Când eram elev la li­ceu, în ur­bea Câm­pu­lun­gu­lui a po­po­sit într‑o vară bâl­ciul. Până atunci nu mai vă­zu­sem așa ceva, mo­tiv pen­tru care am dat câ­teva ture în ju­rul mi­cu­lui cort co­lo­rat pe care îl in­sta­la­seră lângă piața ora­șu­lui, într‑o par­care ne­fo­lo­sită a auto­gă­rii, chiar lângă ne­lip­si­ții că­lu­șei. Lume multă, atrasă de dis­trac­ție sau ve­nită cu treabă la piață, se foia cu­ri­oasă, aș­tep­tând des­chi­de­rea. La un mo­ment dat un tip bu­r­tos a ie­șit din­tre fal­du­rile cor­tu­lui, a pri­vit roată îm­pre­jur, es­ti­mând au­diența. Pro­ba­bil că a fost mul­țu­mit de ceea ce ve­dea pen­tru că ime­diat a anun­țat cu o voce sur­prin­ză­tor de sub­țire pen­tru as­pec­tul său fi­zic: doam­ne­lor și domni­lor, gata la în­ce­pere! omul ju­mă­tate bou, ju­mă­tate om! gata la începere!

Am plătit cei câ­țiva lei ca să văd mi­nu­nile pro­mise ale bâl­ci­u­lui. În in­te­ri­o­rul cor­tu­lui era o at­mosferă stra­nie. Pe niște mese de lemn erau în­și­rate tot fe­lul de borcane înă­un­trul că­rora plu­teau în for­mol fel și fel de mons­tru­o­zi­tăți: or­gane umane de­for­mate sau gi­gan­tice, fe­tuși cu mal­for­ma­ții. În ca­pă­tul me­se­lor, stând în pi­cioare cu un aer re­sem­nat de ani­mal ți­nut în lanț, se gă­sea un băr­bat mi­cuț cu un cap di­form. O ju­mă­tate a cra­ni­u­lui său era mult mai mare. Am fost te­ri­fiat de pri­ve­liște. Cu­ri­o­zi­ta­tea mea s‑a ri­si­pit într‑o clipă și a tre­buit să mă lupt cu cei care con­ti­nuau să in­tre în cort ca să pot ieși. Afară, la ae­rul cu­rat al mun­ți­lor, mi s‑a pă­rut că nu e pri­ve­liște mai fru­moasă de­cât piața plină de ță­rani și târ­go­veți bu­co­vi­neni — n‑or fi fost toți fru­moși, dar mă­car nu erau diformi.

* * *

În piața po­li­ti­cii ro­mâ­nești a ve­nit un nou bâlci: ali­anța de dreapta. Îl pri­vesc cu in­te­res, pen­tru că înă­un­trul său se află și Noua Re­pu­blică — miș­ca­rea ci­vică de­ve­nită de cu­rând par­tid. În dis­cur­sul lor încă in­com­plet ar­ti­cu­lat și deo­cam­dată con­fuz, există și idei la care sub­scriu. Iar o parte din per­so­na­jele ce‑l al­că­tu­iesc sunt mă­car noi pe scena po­li­tică. Nu‑i foarte lim­pede ce idei vor pro­mova în cam­pa­nia lor po­li­tică, căci deo­cam­dată nu au ex­pus de­cât un ma­ni­fest re­la­tiv ge­ne­ra­list, care nu spune ni­mic concret.

Zi­lele tre­cute Mi­hail Neamțu — li­de­rul NR — a ce­rut pu­blic Ele­nei Udrea să se re­tragă din po­li­tică, să facă un pas îna­poi și să se ab­țină de la a avea apa­ri­ții pu­blice. Foarte fru­mos mi-am zis, uite un in­te­res pen­tru cre­di­bi­li­ta­tea și con­sis­tența me­sa­ju­lui. Răs­pun­sul Ele­nei Udrea n‑a în­târ­ziat, așa cum mă aș­tep­tam: e ușor să vor­bești când nu ai fă­cut ni­mic, zice dum­neaei, dar ia să vezi cum e când vrei să faci ceva și tre­buie să porți bă­tă­lii po­li­tice. Tex­tul e dis­cret ma­tern: lasă că te în­văț eu cum e cu po­li­tica. Mi­hail Neamțu a re­ve­nit pa­lid, numind‑o pe Udrea doamna te­le­go­n­do­le­lor ro­mâ­nești. Și cam aici s‑a în­che­iat povestea.

Dar, de fapt, abia în­cepe. Pen­tru că Neamțu în­țe­lege prea bine că, apă­rând în față cu per­so­naje gen Udrea, noua ali­anță nu va avea nici o șansă, iar vi­i­to­rul lui po­li­tic este com­pro­mis. Dacă la aceste ale­geri vor eșua, Noua Re­pu­blică se va con­trage într-un nu­cleu mic de mem­bri fa­na­ti­zați, așa cum s‑a în­tâm­plat cu PNȚCD și al­ții ca ei. De aceea are ne­voie de suc­ces, iar suc­ce­sul pre­su­pune nu doar mas­ca­rea ba­ro­ni­lor pe­de­liști, ci exe­cu­ția lor pu­blică, dezi­ce­rea de prac­ti­cile lor. Va­sile Blaga a spus îm­pă­ciu­i­tor și echi­voc că își vor ar­mo­niza tot mai mult punc­tele de ve­dere — asta nu în­seamnă ni­mic, e doar o tra­gere de timp până când se va ajunge la o con­clu­zie. El știe bine că fără nu­cleul dur al ba­ro­ni­lor săi, PDL este in­ca­pa­bil să facă un scor bun în ale­geri. Și atunci? Pe de o parte e bună ima­gi­nea de vir­gi­ni­tate a Noii Re­pu­blici, dar e ne­voie și de prea-cur­via unui Ber­ceanu, Vi­deanu și Udrea. Cum să pari fată mare în timp ce te în­tinzi cu tot satul?

Însă — un amă­nunt in­te­re­sant — Blaga a men­țio­nat că există și o co­mi­sie de etică a ali­an­ței, pen­tru ast­fel de ca­zuri… Deo­cam­dată Mi­hail Neamțu s‑a mul­țu­mit și el cu această tri­mi­tere că­tre co­mi­sia de etică, care e con­dusă de buna sa pri­e­tenă, jus­ti­țiara Mo­nica Ma­co­vei, co­legă de par­tid cu Udrea. Me­sa­jul pare să fie “fa­ceți cu­rat în cur­tea voas­tră”. Aripa re­for­ma­toare a PDL, Ma­co­vei-Preda-Vo­i­ne­scu, va fi cu­rând scoasă la ta­blă. Vor ști oare ce au de fă­cut? Vor pu­tea să facă ceea ce trebuie?

Ori­cum ale­ge­rile se apro­pie, iar bâl­ciul e pe cale să se (re)deschidă. Doam­ne­lor și domni­lor, gata la în­ce­pere! Po­li­ti­cia­nul ju­mă­tate bou, ju­mă­tate hoț!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.