După telenovela pusă în scenă de Dan Senzaționalescu la Oltchim, putem spune că am intrat în linie dreaptă pentru alegerile din decembrie. Les jeux sont faits, rien ne va plus. Fiecare greșeală din zilele ce urmează va cântări greu în scorurile electorale. Iar Victor Ponta se află probabil în cea mai ingrată postură politică. Cu o vară irosită într-un referendum eșuat, cu un partener de alianță frustrat și tot mai puțin voalat în criticile pe care i le aduce, cu tinicheaua unui plagiat legată de picior, cu un propriu partid absorbit de propriile aranjamente din teritoriu în detrimentul susținerii guvernării, cu prețurile energiei urcând tot mai sus sub presiunea FMI, cu probleme sociale foarte complicate, cu o Europă nevrozată de prea lunga criză și pusă pe critici la adresa guvernului său, liderul pesedist își va fi dorind să nu se fi lăsat antrenat în aventura guvernării ante-electorale în care s‑a băgat mai mult împins de liberali și de dorința lui Antonescu de a sta în scaunul prezidențial.
Nu‑i destul că are atâtea de rezolvat în timp scurt, dar mai trebuie să suporte și isteriile colegilor săi cu nume legumicole, care se visează Che Guevara de circumstanță. Și probabil că în clipele sale de sinceritate personală (sper că încă mai are așa ceva) înțelege că ar fi trebuit să fie acum în opoziție, aruncând cu pietre în pedeliști și admirându-și procentele crescătoare din sondaje. N‑a fost să fie. Și nu poate fi decât frustrant să auzi vocea unora care încep să înțeleagă greșeala pe care a făcut‑o USL-ul.
Precum Ulise între Scilla și Caribda, dar lipsit de noblețea și gloria personajului mitologic, Ponta dă în zilele ce urmează proba anduranței sale politice. Prins între închipuiții bani ai lui Diaconescu și severitatea europeană a lui Barosso, între frustrările de chiulangiu ale lui Antonescu și calmul englezesc interpretat de Băsescu după referendum, între scumpirile energiei și acordurile cu FMI, între nevoia de fonduri bugetare și o economie tot mai neagră, liderul pesedist nu are prea multe șanse de succes. Iar argumentațiile sale recente, despre bombele cu ceas lăsate de guvernele pedeliste, nu vor ține loc de măsuri concrete de guvernare. Mai curând decât ar fi vrut, Ponta va trebui să recunoască faptul că guvernarea sa nu e capabilă să producă laptele și mierea promise celor care l‑au ridicat în slăvi. Mai curând decât ar fi vrut, se va vădi că turma de vaci mănoase și armata de albine harnice din spatele liderilor useliști nu e altceva decât o ciurdă de boi și o hoardă de trântori, cu nimic mai buni decât cei dinaintea lor. Iar cu boi și trântori — ca să‑l parafrazez pe Cotescu în Operațiunea Monstrul — mă uit către zilele ce vin și zic: lapte și miere canci!
Lasă un comentariu