Un an de jurnal

De curând s‐a împli­nit un an de când am hotă­rât să iau în serios acest jur­nal de bord și mă gân­deam în zilele din urmă că ar tre­bui să mar­chez cumva această ani­ver­sare, însă până acum n‐am găsit cuvin­tele, sta­rea, emo­ția. Am reci­tit arti­cole mai vechi încer­când să‐mi amin­tesc ce am gân­dit atunci, dar nimic nu părea să punc­teze tre­ce­rea aces­tui prim an de scris. Sunt două sute șap­te­zeci și cinci de arti­cole de atunci și tot atâ­tea pagini albe pe care am vrut să pun ceva din mine, care să ajungă la voi. Am reu­șit? Nu de fie­care dată, cu sigu­ranță. Une­ori, poate. Am fost sin­cer? Întot­dea­una.

M‐am între­bat în ultima vreme dacă nu cumva ceea ce am scris mai demult e diso­nant față de ceea ce scriu acum. Câteo­dată, când mă apuc să scriu des­pre un subiect, sunt ten­tat să sco­to­cesc prin pos­tă­rile vechi, să le reci­tesc și să mă asi­gur că nu mă con­tra­zic, că nu par nesin­cer. Mă opresc însă întot­dea­una la timp și mă întreb de unde această dorință de con­sec­vență, de ce aș vrea să am cu tot din­a­din­sul ace­leași opi­nii ca acum un an, o lună, o săp­tămână. E un jur­nal de bord, e o călă­to­rie, al cărei iti­ne­ra­riu îl sta­bi­lesc doar într‐o anu­mită măsură eu, res­tul vine de la cei­lalți, de la hazard sau de la des­tin – spuneți‐i cum vreți – cum aș putea călă­tori prin cvasi‐necunoscut fiindu‐mi egal în fie­care clipă, având ace­eași înțe­le­gere, ace­eași ima­gine a dru­mu­lui? Și încă ceva: sin­ce­ri­ta­tea vine din con­sec­vență?

Se spune că doar proș­tii sunt con­sec­venți, rămânând defi­ni­tiv blo­cați în pro­pri­ile șabloane de gân­dire, inca­pa­bili să iasă din cap­cana sine­lui. Dar ce con­for­ta­bilă viață este aceea în care ești sigur că ai tra­sat clar limita din­tre bine și rău, ce sim­plu e să cân­tă­rești totul cu ocaua neschim­bată a ideii fixe! L'enfer sont les autres, le para­dis c'est moi même. În patul pro­cus­tian al min­ții lor, alt­fel e prea mare și tre­buie scur­tat până când sea­mănă cu la fel. Proș­tii sunt călăii neier­tă­tori ai schim­bă­rii și eter­nii bene­fi­ci­ari ai feri­ci­rii mij­lo­cite de băl­ti­rea gân­du­lui. Dim­po­trivă, incon­sec­vența e veș­nica răzgân­dire, e însăși neo­dihna, discon­for­tul de a ști că tot ceea ce cunoști acum are să se schimbe chiar mâine, puțin câte puțin sau spec­ta­cu­los, subit meta­mor­fic. E un neîn­tre­rupt mara­ton al răzgân­di­rii, al gân­di­rii în răs­păr, îndoindu‐te cu pre­me­di­tare de pro­pri­ile enun­țuri îndată ce le‐ai for­mu­lat. Oare am avut drep­tate? Oare am înțe­les bine? Oare am pătruns în esența lucru­ri­lor? Oare am spus exact ce gân­deam?

Apoi îmi dau seama că – de fapt – ten­ta­ția de a mă privi retros­pec­tiv în jur­nal nu vine din dorința de con­sec­vență, ci din nevoia de a reme­mora par­cur­sul, de a marca evo­lu­ția. E impor­tant să vii de undeva, să treci prin locuri pe care le cunoști și le recu­noști, să ai o poveste. Pen­tru că o poveste are un tâlc. O poveste merită spusă de alții, altora. O poveste poate schimba un om și,  prin el, lumea, atâta vreme cât e sin­ceră. Așa­dar, dra­gii mei citi­tori, ori­câți veți fi la număr, dați‐mi voie să vă asi­gur că am fost mereu sin­cer cu voi și cu mine însumi. Iar dacă vă va părea că am avut cân­dva o părere și apoi ea s‐a schim­bat, vreau să fiți con­vinși că am fost onest și atunci, și apoi. Între timp învăț, înțe­leg, aflu. Incon­sis­ten­țele mele sunt dovada certă că refuz să fiu prost, chiar dacă înțe­leg cu fie­care pas cât de departe sunt de a fi deș­tept.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Ionut Niculescu

    Si la mai multi, sti­ma­bile, ca nu de putine ori m‐ai uns la ficati cu fine­tea si acu­ra­te­tea de mult bun simt a comen­ta­ri­i­lor tale.
    Apre­ciez mult ceea ce faci, mesa­jele care ne vin prin inter­me­diul blo­gu­lui tau, opi­ni­ile care vin dintr‐o minte "nor­mala", de om sana­tos la cap, asa cum tare as dori ca mult mai multi sa o aiba acolo, unde‐i si raul si ramul nos­tru, unde ini­mile noas­tre trag, ori­cat de departe am fi.
    Sana­tate multa sa‐ti dea Dum­ne­zeu , mai omule, si‐apoi sa auzim de bine!

    • Sorin Sfirlogea

      Foarte mul­țu­mesc de urări și de apre­ci­eri. Cât des­pre nor­ma­li­tate… ce să zic, am să‐ți amin­tesc replica finală din fil­mul Balanța: dacă e nor­mal, îl omor cu mâna mea! :))

  2. Augustin Moga

    La mulți ani și la mai multe pos­tări! E lim­pede că ai talent la scris – nu‐l irosi. 🙂

    • Sorin Sfirlogea

      Mul­țu­mesc de urări. Am să încerc să nu iro­sesc bruma de îndemâ­nare, dar mă bazez și pe cei ce mă citesc să mă șle­fu­iască, fiindu‐mi cri­tici atunci când con­ți­nu­tul sau forma scad în valoare. Dacă nu cer prea mult… 😉

  3. D-ra Ilie

    La cat mai multe poves­tiri! Sun­tem numai ochi si, une­ori, urechi! :))
    …Si saru­tari de maini Doam­nei!

    • Sorin Sfirlogea

      Poate o să râzi, dar la un moment dat m‐am gân­dit să fac pos­tări audio. Unele povești își pierd din far­mec când sunt scrise.

  4. Alice

    Da, de‐acum o să ne măsu­răm viața nu doar după schim­ba­rea ano­tim­pu­ri­lor, ci și după ani­ver­să­rile blo­gu­lui. La mulți ani inspi­rați și inspi­ra­țio­nali. Mul­țu­mim.

    • Sorin Sfirlogea

      Ei, chiar să măsori viața e puțin prea mult, mă împo­vă­rează 🙂 Eu îți mul­țu­mesc pen­tru răb­da­rea și per­se­ve­rența de a citi.

  5. Ovidiu Oancea

    Tinere domn, da‐mi voie sa te feli­cit pen­tru aceasta borna de 1 an. Cand ai ince­put pro­iec­tul nu eram ferm con­vins ca il vei derula cu atata pasiune. M‐am ener­vat ingro­zi­tor cand mi‐am dat seama ca te vei tine de treaba. Dupa cum vezi evit sa te intreb daca te tii si de mer­sul la sala… incerc sa evit o depre­sie auto‐provocata :). Este vorba evi­dent de nervi con­struc­tivi si de fap­tul ca desi am in jur modele de urmat. ma inte­leg cu con­sec­venta pre­cum pin­gu­i­nul cu deser­tul.
    Lasand tam­pe­ni­ile, imi place ca pui suflet, ca iti aloci timp, ca arti­co­lele sunt cu ade­va­rat scrise. Spun scrise pen­tru ca multi pun cuvinte unul dupa cela­lalt dand sen­za­tia ca le extrag dintr‐o pala­rie. Cred ca ai deja publi­cul tau, putin ciu­dat pen­tru soci­e­ta­tea in care traim, un public alt­fel, in afara main­stream. Si daca ar fi sa alegi intre sin­ce­ri­tate si con­sec­venta, cred ca ar tre­bui sa mizezi pe prima.

    • Sorin Sfirlogea

      Când am înce­put pro­iec­tul nici eu nu știam dacă și cât îl voi duce mai departe. S‐a dove­dit că scri­sul îmi place mai mult decât cre­deam și iată‐mă aici. Si n‐am de gând să mă opresc, dim­po­trivă. Mai am niște pro­iecte în minte, din care sper ca măcar unul să îl por­nesc anul vii­tor… vom vedea.

      Mul­țu­mesc de apre­ci­eri. Și da, dacă ții la ner­vii tăi, nu mă întreba dacă mă țin și de sală. :))


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu