În 2006 Moammar Ghadafi spunea că există 50 de milioane de musulmani în Europa, deci — cu voia lui Allah — fără săbii, fără arme, fără războaie, acest continent va deveni al Islamului până în 2050. Se înșela sau avea dreptate? Cert este că aproape toate țările occidentale au deschis larg porțile emigrației musulmane în ultimii 30–40 de ani. Franța a invitat magrebienii să vină în Europa, iar Germania, Suedia și Olanda au acceptat o emigrație masivă de arabi și turci. Nu la fel de primitoare s‑au dovedit a fi aceste țări cu est-europenii. Multă vreme n‑am înțeles de ce.
M‑a lămurit un francez care a avut sinceritatea de a‑mi spune ceea ce autoritățile țării sale nu ar recunoaște nici în ruptul capului: dragul meu, magrebienii sunt bineveniți la noi, pentru că vin să strângă gunoiul, să spele toaletele și să facă curățenie în camerele de hotel. Voi, est-europenii, aveți pretenția să lucrați cot la cot cu noi și sunteți dispuși s‑o faceți pe bani mai puțini decât pretindem noi — cum ai vrea să fim fericiți că ne luați slujbele? Am priceput imediat că diferențele de educație dintre estul Europei și nordul Africii nu lucrează — paradoxal — în favoarea noastră.
Doar că între timp alegerea politică a occidentalilor a căpătat dimensiuni pe care nu știu dacă le-au anticipat. Ca și romii est-europeni, musulmanii nu se prea omoară cu planificarea familială. Fac câți copii le dă Allah și abia apoi se întreabă cu ce îi hrănesc. Generațiile noi de arabi europenizați se simt aici ca acasă — pe bună dreptate se așteaptă la un tratament egal cu cel al nativilor locali, doar că societatea occidentală nu e foarte dispusă să le facă loc la masa bogaților. Revolta suburbiilor pariziene din 2006 a avut foarte mult de a face cu aceste probleme.
Nu sunt nici împotriva, nici pentru emigrația musulmană. Privesc cu o oarecare neutralitate acest subiect, încercând să înțeleg efectele secundare ale unor experimente demografice cu scop politic. Europa trebuie să culeagă roadele propriilor sale principii de multiculturalitate, despre care unii spun că au fost doar o mască pentru a importa forță de muncă slab calificată, necesară economiilor în expansiune. Rămâne de văzut dacă gustul acestor roade va fi unul dulce sau amar. Vă invit să vedeți un documentar despre Islam în Europa, cu mențiunea că e realizat de producători evrei, ale căror opinii despre musulmani nu mai necesită precizări. Totuși, faptele sunt fapte. Și probabil că nu există specialiști mai buni în lume decât israelienii când vine vorba de arabi.
8:11
Europa descopera de ce nu exista unicorni. Dincolo de fanteziile unor lideri, in orice societate exista niste gene culturale care se manifesta precum genele in organismele biologice.
Civilizatia “superioara” e cea care ramane in picioare la sfarsit; degeaba viseaza europenii la unicorni pentru ca unicornii pur si simplu nu au sens din punct de vedere evolutiv si genetic 🙂
18:11
Mărturisesc că nu descifrez mesajul tău… Sunt de acord cu existența unor gene culturale și manifestarea lor asemănător biologică, doar că cele spirituale țin de educație insistentă de‑a lungul istoriei și mai puțin de o moștenire pasivă de la culturi anterioare. Dovada ar fi grecii — ce cultură au dat lumii în antichitate și ce modestă moștenire mai dețin astăzi în bagajul lor genetic-cultural.
Dar unicornii?!? Don’t get it…
22:11
Am vrut sa spun ca degeaba incearca Europa sa creeze o societate democratica, multiculturala, cu egalitati de sanse samd(unicornul) daca genele culturale nu se transmit mai departe din simplul motiv ca europenii nu prea mai fac copii.
In schimb oricare alta cultura in al carei cod genetic este scris “faceti 5 copii”, este una care-si va perpetua acel cod genetic si in final va triumfa asupra altei civilizatii in al carei cod genetic este scris “hai sa facem unicorni” dar nu este scris si “hai sa ne perpetuam ca si civilizatie”.
Valorile europene traditionale au fost schimbate foarte rapid si persoanele care au facut schimbarile au avut alergie la vechile valori (de exemplu nici macar n‑au vrut sa aminteasca de trecutul crestin) si din exces de zel au taiat cam mult.