Viruși românești

În curând se vor face vreo 19 ani de când lucrez în infor­ma­tică. Aș fi vrut să spun că am multă expe­riență în dome­niul ăsta, dar ade­vă­rul este că teh­no­lo­gi­ile se schimbă mult prea repede ca să poți pre­tinde acu­mu­la­rea expe­rien­ței. Mai degrabă aș putea spune că am dobân­dit niște deprin­deri utile pen­tru dome­niul ăsta, cum este deprin­de­rea de a repeta o între­bare de mai multe ori, încer­când să pri­vesc de fie­care dată din alt punct de vedere. Sau cum ar fi deprin­de­rea de a extra­pola anu­mite idei în alt con­text decât cel în care s‐a dove­dit utilă, încer­când să‐mi dau seama dacă o abor­dare care a func­țio­nat cân­dva, ar putea func­ționa și pen­tru altă pro­blemă.

* * *

Citeam cu mulți ani în urmă o cla­si­fi­care a viru­și­lor infor­ma­tici făcută de un expert de la Nor­ton. Arti­co­lul încerca să sub­li­ni­eze aten­ția pe care pro­fe­si­o­niș­tii IT tre­buie să o dea pro­tec­ției împo­triva aces­tor cre­a­ții male­fice și des­cria cinci nivele de seve­ri­tate a pagu­be­lor pro­duse de un virus. Îmi amin­tesc că mă aștep­tam să găsesc pe cea mai îna­ltă pozi­ție viru­șii care îți șterg tot ce ai în cal­cu­la­tor, care îți dis­trug fiși­e­rele și pro­gra­mele. Am fost sur­prins să con­stat că nu. Exper­tul de la Nor­ton îi plasa pe aceștia pe penul­ti­mul nivel de gra­vi­tate. Regii neîn­co­ro­nați ai viru­și­lor infor­ma­tici erau – în opi­nia ace­lui spe­cia­list – cei care pătrund în sis­te­mele infor­ma­tice și pro­duc modi­fi­cări inob­se­va­bile ale date­lor.

Am medi­tat atunci la aspec­tul ăsta și i‐am dat drep­tate. Dacă fiși­e­rele îți sunt dis­truse, dacă pro­gra­mele nu mai func­țio­nează, ai întot­dea­una șansa să o iei de la capăt pen­tru că știi că răul s‐a petre­cut. Fap­tul că paguba este vizi­bilă îți dă șansa să reac­țio­nezi, să rein­sta­lezi, să recon­stru­iești. Dacă ți‐ai sal­vat des datele, ești feri­cit, chiar dacă vei avea un pic de muncă. Dacă însă paguba este inse­si­za­bilă, dacă dis­tru­ge­rea este male­fică prin dis­cre­ția ei, poți con­ti­nua vreme înde­lun­gată până când îți dai seama că tot ceea ce pre­su­pu­neai ca sigur și func­țio­nal este, de fapt, o buta­fo­rie.

* * *

Citeam zilele tre­cute noi știri des­pre evo­lu­ția cri­zei poli­tice declan­șată prin refe­ren­dum. Fie­care din­tre cele două tabere aruncă în luptă ulti­mele arme: USL învră­j­bește jude­că­to­rii Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale pen­tru a decre­di­bi­liza insti­tu­ția și prin asta inclu­siv deci­zia pe care o vor lua, Băsescu (indi­rect, prin jus­ti­ție) dă pre­sei dis­cu­ți­ile picante ale culi­se­lor pute­rii, dez­vă­lu­ind mize­ria intes­tină a poli­ti­cii româ­nești. E un răz­boi total, care pe care, iar pagu­bele care sunt aduse Româ­niei sunt imense. Cu toate astea nu toate sunt foarte vizi­bile. Desi­gur, reac­ți­ile vehe­mente ale repre­zen­tan­ți­lor Uniu­nii Euro­pene și SUA ne dau măsura unor pier­deri de ima­gine aproape măsu­ra­bile: adio spa­țiu Schen­gen, mai ușor cu fon­du­rile euro­pene, mai multă moni­to­ri­zare și mai puțină încre­dere în români. Alte efecte ale aces­tui răz­boi fra­tri­cid – USL‐PDL – nu sunt chiar atât de clare.

Pen­tru omul de rând nu e foarte lim­pede ce efecte are criza poli­tică asu­pra cur­su­lui valu­tar și nici ce înseamnă asta pen­tru noi. Habar n‐are nea Ghe­or­ghe cu cât crește dobânda împru­mu­tu­ri­lor pe care le poate lua sta­tul român și cum îl afec­tează asta. Nu știe nici că difi­cul­tă­țile astea ne aruncă în bra­țele FMI, care ne va da bani, dar va cere în schimb încă o por­ție din Româ­nia: sec­to­rul ener­ge­tic, calea ferată de marfă, agri­cul­tura. Sub masca libe­ra­li­ză­rii pie­ței și a îna­in­tă­rii spre o eco­no­mie des­chisă, FMI des­chide dru­mul mari­lor inves­ti­tori stră­ini, oferindu‐le pe tavă pro­fi­turi enorme.

Apoi ar mai fi fap­tul că spec­ta­co­lul gene­rat de răz­bo­iul poli­tic ajunge să supra­sa­tu­reze pe toți româ­nii și asta va pro­duce alte pagube, pe ter­men lung, inse­si­za­bile astăzi. La un moment dat fie­care cedează, nu toți deo­dată, ci trep­tat. Vor deveni scâr­biți de poli­tică, neîn­cre­ză­tori în insti­tu­ți­ile sta­tu­lui, gata să se pre­dea ori­cui le va pro­mite o fărâmă de pâine mai mult decât au azi. Cei inte­li­genți vor pleca sau se vor resemna, retrăgându‐se în lumea lor pro­prie, refu­zând par­ti­ci­pa­rea civică. Cei proști sau nee­du­cați vor urma pre­cum oile calea ară­tată de mai marii vre­mii, indi­fe­rent cine vor fi aceia, spe­rând de fie­care dată să fie scoși la liman. Copiii care se nasc și cresc în această atmosferă de morală mlăș­ti­noasă vor ajunge să cre­adă că așa arată nor­ma­li­ta­tea – unii sunt sus și fac ce vor, alții sunt jos și fac ce pot.

* * *

Mă gân­deam la simi­la­ri­tă­țile din­tre viru­șii infor­ma­tici și poli­ti­cie­nii români. Ambii se replică pe sine în noi copii la fel de peri­cu­loase, ambii tind să con­sume toate resur­sele sis­te­mu­lui pe care îl para­zi­tează, înce­ti­nind ast­fel func­țio­na­rea lui. Ambii sunt poli­morfi și se pot muta dintr‐un con­text în altul. Ambii au tipo­lo­gii care dis­trug sau tipo­lo­gii care pur și sim­plu trag îna­poi, nefă­când – de fapt – nimic. Ambii exploa­tează fisu­rile de secu­ri­tate ale sis­te­mu­lui în care se insta­lează. Ambii pro­duc pagube imense, iar cei mai răi din­tre ei pro­duc pagube inse­si­za­bile astăzi, dar devas­ta­toare pe măsură ce trece tim­pul. Răul pe care‐l pro­duc este per­fid, insi­nu­ant, neștiut, dar fatal. Revin la deprin­de­rile des­pre care vă vor­beam la înce­put: extra­po­la­rea unei solu­ții de la o pro­blemă la alta. Mă întreb – ar fi oare posi­bil să adop­tăm pen­tru poli­ti­cieni ace­leași teh­nici de con­trol și com­ba­tere pe care le uti­li­zăm pen­tru viruși?

Am putea defini "sem­nă­tura" unei per­so­na­li­tăți care va deveni un poli­ti­cian nociv, cum ar fi, de pildă, trans­fe­rul repe­tat de la un par­tid la altul, ine­xis­tența unor rea­li­zări pro­fe­sio­nale și per­so­nale nota­bile, ten­dința de vorbi des­pre lucruri pe care nu le cunoaște și com­por­ta­men­tul imo­ral, gro­bi­a­nis­mul sau lăco­mia pato­lo­gică? Am putea ima­gina sis­teme de pro­tec­ție în timp real, care să detec­teze acti­vi­tăți sus­pecte de a fi nocive, cum ar fi publi­ca­rea agen­dei zil­nice de lucru a ori­că­rui poli­ti­cian sau înalt func­țio­nar de stat, împre­ună cu deci­zi­ile luate și acțiu­nile între­prinse?

Și, în momen­tul iden­ti­fi­că­rii, putem lua măsu­rile simi­lare ca în cazul viru­și­lor? Adică să‐l punem în caran­tină – o zonă spe­cială de aten­ție când i se urmă­resc toate acțiu­nile în amă­nunt pen­tru a deter­mina dacă e recu­pe­ra­bil sau nu. Sau îl eli­mi­năm din insti­tu­ți­ile de stat în care se mani­festă – de ce doar pre­șe­din­tele țării poate fi demis în tim­pul man­da­tu­lui, iar un depu­tat sau sena­tor nu?

Mulți din­tre cei care trec pe aici sunt infor­ma­ti­cieni. Ce‐ar fi să pro­iec­tăm un anti­vi­rus? În fond noi sun­tem cei mai în măsură să înce­pem dez­in­fec­ta­rea Româ­niei, nu?


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu