasca impreuna…
    Iar daca sunt sau nu o masa cri­tica nu ar tre­bui sa fie o in­tre­bare pre­a­la­bila si sa con­di­tio­neze ac­tiu­nea, ci, in cel mai rau caz, ar pu­tea fi o ex­pli­ca­tie a nereusitei.
    Asa­dar, avem o tara, cum procedam?

  3. Mihaela

    Tu Scri­i­to­rule, noi, ci­ti­to­rii tai, im­pre­una cu tine, oare for­mam o masa critica?

    • Sorin Sfirlogea

      Hai să răs­pun­dem la această în­tre­bare. Știm ce vrem? Pu­tem să for­mu­lăm? Ar tre­bui să ne spu­nem ar­ti­cu­lat opiniile?

      Eu cred că a ve­nit vre­mea. Alt­min­teri vom muri cu re­gre­tul că nici mă­car n‑am încercat.

      • Alexandra

        Eu vreau sa tra­iesc intr‑o tara in care sme­che­rii si pros­tii sunt doar ac­ci­dente sociale.
        As vrea sa tra­iesc intr‑o so­ci­e­tate a ca­rei pre­o­cu­pare sa fie cum fa­cem lu­cru­rile mai bine de­cat in tre­cut, nu sa tra­iasca ob­se­dant in tre­cut ca­u­tand vinovati.
        As vrea o clasa po­li­tica ale ca­rei in­te­rese in­di­vi­du­ale sa se sub­su­meze mi­siu­nii asu­mate prin can­di­da­tura si bi­ne­lui na­tio­nal, in mod real, nu doar sforaitor-demagogic.
        As vrea ca sme­che­rii sa in­funde pus­ca­ri­ile si pros­tii sa nu aiba drept de vot.
        As vrea ca one­s­ti­ta­tea, de­centa, har­ni­cia, buna-cu­vi­inta, se­ri­o­zi­ta­tea sa nu fie doar apa­na­jul “pros­ti­lor” spre amu­za­men­tul “sme­che­ri­lor”

        Si cred cu ta­rie ca nu cer prea mult!

        • Sorin Sfirlogea

          Prea bine. As­tea sunt obiec­ti­vele. Ca să le atin­gem avem ne­voie de un plan con­cret. Tre­buie să for­mu­lăm ce­rințe foarte spe­ci­fice în anu­mite do­me­nii — cum ar fi edu­ca­ția sau să­nă­ta­tea sau sis­te­mul elec­to­ral — pen­tru care apoi să gă­sim cât mai mulți sus­ți­nă­tori și apoi să le pu­nem în agenda po­li­tică a cuiva. Fie un par­tid po­li­tic dis­pus să le sus­țină, fie prin ini­ția­tivă le­gi­sla­tivă cetățenească.

          Asta în­seamnă for­mu­la­rea ce­rin­țe­lor pe un site (nu ăsta, care e prea per­so­nal) și po­pu­la­ri­za­rea site-ului prin in­ter­me­diul re­țe­le­lor de pri­e­teni, care la rân­dul lor mo­bi­li­zează alți pri­e­teni. Apoi aflăm dacă avem sau nu o masă cri­tică în spa­tele unor idei de valoare…

          • Mihaela

            Sunt pen­tru “ini­ti­a­tiva ce­ta­te­neasca”. Po­li­ti­cie­nii, in ca­zul in care vor in­te­lege pro­pu­ne­rile noas­tre (din pro­prie ex­pe­rienta pot spune ca nu au aceasta ca­pa­ci­tate), vor sus­tine doar daca in­tre­za­resc vreun interes…
            De ce, So­rine, sa nu ne fa­cem noi po­li­ti­cieni? Ne e frica sa nu ne contaminam?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.