Ieri, în vreme ce mergeam către casă cu mașina, ascultam radio Europa FM. Se anunța un interviu cu tanti Mareana Câmpeanu — această doamnă gospodină din Drumul Taberei, care s‑a transformat miraculos din contabil statistician în ministrul muncii — iar subiectul era unul foarte interesant: majorarea indemnizației de creștere a copilului de la 75% din salariul net, la 85%. Sincer, pe mine nu mă pasiona foarte tare suma care se acordă mămicilor pentru că nu mai am nici un plan în privința asta, dar eram curios cum se construiește motivația măsurii, pentru că eram sigur că nu se va recunoaște că se încearcă o pomană electorală.
Tanti Mareana a compărut în interviu în nota sa obișnuită: serioasă ca un cioclu. Se spune că seriozitatea este ultimul refugiu al celor cu o inteligență mediocră — în cazul de față expresia este cât se poate de nimerită. Tonul grav și calculat al personajului trebuia să ne transmită faptul că problema o preocupa în exagerată măsură și, sub presiunea logicii și a bunului simț, nu se putea să nu se găsească grabnică rezolvare chestiunii în cauză. Tanti Mareana ne‑a spus că nu e normal să iei oamenilor un drept fără să le dai posibilitatea de a se adapta la noile condiții legislative. Pe bune?!?
În primul rând nu prea înțeleg de ce indemnizația de creștere a copilului e un drept. Nu e prevăzută în constituție la capitolul de drepturi și libertăți fundamentale. E doar o măsură financiară care ar trebui să încurajeze natalitatea, dar privită din acest unghi, se poate califica drept beneficiu, nu ca drept. Am putea imagina o situație cum este cea din China, când creșterea populației să nu mai fie dezirabilă și atunci să se sisteze acest tip de facilitate.
Concomitent tanti Mareana debitează și o prostie: cum ar fi posibil — în cazul indemnizației de creștere a copilului — să dai posibilitatea adaptării la noile condiții legislative? Adică să le spunem femeilor “vă rugăm să nu mai rămâneți gravide până la 1 ianuarie ca să putem schimba indemnizația”?
Desigur, măsura nu e electorală, e un act de dreptate, zice ‘mneaei. Doar că la întrebarea care va fi impactul financiar al creșterii indemnizației, tanti Mareana a zis că nu știe, nu are cifre exacte deocamdată. Atunci cum a făcut socoteala dacă are buget suficient? Păi n‑a făcut. Și de ce n‑a făcut? Păi pentru că măsura s‑a hotărât la partid, că vin alegerile, nu?
* * *
A mai apărut în ultima vreme și un nene deputat PSD, migrat acolo de la PDL, care a comis o idee genială: să scutim de impozite personalul din culte. În susținerea ideii tipul își dă măsura genialității — cică așa am recunoaște contribuția lor în societate. Să mori tu, neică!
Cel mai relevant comentariu mi s‑a părut a fi cel din Deșteptarea — Europa FM: cred că Petreanu explica acolo că avem 56.000 de persoane care fac parte din această categorie profesională, că lor li se alocă un buget de 800 milioane lei pe an (fără a socoti aici subvențiile de stat pentru construirea de biserici), iar cu banii ăștia am putea mări salariile medicilor cu 60%. Sau ale profesorilor. Iar popii vă asigur că n‑ar muri de foame…
Ce vroia de fapt domnul deputat? Păi se gândea probabil că popii ar putea să povățuiască enoriașii cu cine e bine să voteze, ca să nu fie rău. Că uite, mai sunt doar vreo două luni și vin alegerile…
* * *
După problemele de la Oltchim, care trimit pe drumuri vreo 3200 de oameni șî familiile lor, guvernul Ponta pare că o să mai încaseze niște pumni în gură de la sinergia faptelor, aia care nu eludează meandrele concretului. Rușii de la Mechel dau semne de nervozitate și scot la vânzare companiile pe care le dețin: Mechel Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii, Laminorul Brăila şi Ductil Steel. Încă niște mii de oameni ar putea ieși în stradă. Uneori mă gândesc că, omițând faza cu suspendarea sa, Băsescu a anticipat perfect cum o să-și dea USL-ul cu stângul în dreptul pe fundalul unui context economic care se anunța tot mai prost și i‑a poftit la guvernare. Uneori, când ai de a face cu berbeci, nu trebuie decât să te dai la o parte și să‑i lași să intre cu capul în zid.
Liberalii par să se eschiveze, strategic, lăsându‑l pe Ponta să încaseze toate ponoasele gafelor din ultima vreme. Crinișorul nost’ național a luat o pauză de apariții publice, că pauză de muncă a luat de când s‑a născut. Ba mai mult, peneliștii au început să‑l atace pe Florin Georgescu — un fel de stâlp al guvernului — că ar fi cumva vinovat că n‑a dat un ajutor de stat către Oltchim și să amâne astfel privatizarea până după alegeri. Adică liberalii — de dreapta — îi reproșează unui PSD-ist că n‑a luat măsuri socialiste. Nu‑i așa că e minunat că vin alegerile?
Lasă un comentariu