Am văzut în sfârșit Dogville. Știu vreo două persoane care o să-mi spună că trebuia să‑l văd mai de mult, că ei mi-au zis că e bun… bref, acum l‑am văzut, că acum i‑a venit vremea pentru mine. Dar, într-adevăr, ce film! Dacă nu l‑ați văzut din 2003 — când a fost premiera — faceți bine și puneți-vi‑l în calendar. Cu grijă, să nu fie într‑o zi când aveți nevoie să fiți veseli și bine dispuși, că n‑o să se întâmple așa la final. Sau dacă se întâmplă, trebuie să vă îngrijorați că n‑ați înțeles mesajul.
Știam deja, dar am avut încă o confirmare că Nicole Kidman e o actriță mare. Într‑o scenografie care lasă toată greutatea filmului pe interpretarea actorilor, ea strălucește fără dubiu, într‑o distribuție care ridică ștacheta artistică foarte sus. Iar povestea în sine este tulburătoare — nu am să povestesc scenariul, aș strica plăcerea vizionării pentru cei ce nu l‑au văzut, dar este una din cele mai teribile parabole despre condiția umană și despre prevalența răului din firea omului.
Numele câinelui e Moses. Numele orașului e Dogville. Orașul câinelui, orașul lui Moise. Dincolo de a fi un film anti-american, așa cum citesc în multe comentarii, e un film despre noi toți, e o oglindă pusă sub nasul oricărei comunități umane, în care ne reflectăm slăbiciunile și răutatea. Iar finalul nu m‑a șocat prin violență — la un moment dat am ghicit deznodământul — ci prin replicile din marele gangster și fiica sa. Tatăl își acuză fiica de aroganță pentru că se plasează pe sine mult deasupra celorlalți, privindu‑i de sus și iertându‑i, fiindu‑i milă pentru ei. Refuzându-le șansa de a plăti pentru greșelile lor și astfel de a învăța.
Privită astfel, în contextul descris de acest film, iertarea și milostenia cad într-adevăr în păcatul aroganței.
19:11
Dacă-ți plac filmele în care accentul se pune pe inerpretare ți-aș recomanda: Carnage (http://www.imdb.com/title/tt1692486/) și Sleuth (http://www.imdb.com/title/tt0857265/).
21:11
Thanks, I’ll try them.