Un pionier în armată

Viața de mili­tar în ter­men, fie el și redus, era des­tul de anostă la Mier­cu­rea Ciuc. Uni­ta­tea mili­tară, coco­țată pe coasta unui deal, era des­tul de departe de oraș și de civi­lie, așa că nu prea vedeai decât mutrele cole­gi­lor și ale ofi­țe­ri­lor – nu e de mirare că plic­ti­sul era des­tul de răs­pân­dit, aproape o boală pro­fe­sio­nală. Unii din­tre noi se resem­na­seră cu situ­ați, alții nu prea și tot cău­tau pre­texte să eva­deze din coti­dia­nul cenu­șiu. Pe vre­mea aceea, acum vreo trei­zeci de ani, nu puteai spera decât la o învo­ire în oraș sau – visul ori­că­rui sol­dat – o per­mi­sie acasă.

Cinci din­tre cole­gii mei dis­cu­ta­seră cu coman­dan­tul com­pa­niei noas­tre – un anume loco­tent major Zagrai – să închidă ochii și să nu observe ple­ca­rea lor acasă fără hâr­tii de per­mi­sie, pen­tru câteva zile. Încer­ca­rea era des­tul de teme­rară, pen­tru că dacă cineva te prin­dea ris­cai să fii acu­zat de dez­er­tare și cu asta nu se prea glu­mea. Zagrai a încu­vi­in­țat, apoi pro­ba­bil că i‐a fost frică sau Dum­ne­zeu știe ce și l‐a sunat la uni­tate pe ofi­e­țe­rul de ser­vici, avertizându‐l să fie atent că la com­pa­nia lui sunt niște oameni lipsă. Pla­nul nos­tru de a "aranja" numă­ră­toa­rea ape­lu­lui s‐a pră­bu­șit când ofi­țe­rul ne‐a cerut să ne mutăm în spa­tele lui, câte unul, pe măsură ce ne striga numele. Absen­ții au fost iden­ti­fi­cați și scan­da­lul a înce­put.

Nu vă mai poves­tesc deta­li­ile reîn­toar­ce­rii lor. Pe vre­mea aia nu erau mobile, deci tre­buia să aștep­tăm ca fie­care să ajungă acasă, apoi să îi sunăm să le spu­nem să se întoarcă de urgență că e scan­dal și riscă să fie decla­rați dez­er­tori. Cei care stă­teau mai departe abia au ajuns acasă că au și tre­buit să se întoarcă, n‐au apu­cat să stea nici măcar un ceas. Bref, cinci capo­rali TR au ajuns îna­poi în uni­tate și au fost cazați direct la arest, luându‐li‐se șire­tu­rile și cen­tura. Au fost degra­dați la sim­pli sol­dați, tri­miși la muncă fizică și ținuți la arest vreo zece zile. Dar nu era de ajuns.

Un oare­care căpi­tan Marcu, secre­ta­rul de par­tid din uni­tate, ne‐a anun­țat că tre­buie să le apli­căm o sanc­țiune și pe linie de UTC. Așa că a con­vo­cat o ședință a ute­ciș­ti­lor din com­pa­nia noas­tră și ne‐a expli­cat că împri­ci­na­ții vor com­pă­rea în fața noas­tră, vor măr­tu­risi gre­șe­ala, își vor pune cenușă în cap, iar noi tre­buie să îi exclu­dem din UTC. Pe vre­mea aceea a fi exclus din UTC nu era chiar o veste bună, era un fel de tini­chea de coadă cu care pro­ba­bil că ai fi umblat multă vreme și care te făcea remar­cat în mod nega­tiv în împre­ju­rări când ai fi vrut să obții o apro­bare, o func­ție sau alte favo­ruri de la sis­te­mul comu­nist. Ne‐am con­sul­tat între noi îna­in­tea ședin­ței în care tre­buia să ne exe­cu­tăm poli­tic cole­gii și am hotă­rât că nu votăm pen­tru exclu­dere, nici măcar pen­tru blam, ci doar pen­tru o mus­trare scrisă. Ceea ce era aproape nimic. Am reu­șit să comu­ni­căm și cu cei cinci și i‐am aver­ti­zat ce urmează să se întămple.

A venit ziua marii ședințe. Cole­gii noș­tri stă­teau în picioare în fața noas­tră, lângă biroul de unde căpi­ta­nul Marcu cere­mo­nia exe­cu­ția lor. După înde­pli­ni­rea for­ma­li­tă­ți­lor de înce­pere a ședin­ței – pre­zență, ordine de zi, bla, bla – am tre­cut la fapte. Rând pe rând fie­care coleg a fost acu­zat de tova­ră­șul căpi­tan, apoi el își făcea auto­cri­tica mor­mă­ind două vorbe, apoi luam cuvân­tul unul din­tre noi, ute­ciș­tii cin­stiți și corecți, și înfi­e­ram fap­tele repro­ba­bile, pro­pu­nând ca pedeapsă… o mus­trare scrisă. Căpi­ta­nul Marcu turba de furie și striga la noi că merită exclu­de­rea, noi dădeam îna­inte cu mus­tra­rea, că e la prima aba­tere șamd. Marcu a pro­pus măcar un vot de blam, noi nimic, o țineam langa cu mus­tra­rea. În final era ca noi, pen­tru că sanc­țiu­nea se aplica de către orga­ni­za­ție, nu de către căpi­ta­nul Marcu. După ce am dis­cu­tat cazul pri­mi­lor patru și fie­care s‐a ales cu minim de sanc­țiune, răz­bo­iul secre­ta­ru­lui de par­tid părea pier­dut.

A venit rân­dul ulti­mu­lui din­tre colegi, Flo­rin Usa­tiuc, căruia noi îi ziceam Bătrâ­nul (și încă îi spu­nem așa, că ne e drag…). Flo­rin arată ca un rus bonom, înalt, blond, bine făcut, cu o mus­tață tols­to­iană și niște ochi albaș­tri de nor­dic. Fără șire­turi și fără cen­tură, uni­forma de mili­tar cam atârna pe el, sub­li­ni­ind aspec­tul de apă­sare și umi­lință al rolu­lui pe care îl juca. Un coleg – nu mai știu cine – a pro­pus pen­tru el sanc­țiu­nea maximă, exclu­de­rea din UTC. Căpi­ta­nul Marcu a tre­să­rit feri­cit – poate nu era totul pier­dut, poate că putea salva ziua. Cei­lalți colegi pri­veau intri­gați spre cel ce pro­pu­sese asta, iar ăla făcea cu ochiul com­plice îndemnându‐ne să‐i ținem han­gul că știe el ce face. Mai erau câțiva care înțe­le­geau sub­stra­tul jocu­lui și, rapid, s‐a răs­pân­dit prin­tre noi vorba că tre­buie să votăm pen­tru exclu­dere. A fost o una­ni­mi­tate nespe­rată de secre­ta­rul de par­tid, care își freca mul­țu­mit mâi­nile, când Bătrâ­nul a cerut cuvân­tul:

- Ce dorești să mai ada­ugi, tova­rășu' Usa­tiuc? a între­bat căpi­ta­nul Marcu, cu gla­sul plin de indig­nare.
– Per­mi­teți să rapor­tez, știți… eu… nu sunt ute­cist.… a îndrăz­nit Bătrâ­nul.
– Ceee!?! Cum nu ești ute­cist? a tunat Marcu.
– Păi, știți… per­mi­teți să rapor­tez, eu am pier­dut car­ne­tul de ute­cist acum vreo doi ani și… con­form sta­tu­tu­lui… am pier­dut cali­ta­tea de mem­bru… per­mi­teți să rapor­tez…

Căpi­ta­nul Marcu era con­ster­nat. Așa era, dacă pier­deai car­ne­tul îți pier­deai și cali­ta­tea de mem­bru.

- Și atunci.… și atunci dum­ne­ata ce ești? l‐a între­bat cu o voce con­fuză.
– Păi… per­mi­teți să rapor­tez… nu știu… pro­ba­bil că pio­nier! a con­clu­zio­nat Bătrâ­nul în hoho­tele noas­tre de râs.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu