În peisajul monoton al vieții muzicale bucureștene se întâmplă din când în când câte un mic cutremur, o apariție sonoră care ne răstoarnă universul și ne face să ne revizuim standardele. Sunt piese de un deosebit lirism, combinat cu o muzicalitate desăvârșită, ale căror valențe artistice pur și simplu sparg orice tipar, irump vertiginos precum un gheizer islandez, împrăștiind în jurul lor un entuziasm molipsitor de care se contaminează întreg poporul de muzică iubitor. Este și cazul piesei pe care o vom elogia în rândurile ce urmează și care este în prezent cea mai difuzată și mai iubită compoziție — pentru cei care au deschis internetul mai târziu, mă refer la Mi‑e sete de tine.
Înainte de a mă scufunda în analiza profundă a armoniei piesei, am găsit de cuviință să mă informez nițel. Adică să citesc recenziile. Și, așa cum mă așteptam, ele sunt elogioase: “Sfârșitul unei veri lungi, pline de muzică bună, merita un videoclip care să atragă atenția prin scenariu, protagoniști și modul de filmare spectaculos”, ne explică Jurnalul. Continuarea e în același ton: “Personajele principale sunt interpretate chiar de către autorii piesei, în compania unor adevărate amazoane alături de care dragostea devine un miraj. Videoclipul a fost filmat în centrul vechi al Bucureștiului, iar regia îi aparține lui Dan Petcan”. Wow! Dau fuga pe YouTube și caut videoclipul, nemaiputând să zăbovesc nici o clipă fără să privesc regia și amazoanele. O, da! Ce clip, ce melodie, ce versuri!
De la primele acorduri mi-am dat seama că mă aflu în fața unei capodopere. Firul epic al poveștii este senzațional: el și ea realizează că dragostea lor nu le acoperă necesarul caloric zilnic, fapt subliniat în mod viguros prin două canale de comunicare utilizate sincron — pe de o parte vizual, prin scena în care amândoi se găsesc întinși pe caldarâm, sugerându-se starea de epuizare cauzată de absența indelungată a tainului zilnic, iar pe de altă parte auditiv, el (cântărețul) având un pronunțat accent moldovenesc, o trimitere fină la foametea anilor ’46–47 din această regiune istorică. Versurile în sine denotă la rândul lor o cunoștere științifică temeinică, dar din nou dovada nu este directă, ci doar sugerată: “noi doi știm prea bine” — competența pe aria curiculară istoria României, adică știm despre foamete - “că iubirea de foame nu ține” — o solidă înțelegere a sistemului digestiv uman. Cine spune că tinerii români nu au cultură generală?
Încărcătura semantică curge în valuri, nu contenește nici un moment. În chiar a doua repetiție a versului amintit, Ralflo dă vocii sale niște tonalități acute, care alături de accentul moldovenesc de care am pomenit sunt o aluzie clară la universul liric al lui Creangă, mai precis la scena cu țiganii lingurari care cântau de foame. În felul acesta melodia se constituie și într-un strigăt de ajutor adresat societății, prea indiferentă la suferințele tinerilor din centrul istoric al Bucureștiului, care deși se iubesc se află continuu sub amenințarea inaniției. Cum este posibil așa ceva în secolul ics-ics‑i?
Prin trimiterea la Ion Creangă se realizează și o declarație implicită de filiație și continuitate lirică a melodiei, putându-ne ușor da seama că ea face parte din marea familie a pieselor tip “Dragostea din tei”. De notat faptul că, dacă dragostea din tei implica o pupăză (desigur nu una de natură ornitologică, ci una modernă, urbană), în cazul de față ni se promit niște amazoane, pe care însă nu am reușit să le identific vizual. Este posibil ca amazoanele să fi fost prinse cu țesălatul cailor și să nu fi ajuns la filmare.
Revenind la eposul nostru, versurile surprind introducând foarte timpuriu tema principală sub forma sintagmei “mi‑e sete de tine”. Care este legătura cu temele de mai înainte? Un ochi neavizat ar putea crede că nici una, dar — atent și iscoditor cum mă știți — am reușit să descifrez aparenta disonanță: desigur, când suferi de inaniție nu îțî dorești să te și deshidratezi, știut fiind de la emisiunile de pe Descopery Discovery că lipsa apei cauzează o moarte mai rapidă decăt cea provocată de lipsa hranei. Iată deci cum autorii versurilor (înțeleg că artiștii sunt și compozitori și textieri) dovedesc și o profundă conștiință civică, diseminând cunoștințe vitale pentru a rezista în condiții vitrege. Putem spune fără teama de a greși că Ralflo și Rareș depun astfel o candidatură serioasă la accederea în galeria monștrilor sacri ai tehnicilor de supraviețuire, alături de Bear Grylls și Les Stroud.
În fine, ironia fină de la sfârșitul refrenului este aproape imperceptibilă, dar imposibil de ratat pentru un cunoscător. Versul spune “bună, rea ești a mea”, sugerând că el nu este pretențios, dar e foarte posesiv, în timp ce imaginea videoclipului ne împrăștie orice dubiu: ea e bunăciune, deci treaba cu rea era, așa, la mișto. Cum să fie rea?!? E bună, frate!
Despre restul versurilor nu cred că mai e cazul să insist, ele curg în aceeași notă de intelectualitate rasată. Găsim trimiteri la ansamblul urbanistic cunoscut ca Centrul vechi, care furnizează prin bogăția elementelor arhitectonice un motiv de a‑l vizita până în zori, dar în condițiile de inaniție semnalate în refren, cei doi îndrăgostiți sunt “cu capul în nori”, o foarte frumoasă metaforă pentru a descrie amețeala care te ia când nu mănânci timp îndelungat. Obosit și infometat, cuplul trece prin stări conflictuale (“ne certăm, ne-mpăcăm”) pe care le depășește cu succes (“pentru noi e un joc”), dovedind că relația lor se bazează pe sentimente profunde, de stimă și respect reciproc, fiind astfel potriviți pentru a forma o nouă celulă de bază a societății, respectiv familie. Ceea ce, nu‑i așa, ne dorim cu toții, ca să se înmulțească precum Iacov și Rahela, dăruind omenirii noi și noi generații de talente lirice.
De altfel, dacă priviți cu atenție chipurile angelice ale artiștilor cântăreți, tunsorile lor avangardiste și mimica lor emoționantă, va trebui să recunoașteți că ei reprezintă tipologia clasică a individului cu care orice mamă ar vrea să-si mărite fata: frumos și talentat, deștept, cu bacalaureat luat. Na, că mi‑a ieșit o rimă! Băieții ăștia sunt molipsitori.
Lasă un comentariu