Unul din­tre lu­cru­rile cele mai ener­vante pen­tru mine în pe­ri­oada de după eșe­cul re­fe­ren­du­mu­lui de de­mi­tere a lui Bă­sescu este dis­cur­sul pu­blic al ce­lor din USL. A ști să pierzi este o artă și se în­vață la școala ca­va­le­ris­mu­lui — este lim­pede că po­li­ti­cie­nii ro­mâni, de orice parte a ba­ri­ca­de­lor po­li­tice, nu au ab­sol­vit această aca­de­mie a bu­ne­lor ma­niere. Ca ur­mare asis­tăm la o zba­tere ne­pu­tin­cioasă și je­nantă a unor in­di­vizi care nu se pot obiș­nui cu ideea că, poate pen­tru prima dată în țara asta, par­la­men­ta­rii ma­jo­ri­tă­ții nu fac ce vor ei. Nu‑i vorbă, mulți ani de zile s‑a în­tâm­plat așa, deci ui­mi­rea lor este cumva jus­ti­fi­cată. Dar tot atât de ade­vă­rat este că ei ar fi tre­buit să știe că — de­mo­cra­tic vor­bind — ti­ra­nia ma­jo­ri­tă­ții tre­buie tem­pe­rată, con­tro­lată și adusă în matca bu­nu­lui simț. Ui­mi­rea lor ne­în­ce­tată din ul­ti­mele zile ne de­mon­strează că nu ac­ceptă această re­gulă a re­zo­na­bi­li­tă­ții po­li­tice.

Una din­tre do­ve­zile clare în acest sens este in­ten­ția de­cla­rată de a an­cheta an­che­tele pro­cu­ro­ri­lor cu pri­vire la or­ga­ni­za­rea re­fe­ren­du­mu­lui. Ideea în sine că pu­te­rea le­gi­sla­tivă poate să an­che­teze pu­te­rea ju­de­că­to­rească este ab­surdă și pros­tească — sim­plul fapt că au fă­cut ast­fel de de­cla­ra­ții îi des­ca­li­fică din pos­tura de prac­ti­canți ai de­mo­cra­ției. O ast­fel de con­cep­ție nu face de­cât să evi­den­țieze un con­cept în­ce­tă­țe­nit în rân­dul po­li­ti­cia­nu­lui ro­mân: acela că el este cea mai pu­ter­nică pu­tere, iar ce­le­lalte pu­teri ale sta­tu­lui — fi-vor ele in­de­pen­dente, mă rog, un moft de-al coa­nei Eu­ropa — dar când le cheamă el la or­dine, tre­buie să tre­mure și să se su­pună. De ce? Sim­plu, pen­tru că el este ales. Și dacă e ales, în­seamnă că e ale­sul. E cu stea în frunte. Este va­li­dat ca fi­ind deș­tept, fru­mos și pu­ter­nic. Iar în spa­tele lui se află po­po­rul su­ve­ran.

În dis­cur­sul use­liș­ti­lor se tot re­petă câ­teva șa­bloane gă­u­noase, dar ex­trem de efi­cace ca mij­loace de ma­ni­pu­lare. Unul este acela că pro­cu­ro­rii an­che­tează oa­me­nii pen­tru că au vo­tat la re­fe­ren­dum, iar mo­da­li­ta­tea de fra­zare este ușor di­fe­rită de la un po­li­ti­cian la al­tul, însă ideea cen­trală e ace­eași: în Ro­mâ­nia este o in­frac­țiune să-ți exer­ciți drep­tul la vot. Evi­dent, e o min­ciună. Nici un par­chet din Ro­mâ­nia nu și-ar per­mite să în­ceapă o ast­fel de an­chetă. Ceea ce nu spun acești de­la­tori de doi bani este că an­che­tele la care se re­feră ei sunt re­zul­ta­tul unor plân­geri în care nu e vorba des­pre pre­zența la vot, ci des­pre mă­slu­i­rea unor vo­turi, des­pre vo­turi mul­ti­ple, des­pre tu­rism elec­to­ral. Re­pe­tând într-una că pro­cu­ro­rii an­che­tează oa­meni ne­vi­no­vați, in­duc trep­tat ideea că pu­te­rea ju­de­că­to­rească — din care par­che­tele fac parte — nu-și face treaba co­rect, ci este aser­vită lui Bă­sescu.

Al doi­lea șa­blon este cel al in­co­rec­ti­tu­di­nii de­ci­ziei Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale. În ace­lași chip, cu ace­leași me­tode, se pro­mo­vează ideea că această in­sti­tu­ție nu și‑a fă­cut co­rect treaba, că a căl­cat în pi­cioare vo­ința po­po­ru­lui su­ve­ran, că a ne­so­co­tit re­a­li­ta­tea pen­tru a‑l fa­vo­riza pe ti­că­lo­sul de Bă­sescu. Din nou, min­ciună. Con­form le­gii, Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală tre­buia să con­state dacă, față de nu­mă­rul to­tal de elec­tori așa cum a fost el anun­țat ofi­cial de Au­to­ri­ta­tea Elec­to­rală Per­ma­nentă, un pro­cent su­fi­cient s‑a ex­pri­mat prin vot pen­tru a va­lida re­fe­ren­du­mul. Sin­gura gre­șe­ală a Cur­ții a fost aceea că a ezi­tat: nu avea de ce să ceară nici un fel de liste ac­tu­a­li­zate sau nu, nu avea ne­voie de nici un ter­men — tre­buia să spună ferm: ați zis că aveți 18 mi­li­oane de elec­tori, doar 46% au par­ti­ci­pat, re­fe­ren­du­mul este in­va­lid. Jus­ti­ția nu func­țio­nează de­căt după date și in­for­ma­ții ofi­ci­ale, nu după pă­reri și im­pre­sii. Că în Ro­mâ­nia nu mai sunt 18 mi­li­oane de elec­tori este foarte po­si­bil, dar cine l‑a îm­pie­di­cat pe gu­ver­nul USL să ac­tu­a­li­zeze în­tâi lis­tele elec­to­rale și abia apoi să por­nească re­fe­ren­du­mul? Puși în fața pro­priei lor gre­șeli de pla­ni­fi­care po­li­tică, use­liș­tii în­cearcă să arunce vina pe alt­ci­neva. Cu pre­țul de a dis­cre­dita o in­sti­tu­ție foarte im­por­tantă a de­mo­cra­ției Ro­mâ­niei.

În fine, o altă miș­care pe care o ob­serv este creș­te­rea efi­cien­ței mij­loa­ce­lor de ma­ni­pu­lare. La con­du­ce­rea TVR1 se pre­gă­tește în­scă­u­na­rea unei nuli­tăți pro­fe­sio­nale: doamna Ga­briela Vrân­ceanu Fi­rea. Ca­li­ta­tea sa prin­ci­pală este aceea de a re­pre­zenta in­te­re­sele lui Fe­lix Vo­i­cu­lescu, care se in­si­nu­ează trep­tat și si­gur în mass-me­dia ro­mâ­nească. Fap­tul mi se pare de o mare gra­vi­tate, în con­di­ți­ile în care și așa au­diența An­te­ne­lor este foarte mare în rân­dul po­pu­la­ției, da­to­rită per­ma­nen­te­lor emi­siuni de scan­dal și bârfă, atât de plă­cute ro­mâ­nu­lui in­cult și ne­e­du­cat. Dacă și prin pos­tul na­țio­nal de te­le­vi­ziune se vor îm­prăs­tia ma­ni­pu­lă­rile vo­i­cu­lești­ene, vom avea de su­fe­rit cu to­ții în vi­i­tor.

Per­so­na­jul lui Beau­mar­chais, Don Ba­si­lio, are în “Băr­bie­rul din Se­vi­lla” o re­plică ră­masă ce­le­bră: ca­lomniez, ca­lomniez, il en res­tera to­u­jo­urs qu­e­lque chose. Ase­meni lui Don Ba­si­lio, po­li­ti­cia­nul ro­mân ma­ni­pu­lează prin min­ciună in­sis­tentă, ști­ind că până la urmă ceva, ceva tot va rămâne. În fa­voa­rea min­ci­no­su­lui.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.