Între pedeapsă și reeducare

Nu cred în reed­u­carea infrac­to­rilor ca reg­ulă uni­ver­sal val­a­bilă. Există fapte pe care oamenii le comit și care nu mai pot fi șterse din isto­ria lor, vor rămâne mereu cu stig­matul și cu ten­tația necon­tro­la­bilă de a le repeta. Cel care a tâl­hărit va mai face asta. Cel care a vio­lat va mai viola. Cel care a ucis va mai ucide. Asta este ceea ce cred că se întâm­plă în lumea de jos, cea la care nu am viz­ibil­i­tate și sper să rămân mereu departe de ea. Vor­beam despre asta deunăzi cu niște pri­eteni și azi, cu totul întâm­plă­tor, am citit o știre care întărește teo­ria mea: un indi­vid care și‑a vio­lat mama și a făcut șapte ani de pușcărie pen­tru asta, apoi a fost elib­erat și după zece zile și‑a vio­lat sora. Apoi alta, la fel de elocventă.

Mă uitam la detali­ile știrii și am remar­cat că mama infrac­toru­lui are azi 46 de ani, iar el 29. Deci l‑a năs­cut la 17 ani și l‑a con­ceput pe la 16. N‑aș zice că doamna în cauză e un model social — nu știu cum a ajuns să facă un copil la acea vârstă, dar există o mare prob­a­bil­i­tate ca nici ea să nu fie chiar o ușă de bis­er­ică. Nu vreau să spun că pen­tru asta merita să fie vio­lată de pro­priul fiu, ci că în ast­fel de familii — cu o moral­i­tate îndoiel­nică — apar ast­fel de aber­ații îngroz­i­toare. Mă întreb une­ori câte ast­fel de por­cării nu rămân neștiute pen­tru că mamei sau surorii respec­tive le‑a fost prea rușine să măr­turisească ce li s‑a întâm­plat.

Deci nu cred în reed­u­care în orice situ­ație. Și până la urmă ce înseamnă să reeduci pe cineva? Este posi­bilă reed­u­carea atunci când îl pui la un loc cu alții ca el sau care au comis grozăvii chiar mai mari? Și cum se des­fășoară un ast­fel de pro­gram de reed­u­care? Au cur­suri? Învață? Despre ce? Nu înțe­leg prea bine ce mecan­isme edu­caționale sunt puse în miș­care, ce metode de reîn­vățare sunt apli­cate pen­tru a exista o prob­a­bil­i­tate rezon­abilă de suc­ces. Mă tem doar că nu e de fapt decât o butaforie, așa cum sunt atâtea în Româ­nia: niște funcționari de stat se fac că îi reeducă, iar dețin­uții învață unii de la ceilalți cum să dev­ină și mai abili în comiterea infracți­u­nilor. Apoi pun totul în prac­tică la ieșirea din pen­i­ten­ciar.

Desigur admit că există și cazuri spe­ciale. M‑am tot gân­dit cum aș putea să delim­itez pe cei recu­per­abili de ceilalți și sin­gurele cri­terii care îmi vin în minte sunt obiec­tul infracți­u­nii și intenția. Dacă infracți­unea s‑a îndrep­tat asupra unei per­soane, a fost pre­med­i­tată și a vizat integri­tatea fiz­ică a vic­timei, cred că avem de a face cu un indi­vid care are un sis­tem de val­ori pro­fund dete­ri­o­rat și care nu poate fi reed­u­cat decât — poate — prin pro­grame spe­ciale, dar în nici un caz prin încar­cer­are lao­laltă cu alții ca el. Un hoț mărunt pot crede că se va îndrepta, un delap­ida­tor poate renunța la obi­ceiurile sale, dar un vio­la­tor va repeta crima sa în cele mai multe cazuri.

Nu sunt adep­tul pedep­sei cu moartea, nu cred că ire­cu­per­abilii tre­buie exter­mi­nați. Drep­tul la viață e totuși ultimul care ar tre­bui sus­pendat oricărui om. Aș vota ca pedepsele să fie cumu­late în loc să fie apli­cată cea mai mare, dar nu aș cere soci­etății să plătească pen­tru întreținerea infrac­to­rilor, ci i‑aș pune la muncă ca să-și câștige traiul. Sunt, slavă Dom­nu­lui, destule de făcut în țara asta. Pen­tru că — până la urmă — munca pare să fie sin­gura metodă de reed­u­care care a dat vre­o­dată rezul­tate.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu