Poate că am luat‑o eu razna, dar mi se pare că în ultimul timp discursul politic s‑a schimbat destul de puternic la nivelul partidelor românești. Citesc declarații ale unor lideri și reprezentanți ai acestora și nu-mi pot opri consternarea, constatând tonul insolent cu care se fac diverse afirmații. Ceea ce deunăzi se considera că e mai bine să fie trecut sub tăcere, azi e scos la lumină și declamat cu un înfiorător cinism. Și mă întreb dacă asta se întâmplă din nerozie sau din nesimțire. Sau din ambele.
Înainte de referendum, liderii USL anunțau cu seninătate că vor să desființeze PDL ca partid pentru ca în România să rămână doar două partide: unul de stânga (PSD) și unul de dreapta (PNL). N‑am auzit prea multe proteste după exprimarea publică a acestei idei, deși — dacă o disecăm puțin în esența ei — conține o idee profundă nedemocratică: două partide se aliază ca să desființeze pe celelalte, ignorând faptul că există o sumă de oameni care se simt exprimați de partidele sortite dispariției. Consolidarea scenei politice se face dinspre electorat, prin vot, nu dinspre adversarii politici, prin progonire politică atunci când au frâiele puterii.
Felix Voiculescu își dădea demisia din Senat acum câteva luni, învocând că nu a fost sprijinit să promoveze o lege care nu știu ce făcea cu taxele. Și asta îl jena la conștiința sa nepătată de preacurat senator — cum să se prezinte el în fața alegătorilor din colegiu neîncheiat la misiunea cu care a fost trimis în parlament? În subsidiar presa observa că demisia atrăgea după sine și mutarea unui dosar penal pe care îl avea pe rol de la Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul București. Adică ieșea de sub incidența DNA, de care zice-se îi era cam frică. Zilele trecute domnul Felix a anunțat cu seninătate că va candida la un post de senator. Se pare că ori dosarul s‑a rezolvat cumva, ori e sigur că la DNA va fi șef cineva mai prietenos cu el și pentru că și conștiința dumisale s‑a liniștit în problema taxelor, poate din nou servi cu abnegație patria.
Monica Iacob Ridzi a demisionat din PDL, afirmând că e un partid “al dublei măsuri”. Probabil se referea că infractorii nu au dreptul la o imagine înfrumusețată și la o protecție adecvată, care să‑i scape de pușcărie. Dar ce nu a făcut PDL la momentul potrivit, face acum partidul lui Dan Senzaționalescu pe ultima sută de metri: doamna Monica devine candidat PPDD în Valea Jiului. Motivul? Unul stupefiant: “noi, cei din PPDD, venim în faţa electoratului cu oameni responsabili, cu experienţă în politică şi care cunosc problemele Văii Jiului. Principalul nostru scop este de a trimite oameni de-ai locului”. Cum s‑ar zice, e mai bine să promovăm infractorii noștrii decât infractorii lor.
Iar capac la toate pune trecerea lui Becali în tabăra PNL. Antonescu l‑ar fi vrut primit în partid pentru că “n‑a furat niciodată”, dar tot el admite că “nici n‑a avut prilejul până acum”. În subtext se înțelege că PNL vrea să‑i dea ocazia, nu? Pentru că nu a întrunit acordul conducerii PNL — se pare că acolo mai sunt câțiva oameni care au un dram de simț al ridicolului — Becali a fost trimis pentru integrare la USL. Victor Ponta a spus că îl primește, cum să nu, iar motivul e simplu: chiar și el e stelist, deci cum ar putea să‑l refuze pe Gigi? Mai târziu redevine bărbat de stat și ne anunță că USL și‑a asumat să fie “adunarea tuturor celor care ne sprijină să scăpăm de regimul Băsescu”. Adunare sau adunătură? Iar afirmația asta vine la șase luni de la instalarea guvernului USL, când nici un ministru, nici un prefect și nici un șef de prin autoritățile publice nu mai e pedelist. Deci unde e regimul Băsescu? E reprezentat de un singur om?
Pentru toate cele de mai sus există o singură și simplă explicație: oamenii cu bani și influență sunt foarte folositori în orice partid. Pentru că ei pot mișca masele de proști la vot, influențându‑i prin bani și manipulare să voteze cu cine trebuie. Madam Plăcintă, beizadeaua lui Prigoană, Voiculescu, Monica Iacob Ridzi sunt toți oameni cu bani — mai mulți sau mai puțini — ce trebuie utilizați pentru victoria totală, absolută și definitivă a USL. Iar ultimul pe listă, deocamdată, este Becali, specialistul în oi. Care va ajuta și el cu bani și cu gura lui spurcată de om incult la mânatul electoratului către strunga alegerilor. Toți aceștia s‑au adunat sub poala PNL-ului, alcătuind o nouă specie politică: libecalii. Nu se mai ascund, nu se mai feresc, au ieșit la lumina zilei și acționează liniștiți, știind că unirea lor în interese este indestructibilă în fața unui popor care e mai preocupat de mall-uri și scandaluri mondene decât de viitor.
Sub ochii noștri politicienii își dau tot mai tare în petec. Au învățat pesemne că nu mai reacționăm, că privim cataleptici spectacolul politic și monden și de aceea pot spune orice și oricum pentru că n‑are nici o importanță. Știu și ei că există o pătură subțire de oameni care încă judecă, care disting imoralitatea și ilegalitatea faptelor lor. Dar la fel de bine știu că pătura asta e impotentă, nu e nici ascultată, nici urmată de mase. Și probabil că în viitor vor îndrăzni să deschidă ferestrele parlamentului și să strige la noi în prag de alegeri, precum primarul din Balanța lui Băieșu: “Bă, enoriaşilor! F.…-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! Votați-ne bă, că vă ia mama dracului!” Și noi o să‑i votăm.
Erată:
Voi o să‑i votați. Eu, ca și până acum, am să mă abțin.
Lasă un comentariu