S‑au întâmplat în ultima vreme niște lucruri aparent triviale pentru lumea politică românească, așa că multe dintre ele au trecut neobservate. USL a ignorat guvernarea concentrându-se pe marcarea punctelor electorale, Crin Antonescu a revenit la absenteismul care l‑a făcut celebru, ieșind la rampă doar ca să facă declarații sforăitor-naționaliste, majoritatea îndreptate împotriva lui Băsescu. Presa l‑a catalogat drept obsedat de președenție și narcisist, ironizându‑l din când în când, atunci când frazele sale conțineau și vreo entorsă logică. Crin s‑a ținut departe de problemele administrării țării, mulțumindu-se să critice duios pe ici-pe colo acțiunile lui Ponta.
Introducerea lui Becali pe listele PNL a fost o mișcare surprinzătoare a lui Antonescu, comentată îndelung de toată lumea. S‑a vorbit de becalizare, de pierderea reperelor liberale. Dar care o fi fost motivația lui Crin? Că, evident, nu a făcut mișcarea asta degeaba. Banii lui Gigi? Doar atât? Sau poate și colectarea unui electorat din zona rurală care îl admiră pe cioban pentru aparenta religiozitate și gesturile filotime făcute?
În fundal Voiculescu reiterează periodic tema suspendării lui Băsescu, părând singurul care nu s‑a împăcat cu rezultatul referendumului. Dușmănia față de actualul președinte a trecut de mult limitele oricărei bătălii politice, devenind în mod evident o problemă personală a celor doi, care probabil caută să se distrugă reciproc. Dar Felix a mai făcut niște mișcări curioase, între care aceea de a promova tot mai insistent ideea revenirii la monarhie. În siajul său s‑au antrenat și alte figuri publice care și-au regăsit brusc respectul față de rege. Mișcarea dobândește ceva consistență și m‑am întrebat: ce‑i mâna pe ei în luptă? Oare polarizarea spre alianța PNL-PC a cât mai multor susținători din zona de dreapta, pentru a crește șansele USL la alegeri?
În PSD, una din figurile marcante ale partidului are mari probleme cu justiția după referendum. Acuzat de manipularea rezultatelor, Liviu Dragnea miza pe protecția guvernului care îi era teoretic favorabil. Însă Victoraș, șeful lui, s‑a cam speriat de presiunile europene și nu îndrăznește să dea ordinele necesare pentru a‑i curma suferința. Frustrarea lui Dragnea l‑a îndreptat natural spre ideea că el ar putea să conducă mult mai bine partidul. Poate că asta i‑au sugerat Crin și Felix, asigurându‑l de sprijinul lor, dacă agreează împreună niște obiective comune. Și uite așa a ajuns Crin cătindat de Teleorman.
Pentru mine e clar ca lumina zilei: Victoraș va fi țapul ispășitor. Proasta guvernare din ultimele luni e vina lui. Plagiatul îl dezavantajează. Dragnea îl sapă în PSD. Antonescu e supărat că nu l‑a menținut președinte interimar. Voiculescu e nervos că nu vrea să‑l suspende din nou pe Băsescu. Pe unde va scoate cămașa? Cine îi e aliat? Iliescu? E doar un moș. Geoană? E doar o marionetă.
Cred că USL se străduie să obțină peste 60% din locurile în parlament, pentru ca după redistribuirea procentelor mărunte să aibă două treimi, deci controlul modificării Constituției. Apoi vor schimba atribuțiile președintelui, făcându‑l decorativ. Probabil vor limita atribuțiile Curții Constituționale, ca să nu‑i mai încurce. Și apoi se vor desfășura în voie, ca deplini stăpâni ai țării. Și pentru ca planul să nu dea greș, Ponta trebuie sacrificat pe altarul nemulțumirii publice, că n‑a respectat promisiunile făcute. Dar nu pot să spună ei, cu gura lor, așa ceva. Ar semăna a trădare, i‑ar face să arate urât. Deci cine l‑ar putea denigra pe Ponta fără rușine, expunând public toate greșelile lui? Hmmm… ia să vedem… le trebuie un măscărici care să candideze împotriva lui, eventual în același colegiu.
- Dane! Băi, Diaconescule! Vino, mă, încoace că avem o vorbă cu tine!
Lasă un comentariu