Trans­fă­gă­ră­șa­nul a fost de­cla­rat cel mai fru­mos drum din lume. Re­vista care l‑a cla­sat pe pri­mul loc pro­ba­bil că nu‑i cea mai au­to­ri­zată să facă ast­fel de ie­rar­hi­zări — se va spune că nu au spe­cia­liș­tii po­tri­viți, că dacă se lua in cal­cul pro­por­ția de an­ro­ca­mente, com­ple­xi­ta­tea lu­cră­ri­lor de artă… Toate as­tea nu im­portă. Niște oa­meni din Ame­rica au ve­nit pe aici pe la noi și au cre­zut că e un drum ex­tra­or­di­nar. Cei de la To­pGear au cre­zut și ei că e un drum ex­tra­or­di­nar. Așa cred și eu — e ex­tra­or­di­nar. Pen­tru că în­drăz­ne­ala de a‑l con­strui este pe mă­sura mun­te­lui pe care îl în­vinge. Și nu e pu­țin lu­cru să cu­tezi și să în­frunți vic­to­rios un munte.

Ja­po­ne­zii de la Ma­zda au fil­mat cli­pul pu­bli­ci­tar pen­tru CX‑5 tot pe Trans­fă­gă­ră­șan. Pen­tru că e fru­mos. Pen­tru că e un drum în­drăz­neț. Pen­tru că vor­bește des­pre ca­rac­te­rul ce­lor care l‑au în­te­me­iat și des­pre cu­ra­jul de a‑l stră­bate. Parcurgându‑l acum câ­teva săp­tămâni, ci­neva m‑a în­tre­bat de ce a fost con­struit. Am răs­puns atunci că e un drum stra­te­gic, mi­li­tar. Se prea poate să fi fost gân­dit așa — mi‑a fost teamă că voi fi în­tre­bat ce rost are să con­stru­iești un drum atât de cos­ti­si­tor, ce ar pu­tea fi in­va­li­dat de doar câ­teva ex­plo­zii bine pla­sate. N‑am fost în­tre­bat atunci, dar m‑am în­tre­bat eu în­sumi. De­si­gur, n‑are rost.

Acum însă știu de ce a fost con­struit Trans­fă­gă­ră­șa­nul. Din­colo de mi­li­oa­nele de tone de ex­plo­zi­bil uti­li­zat, de roca di­z­lo­cată și re­clă­dită în alte lo­curi ca să stă­pâ­nească mun­tele, mai sunt și vie­țile a pa­tru­zeci de oa­meni care au mu­rit în tim­pul con­struc­ției. Trans­fă­gă­ră­șa­nul nu e o po­veste des­pre pro­fi­ta­bi­li­tate și efi­ciență. Este o po­veste des­pre sa­cri­fi­ciu și fru­mu­sețe. Este o de­cla­ra­ție de pu­tere, în­tre pu­ți­nele pe care le-am fă­cut ca po­por. Este do­vada noas­tră pal­pa­bilă că am avea po­ten­ți­a­lul măreției.

Un mic amă­nunt: Trans­fă­gă­ră­șa­nul l‑au con­struit co­mu­niș­tii, prin dic­ta­tură ceau­șistă și odi­oasă. Pu­tem oare clădi ceva care să‑l ega­leze, acum, în de­mo­cra­ție? Nu tre­buie de­cât să că­dem de acord care ar fi acel pro­iect mă­reț, nu‑i așa?

PS Nu, nu sunt nos­tal­gic comunist.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.