Există o categorie de oameni care îmi par a fi definitiv pierduți în întortocheatele meandre ale cotidianului: pozitiviștii. Și ca să nu creez confuzii am să mă explic. Un pozitivist este persoana care vede în tot ceea ce o înconjoară lucruri cool, marfă și mișto. Este, de fapt, o topire definitivă a oricărei scări de valori într‑o surâzătoare degringoladă universală, în care ar trebui — în opinia lor — să ne iluzionăm frumos că totul e minunat și grozav. Judecățile de valoare se suspendă, scările de valori se abrogă, totul e un like și un share general, ne place orice, e bine și e frumos și peste tot și toate curge lapte și miere.
Din categoria asta cred că se selectează cei ce lucrează în marketing. Doar așa îmi pot explica seninătatea cu care machiază realitatea pentru a‑i prezenta doar înfățișările plăcute și utile. Orice defect este ignorat pentru că nu trebuie să ne concentrăm asupra aspectelor negative, nu‑i așa? De pildă produsul pe care îl prezintă este cool și trendy, iar dacă vine vreun grinch de-ăsta nasol care zice că nu face nimic din ce spune reclama, îl ignoră pentru că există într-adevăr unii care sunt pur și simplu siniștri, nu înțeleg frumusețea vieții și logica pozitivistă: positive things happen to positive people. Și ei vor să li se întâmple DOAR positive things, desigur.
Dacă mă întrebați pe mine, grinch fiind, am să vă spun ce cred: că pozitiviștii ăștia sunt, de fapt, niște imenși nesimțiți. Că sunt campionii absoluți ai nesimțirii. Că nu le pasă de nimic decât de propriile lor plăceri pe care și le satisfac în orice mod posibil: mințind, falsificând realitatea, ignorând pe cei care nu le suflă în pânze. Trăiesc pur și simplu pentru a își amplifica acest hedonism deșanțat, chiar dacă o fac pe seama celor din jur. Ei și ce dacă altora le cauzează comportamentul lor? Aiurea, dragă! Prostii! Niște constipați, dă‑i dracu’!
Viața lor e complet scufundată în siropul creat de ei înșiși, pe care nu încetează să‑l secrete în ciuda tuturor. Și așa cum stau cu sufletul la gură într-un thriller polițist în care personajul negativ face mârșăvie după mârșăvie, iar unica satisfacție este să‑i văd mutra la final, când este prins, la fel mi-aș dori să‑i văd pe acești indivizi, încremeniți de spaimă și de disperare atunci când lumile lor de carton se prăbușesc, dezgolindu-le realitatea crudă în care ei sunt victime fără scăpare. Și atunci să le rânjesc în față și să le spun că totul e cool, marfă și mișto.
Scuze pentru cinism, dar chiar mă scot din sărite…
Lasă un comentariu