Toată lu­mea în IT vor­bește as­tăzi des­pre cloud com­pu­ting. Ni­mic nu mai are sens de­cât dacă e le­gat de acest con­cept. E o ade­vă­rată modă și, ca în orice modă, dacă nu te ali­ni­ezi nu exiști. Și, până la urmă, ce e rău în a pune re­sur­sele la co­mun, de a le uti­liza în func­ție de ne­voi și de a in­vesti în teh­no­lo­gie doar când și cât ai ne­voie? Bi­ne­în­țe­les, ni­mic. Dar hai să pri­vim pu­țin lu­cru­rile într‑o per­spec­tivă is­to­rică…

Prin anii ’70 a fost vre­mea main­frame-uri­lor. Un com­pu­ter uriaș — nu ca pu­tere de pro­ce­sare, ci ca di­men­siuni — de­ser­vea ne­vo­ile ce­lor care aveau ac­ces la el. In­for­ma­ți­ile se in­tro­du­ceau prin hâr­tie (car­tele), iar re­zul­ta­tele erau ti­pă­rite pe hâr­tie. Be­ne­fi­ci­a­rii stă­teau la rând pen­tru pre­lu­cra­rea da­te­lor, iar du­ra­tele de ob­ți­nere a re­zul­ta­te­lor erau imense: ore, chiar zile.

Apoi a apă­rut ideea ge­ni­ală de a in­tro­duce da­tele în mod elec­tro­nic și de a afișa la fel și re­zul­ta­tele. De­ci­zia nu a fost ne­a­pă­rat in­dusă de uti­li­za­tori, ci de ne­voia de a trans­forma su­per-com­pu­te­rul într‑o afa­cere pro­fi­ta­bilă. Cu câți mai mulți cli­enți erau ser­viți în ace­lași timp, cu atât be­ne­fi­ci­ile erau mai mari. La în­demâna uti­li­za­to­ru­lui nu exista de­cât o tas­ta­tură și un mo­ni­tor, deci toate pre­lu­cră­rile se fă­ceau cen­tra­li­zat.

Dar in­dus­tria IT pă­rea să aibă un po­ten­țial imens de pro­fi­ta­bi­li­tate. Rămâ­nea în­tre­ba­rea: cum să fie ex­ploa­tat? Răs­pun­sul gă­sit de Xe­rox, dar ig­no­rat din ne­pri­ce­pere ma­na­ge­ri­ală — com­pu­te­rul per­so­nal — a fost va­lo­ri­fi­cat de IBM. Pu­te­rea de pre­lu­crare se muta din com­pu­te­rul cen­tral că­tre uti­li­za­tor. Au apă­rut sis­te­mele de ope­rare și apoi software-ul pen­tru PC. S‑au fă­cut bani fru­moși din har­dware, din dezvol­ta­rea de apli­ca­ții și vân­za­rea lor. Câ­țiva in­di­vizi ge­ni­ali din punct de ve­dere an­tre­pre­no­rial — cum e ca­zul lui Bill Ga­tes — au pri­ce­put ime­diat ce oport­u­ni­tăți se ivesc și au pre­luat con­du­ce­rea in­dus­triei software.

Ur­mă­to­rul pas a fost re­țeaua de cal­cu­la­toare. Noi oport­u­ni­tăți de bu­si­ness, noi pro­duse vân­dute. Mai în­tâi mo­de­mu­rile, apoi hub-uri, switch-uri, ro­u­tere. Toată lu­mea voia să par­ta­jeze ceva. Au apă­rut ser­ve­rele și apli­ca­ți­ile de re­țea. Din nou re­scri­ere de apli­ca­ții, din nou pro­fit. Pe urmă a apă­rut In­ter­ne­tul. Ser­ve­rele s‑au mu­tat în spa­țiul pu­blic, se­cu­ri­ta­tea a tre­cut la un nivel nou. Din nou re­dezvol­tări, re­i­no­vări, pro­fit.

Acum re­des­co­pe­rim avan­ta­jele main­frame-uri­lor. Pu­nem to­tul în nor și fo­lo­sim în co­mun. Pu­te­rea de pre­lu­crare de pe com­pu­te­rul per­so­nal nu mai e atât de im­por­tantă. În­lo­cuim PC-ul cu lap­top-ul și foarte cu­rând cu te­le­fo­nul și ta­bleta. Tot ce ne tre­buie e să uni­fi­căm mo­ni­to­rul și tas­ta­tura și să păs­trăm atâta pu­tere de pre­lu­crare lo­cală câtă e ne­ce­sară pen­tru o afi­șare de îna­ltă ca­li­tate. Din nou apli­ca­ți­ile tre­buie re­scrise, re­fă­cute, din nou se des­chid oport­u­ni­tăți de pro­fit.

Pe­ri­o­dic in­dus­tria IT își schimbă pa­ra­dig­mele, dar păs­trează obiec­ti­vul prin­ci­pal: pro­fi­tul. Din pă­cate nu per­for­manța teh­no­lo­gică ne in­te­re­sează — deși este pre­zentă și ea, ca re­zul­tat se­cun­dar al com­pe­ti­ției — ci ca­pa­ci­ta­tea de a ge­nera ve­ni­turi. Când un mo­del de vân­zare își atinge li­mi­tele, când piața s‑a su­pra­sa­tu­rat de teh­no­lo­gie, in­dus­tria IT schimbă com­plet fi­lo­zo­fia de ope­rare și cre­ază pre­mi­zele unei noi creș­teri eco­no­mice.

Până la urmă, din tot acest ca­ru­sel teh­no­lo­gic, nu ne-am ales cu un software de bu­si­ness mai per­for­mant, ci cu ne­voia con­stantă a cor­po­ra­ți­i­lor de a in­vesti noi și noi sume în IT pen­tru a se ali­nia la no­ile mo­dele de ope­rare. Pen­tru ci­neva ca mine, care tră­iește în su­cul aces­tei in­dus­trii, aceste re­a­li­tăți sunt be­ne­fice. Ele ne dau de lu­cru, ne dau po­si­bi­li­ta­tea de a ne vinde com­pe­ten­țele. Dar din per­spec­tiva mai largă, a pro­gre­su­lui so­ci­e­tă­ții umane, nu e de­cât o inu­tilă, dar pro­fi­ta­bilă ci­cli­ci­tate, care pro­duce un pro­gres teh­no­lo­gic mar­gi­nal. Unde am fi oare as­tăzi dacă în loc să ne con­cen­trăm pe a vinde pu­te­rea de pre­lu­crare într‑o formă sau alta, ne-am con­cen­tra pe a o crește și uti­liza în be­ne­fi­ciul în­tre­gii so­ci­e­tăți?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.