În cu­rând se vor face vreo 19 ani de când lu­crez în in­for­ma­tică. Aș fi vrut să spun că am multă ex­pe­riență în do­me­niul ăsta, dar ade­vă­rul este că teh­no­lo­gi­ile se schimbă mult prea re­pede ca să poți pre­tinde acu­mu­la­rea ex­pe­rien­ței. Mai de­grabă aș pu­tea spune că am do­bân­dit niște de­prin­deri utile pen­tru do­me­niul ăsta, cum este de­prin­de­rea de a re­peta o în­tre­bare de mai multe ori, în­cer­când să pri­vesc de fi­e­care dată din alt punct de ve­dere. Sau cum ar fi de­prin­de­rea de a ex­tra­pola anu­mite idei în alt con­text de­cât cel în care s‑a do­ve­dit utilă, în­cer­când să-mi dau seama dacă o abor­dare care a func­țio­nat cân­dva, ar pu­tea func­ționa și pen­tru altă problemă.

* * *

Ci­team cu mulți ani în urmă o cla­si­fi­care a vi­ru­și­lor in­for­ma­tici fă­cută de un ex­pert de la Nor­ton. Ar­ti­co­lul în­cerca să sub­li­ni­eze aten­ția pe care pro­fe­si­o­niș­tii IT tre­buie să o dea pro­tec­ției îm­po­triva aces­tor cre­a­ții ma­le­fice și des­cria cinci nivele de se­ve­ri­tate a pa­gu­be­lor pro­duse de un vi­rus. Îmi amin­tesc că mă aș­tep­tam să gă­sesc pe cea mai îna­ltă po­zi­ție vi­ru­șii care îți șterg tot ce ai în cal­cu­la­tor, care îți dis­trug fiși­e­rele și pro­gra­mele. Am fost sur­prins să con­stat că nu. Ex­per­tul de la Nor­ton îi plasa pe aceștia pe pe­nul­ti­mul nivel de gra­vi­tate. Re­gii ne­în­co­ro­nați ai vi­ru­și­lor in­for­ma­tici erau — în opi­nia ace­lui spe­cia­list — cei care pă­trund în sis­te­mele in­for­ma­tice și pro­duc mo­di­fi­cări inob­se­va­bile ale datelor.

Am me­di­tat atunci la as­pec­tul ăsta și i‑am dat drep­tate. Dacă fiși­e­rele îți sunt dis­truse, dacă pro­gra­mele nu mai func­țio­nează, ai în­tot­dea­una șansa să o iei de la ca­păt pen­tru că știi că răul s‑a pe­tre­cut. Fap­tul că pa­guba este vi­zi­bilă îți dă șansa să re­ac­țio­nezi, să re­in­sta­lezi, să re­con­stru­iești. Dacă ți-ai sal­vat des da­tele, ești fe­ri­cit, chiar dacă vei avea un pic de muncă. Dacă însă pa­guba este in­se­si­za­bilă, dacă dis­tru­ge­rea este ma­le­fică prin dis­cre­ția ei, poți con­ti­nua vreme în­de­lun­gată până când îți dai seama că tot ceea ce pre­su­pu­neai ca si­gur și func­țio­nal este, de fapt, o butaforie.

* * *

Ci­team zi­lele tre­cute noi știri des­pre evo­lu­ția cri­zei po­li­tice de­clan­șată prin re­fe­ren­dum. Fi­e­care din­tre cele două ta­bere aruncă în luptă ul­ti­mele arme: USL în­vră­j­bește ju­de­că­to­rii Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale pen­tru a de­cre­di­bi­liza in­sti­tu­ția și prin asta in­clu­siv de­ci­zia pe care o vor lua, Bă­sescu (in­di­rect, prin jus­ti­ție) dă pre­sei dis­cu­ți­ile pi­cante ale culi­se­lor pu­te­rii, dez­vă­lu­ind mi­ze­ria in­tes­tină a po­li­ti­cii ro­mâ­nești. E un răz­boi to­tal, care pe care, iar pa­gu­bele care sunt aduse Ro­mâ­niei sunt imense. Cu toate as­tea nu toate sunt foarte vi­zi­bile. De­si­gur, re­ac­ți­ile ve­he­mente ale re­pre­zen­tan­ți­lor Uniu­nii Eu­ro­pene și SUA ne dau mă­sura unor pier­deri de ima­gine aproape mă­su­ra­bile: adio spa­țiu Schen­gen, mai ușor cu fon­du­rile eu­ro­pene, mai multă mo­ni­to­ri­zare și mai pu­țină în­cre­dere în ro­mâni. Alte efecte ale aces­tui răz­boi fra­tri­cid — USL-PDL — nu sunt chiar atât de clare.

Pen­tru omul de rând nu e foarte lim­pede ce efecte are criza po­li­tică asu­pra cur­su­lui va­lu­tar și nici ce în­seamnă asta pen­tru noi. Ha­bar n‑are nea Ghe­or­ghe cu cât crește do­bânda îm­pru­mu­tu­ri­lor pe care le poate lua sta­tul ro­mân și cum îl afec­tează asta. Nu știe nici că di­fi­cul­tă­țile as­tea ne aruncă în bra­țele FMI, care ne va da bani, dar va cere în schimb încă o por­ție din Ro­mâ­nia: sec­to­rul ener­ge­tic, ca­lea fe­rată de marfă, agri­cul­tura. Sub masca li­be­ra­li­ză­rii pie­ței și a îna­in­tă­rii spre o eco­no­mie des­chisă, FMI des­chide dru­mul ma­ri­lor in­ves­ti­tori stră­ini, ofe­rindu-le pe tavă pro­fi­turi enorme.

Apoi ar mai fi fap­tul că spec­ta­co­lul ge­ne­rat de răz­bo­iul po­li­tic ajunge să su­pra­sa­tu­reze pe toți ro­mâ­nii și asta va pro­duce alte pa­gube, pe ter­men lung, in­se­si­za­bile as­tăzi. La un mo­ment dat fi­e­care ce­dează, nu toți deo­dată, ci trep­tat. Vor de­veni scâr­biți de po­li­tică, ne­în­cre­ză­tori în in­sti­tu­ți­ile sta­tu­lui, gata să se pre­dea ori­cui le va pro­mite o fă­râmă de pâine mai mult de­cât au azi. Cei in­te­li­genți vor pleca sau se vor re­semna, re­tră­gându-se în lu­mea lor pro­prie, re­fu­zând par­ti­ci­pa­rea ci­vică. Cei proști sau ne­e­du­cați vor urma pre­cum oile ca­lea ară­tată de mai ma­rii vre­mii, in­di­fe­rent cine vor fi aceia, spe­rând de fi­e­care dată să fie scoși la li­man. Co­piii care se nasc și cresc în această at­mosferă de mo­rală mlăș­ti­noasă vor ajunge să cre­adă că așa arată nor­ma­li­ta­tea — unii sunt sus și fac ce vor, al­ții sunt jos și fac ce pot.

* * *

Mă gân­deam la si­mi­la­ri­tă­țile din­tre vi­ru­șii in­for­ma­tici și po­li­ti­cie­nii ro­mâni. Am­bii se re­plică pe sine în noi co­pii la fel de pe­ri­cu­loase, am­bii tind să con­sume toate re­sur­sele sis­te­mu­lui pe care îl pa­ra­zi­tează, în­ce­ti­nind ast­fel func­țio­na­rea lui. Am­bii sunt po­li­morfi și se pot muta dintr-un con­text în al­tul. Am­bii au ti­po­lo­gii care dis­trug sau ti­po­lo­gii care pur și sim­plu trag îna­poi, ne­fă­când — de fapt — ni­mic. Am­bii ex­ploa­tează fi­su­rile de se­cu­ri­tate ale sis­te­mu­lui în care se in­sta­lează. Am­bii pro­duc pa­gube imense, iar cei mai răi din­tre ei pro­duc pa­gube in­se­si­za­bile as­tăzi, dar de­vas­ta­toare pe mă­sură ce trece tim­pul. Răul pe care‑l pro­duc este per­fid, in­si­nu­ant, neștiut, dar fa­tal. Re­vin la de­prin­de­rile des­pre care vă vor­beam la în­ce­put: ex­tra­po­la­rea unei so­lu­ții de la o pro­blemă la alta. Mă în­treb — ar fi oare po­si­bil să adop­tăm pen­tru po­li­ti­cieni ace­leași teh­nici de con­trol și com­ba­tere pe care le uti­li­zăm pen­tru viruși?

Am pu­tea de­fini “sem­nă­tura” unei per­so­na­li­tăți care va de­veni un po­li­ti­cian no­civ, cum ar fi, de pildă, trans­fe­rul re­pe­tat de la un par­tid la al­tul, in­e­xis­tența unor re­a­li­zări pro­fe­sio­nale și per­so­nale no­ta­bile, ten­dința de vorbi des­pre lu­cruri pe care nu le cu­noaște și com­por­ta­men­tul imo­ral, gro­bi­a­nis­mul sau lă­co­mia pa­to­lo­gică? Am pu­tea ima­gina sis­teme de pro­tec­ție în timp real, care să de­tec­teze ac­ti­vi­tăți sus­pecte de a fi no­cive, cum ar fi pu­bli­ca­rea agen­dei zil­nice de lu­cru a ori­că­rui po­li­ti­cian sau înalt func­țio­nar de stat, îm­pre­ună cu de­ci­zi­ile lu­ate și ac­țiu­nile întreprinse?

Și, în mo­men­tul iden­ti­fi­că­rii, pu­tem lua mă­su­rile si­mi­lare ca în ca­zul vi­ru­și­lor? Adică să‑l pu­nem în ca­ran­tină — o zonă spe­cială de aten­ție când i se ur­mă­resc toate ac­țiu­nile în amă­nunt pen­tru a de­ter­mina dacă e re­cu­pe­ra­bil sau nu. Sau îl eli­mi­năm din in­sti­tu­ți­ile de stat în care se ma­ni­festă — de ce doar pre­șe­din­tele ță­rii poate fi de­mis în tim­pul man­da­tu­lui, iar un de­pu­tat sau se­na­tor nu?

Mulți din­tre cei care trec pe aici sunt in­for­ma­ti­cieni. Ce-ar fi să pro­iec­tăm un an­ti­vi­rus? În fond noi sun­tem cei mai în mă­sură să în­ce­pem dez­in­fec­ta­rea Ro­mâ­niei, nu?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.