Politica lui bogdaproste

Mă temeam că miș­ca­rea lui Mihail Neamțu va eșua în peni­bil sau în ridi­col, din pri­cina încli­na­ției pe care o au toate pro­iec­tele care încep în Româ­nia de a se auto­dis­truge, atunci când nu sunt sabo­tate teme­i­nic de alții. Și uite că teme­rile mi‐au fost con­fir­mate, ca o sub­li­ni­ere a fap­tu­lui că ce începe bine pe pla­iu­rile mio­ri­tice se sfâr­șește prost, iar ce începe prost nu se mai sfâr­șește nici­o­dată. Dom­nul Neamțu este cvasi‐inexistent, iar sin­gu­rul mesaj cu care a tul­bu­rat media a fost decla­ma­rea unei poe­zii a unui poet legio­nar, nota­bilă ca valoare artis­tică și abso­lut nefrec­ven­ta­bilă într‐o cam­pa­nie elec­to­rală. Cam la atât se reduce con­tri­bu­ția Noii Repu­blici la pei­sa­jul pre­e­lec­to­ral.

Deu­năzi au apă­rut son­daje care spun că PDL‐ului i‐ar fi fost cu două pro­cente mai bine dacă nu se ames­teca în ciorba for­mată împre­ună cu Forța Civică, Fun­da­ția Creștin‐Democrată și Noua Repu­blică. Para­do­xal, suma ali­an­ței este mai mică decât a ele­men­te­lor luate indi­vi­dual. Româ­nia Dreaptă este un brand care nu‐i inte­re­sează pe români. Româ­nia Dreaptă vor­bește prea mult des­pre reforme și des­pre reor­ga­ni­zare – cuvin­tele astea nu fac decât să‐i îngri­jo­reze pe Ghe­or­ghe și Ion, care nu prea vor să se ridice de unde stau atât de comod, mai ales că la ure­chea cea­laltă le șop­tește USL că le va da și‐i va îndes­tula. Pe vre­muri PDL‐ul le vor­bea și el pe limba lor, le spu­nea des­pre cum vor face șî vor drege, cum Europa va da bani, iar româ­nii nu vor tre­bui decât să‐i chel­tu­iască și să se îndes­tu­leze – exact cum zice acum USL… Iar Ghe­or­ghe și Ion pri­ce­peau asta, era lim­pede – vii­to­rul con­ți­nea o gră­madă de lucruri bune și nică­ieri cuvân­tul ăla urât: muncă. Da' de la o vreme, de când cu ARD‐ul ăsta, pede­liș­tii au luat‐o razna, nu‐i mai înțe­lege nimeni.

Aripa refor­ma­toare a PDL‐ului nici nu mai fâl­fâie. Monica Maco­vei agită ici și colo sabia jus­ti­ției, lăudându‐se cu teri­bila ei ispravă din această cam­pa­nie: 75% din can­di­da­ții ARD sunt noi. Fap­tul în sine nu face pe nimeni să tre­sară, presa îi tra­tează exact ca pe ceea ce sunt, niște necu­nos­cuți și se con­cen­trează pe arti­le­ria grea rămasă în par­tid – Udrea, Videanu, Blaga. Cristi Preda mai scrie câte un arti­col necon­vins în blo­gul său și mai face câte o decla­ra­ție de presă – e un tip inte­li­gent, nu‐i vorbă – da' nu‐i ajută la nimic. Cava­le­rii jus­ti­țiari și‐au ter­mi­nat marea lor caval­cadă într‐un nor de praf, după risi­pi­rea căruia se vede că nu au învins pe nimeni.

Pe ale­gă­to­rii Noii Repu­blici i‐a dez­a­mă­git aso­ci­e­rea cu PDL. Ei aștep­tau un anume radi­ca­lism, o rup­tură clară cu vechile metehne ale poli­ti­cii dâm­bo­vițene, pe care a promis‐o și trâmbițat‐o chiar Mihail Neamțu, în lunile care au pre­mers trans­for­ma­rea din miș­care civică în par­tid. De fapt nici n‐au fost pri­miți la masa ARD, au pri­mit doar câțiva din­tre ei niște man­date indi­vi­du­ale. Exista un momen­tum, poate nu foarte mare, dar nota­bil, un curent de opi­nie al unei clase de mij­loc care s‐a sătu­rat de porcă­rii și min­ciuni și care nu dorea avan­taje eco­no­mice, pen­tru că sunt oare­cum înstă­riți. Vro­iau jus­ti­ție, vro­iau schim­bări radi­cale. Care nu sunt posi­bile ală­turi de Blaga, Ber­ceanu, Udrea, Videanu și cei­lalți mas­to­donți pede­liști. Așa că, foarte pro­ba­bil, s‐au întors la dez­in­te­re­sul lor ini­țial pen­tru poli­tică.

MRU și Papa­hagi veneau de nică­ieri, fără elec­to­rat pro­priu, doar cu un dis­cu­ta­bil capi­tal de ima­gine. Vor­besc fru­mos, dar nu prea pro­mit nimic inte­re­sant pen­tru români. Pen­tru că româ­nii nu sunt inte­re­sați de reforme struc­tu­rale sau de one­s­ti­tate. Anti‐corupția trece prin sto­mac. Isto­ria noas­tră demon­strează lim­pede că vrem mai întâi să fim sătui și abia apoi ne gân­dim dacă vrem să fim demni, efi­cienți sau har­nici. Și în gene­ral s‐a dove­dit că, după ce umplem bur­țile, nu ne prea mai vine să ne for­țăm nici inte­lec­tul, nici vir­tu­țile, așa că facem o siestă pre­lun­gită până ne apucă iar foa­mea.

Pro­ba­bil că lovi­tura de gra­ție pen­tru ima­gi­nea ali­an­ței de dreapta au dat‐o nume­ro­șii pri­mari pede­liști care au sus­ți­nut can­di­da­ții USL din loca­li­tă­țile lor. Când te gân­dești la pro­pria rea­le­gere, când vrei să te faci pri­mar de mese­rie, cel mai impor­tant lucru este să‐ți vină bani de undeva, de la o putere dar­nică, care să te sus­țină finan­ciar pen­tru pro­iec­tele ce vor îndes­tula pe cei ce te‐au spon­so­ri­zat în cam­pa­nia de la locale și vor demon­stra comu­ni­tă­ții că mai meriți un man­dat în frun­tea ei. Prag­ma­tis­mul se naște ast­fel la capă­tul mâi­nii întinse a ori­că­rui pri­mar, ce speră să i se dea, mai mult lui decât celor­lalți.

Con­clu­zia? Pe români îi inte­re­sează un sin­gur lucru: cine dă mai multă pomană. Prea puțin con­tează de unde și cu ce preț. Bogda­proste!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu