Faptul că procurorii au declanșat o acțiune masivă de detectare a fraudelor de la referendum este probabil singurul lucru bun care a rezultat din bătălia politică a ultimelor două luni. O dovedesc văicărelile și nervozitățile celor din USL, cărora le e frică să nu iasă la suprafață măgăriile pe care le-au pus la cale. Eu sper din toată să se afle câteva adevăruri, oricât de triste, despre cum se practică democrația în România. Cu condiția de a cădea și câteva capete încoronate ale unor politicieni.
Sunt convins că ceea ce a făcut USL acum nu este strâin nici altor partide. PDL a procedat la fel, când a avut ocazia. De fapt, chiar asta e problema: exista un fel de lege nescrisă de protecție reciprocă între partide, prin care astfel de practici nu erau incriminate niciodată. Da, e ok să spui la televizor că s‑a fraudat la nu știu care alegeri, dar nu era permis să te și apuci de anchetat astfel de lucruri. Ăsta era arsenalul acceptat al oricărui partid, protejat de Omerta clasei politice românești. Dacă acum se va merge până la capăt, cu trimiteri în judecată și condamnări, putem spera că și în alte ocazii se va întâmpla la fel și că, de frica acestor consecințe, se va reduce simțitor practicarea acestor ilegalități.
Cel mai mare câșțig nu este însă posibila cădere a unor capete de politicieni, deși n‑aș spune că mi-ar displace să văd un Liviu Dragnea sau Marian Oprișan alături de Adrian Năstase. Cel mai mare câștig este că se transmite un mesaj clar concetățenilor noștri că nu este legal să voteze de mai multe ori sau să accepte să fie “motivați” dacă votează cu cine trebuie. Dacă se bagă frica în ei, poate se vor gândi de două ori înainte de a proceda la fel.
Pentru că democrația nu înseamnă doar dreptul de a vota și libertatea de a avea o opinie, ci și responsabilitatea votului, care trebuie să vină din propriile convingeri, nu din interese financiare personale și imediate. Atunci când cineva face asta devine complicele clasei politice care ne ține în starea în care ne găsim acum. Și, din păcate, românii au o tristă reputație în ceea ce privește colaboraționismul.
Nu cred că a mai existat o țară ex-comunistă care să fi avut un procent atât de mare de informatori ai securității cum am avut noi: peste un milion și jumătate. Asta înseamnă că, din 20 de milioane, opt la sută erau complicii sistemului. Gândiți-vă că azi am putea avea aceeași masă de oameni, risipiți în lungul și latul țării, dispuși să accepte câțiva arginți pentru a aduce la putere pe cei capabili să plătească și anulând în felul acesta voturile altora, care au investit timp pentru a înțelege care e cea mai bună alegere poilitică, care și-au pus speranțele în schimbarea pe care vor să o facă.
Dacă acești mercenari politici reprezintă câteva procente și la numărul lor se adaugă cei mai puțintei la minte, care sunt manipulați prin televiziunile înregimentate, avem imaginea modului în care se realizează alternanța la putere. Bogații României trag de sfori, dau niște telefoane în redacțiile de presă, investesc bani pentru pomenile electorale și decid cine va câștiga următoarele alegeri. Dacă ceea se întâmplă acum va destabiliza câtuși de puțin acest sistem de control social șî politic, atunci vom putea spune că ne-am ales și cu ceva pozitiv.
Pentru că nu e vorba doar despre faptul că este ilegal ceea ce fac votanții plătiți. Acești cameleoni electorali împiedică orice schimbare în țara asta, făcându‑i pe românii cu știință de carte, cu un dram de bun simț și cu norocul de a avea altă alternativă să-și ia lumea în cap. Ne iau ultima motivație de a lupta pentru un mâine mai bun. Ne iau speranța că am putea, cândva, ieși la liman. Și eu cred că asta e principala cauză a disperării românilor.
Lasă un comentariu