Politica lui bogdaproste

Mă temeam că miș­carea lui Mihail Neamțu va eșua în peni­bil sau în ridi­col, din pric­ina încli­nației pe care o au toate proiectele care încep în Româ­nia de a se autodis­truge, atunci când nu sunt sab­o­tate temeinic de alții. Și uite că temer­ile mi-au fost con­fir­mate, ca o sub­lin­iere a fap­tu­lui că ce începe bine pe plaiurile miorit­ice se sfârșește prost, iar ce începe prost nu se mai sfârșește nicio­dată. Dom­nul Neamțu este cvasi-inexistent, iar sin­gu­rul mesaj cu care a tul­bu­rat media a fost decla­marea unei poezii a unui poet legionar, nota­bilă ca val­oare artis­tică și abso­lut nefrecventabilă într‑o cam­panie elec­torală. Cam la atât se reduce con­tribuția Noii Repub­lici la peisajul pre­elec­toral.

Deunăzi au apărut son­daje care spun că PDL-ului i‑ar fi fost cu două pro­cente mai bine dacă nu se amesteca în ciorba for­mată împre­ună cu Forța Civică, Fun­dația Creștin-Democrată și Noua Repub­lică. Para­doxal, suma alianței este mai mică decât a ele­mentelor luate indi­vid­ual. Româ­nia Dreaptă este un brand care nu‑i intere­sează pe români. Româ­nia Dreaptă vor­bește prea mult despre reforme și despre reor­ga­ni­zare — cuvin­tele astea nu fac decât să‑i îngri­joreze pe Ghe­o­rghe și Ion, care nu prea vor să se ridice de unde stau atât de comod, mai ales că la ure­chea cealaltă le șoptește USL că le va da și‑i va îndestula. Pe vre­muri PDL-ul le vor­bea și el pe limba lor, le spunea despre cum vor face șî vor drege, cum Europa va da bani, iar românii nu vor tre­bui decât să‑i chel­tu­iască și să se îndestuleze — exact cum zice acum USL… Iar Ghe­o­rghe și Ion pri­ce­peau asta, era limpede — viitorul conținea o gră­madă de lucruri bune și nicăieri cuvân­tul ăla urât: muncă. Da' de la o vreme, de când cu ARD-ul ăsta, pedeliștii au luat‑o razna, nu‑i mai înțelege nimeni.

Aripa refor­ma­toare a PDL-ului nici nu mai fâlfâie. Mon­ica Macovei agită ici și colo sabia justiției, lăudându-se cu teri­bila ei ispravă din această cam­panie: 75% din can­di­dații ARD sunt noi. Fap­tul în sine nu face pe nimeni să tre­sară, presa îi tratează exact ca pe ceea ce sunt, niște necunoscuți și se con­cen­trează pe arti­le­ria grea rămasă în par­tid — Udrea, Videanu, Blaga. Cristi Preda mai scrie câte un arti­col necon­vins în blogul său și mai face câte o declar­ație de presă — e un tip inteligent, nu‑i vorbă — da' nu‑i ajută la nimic. Cav­a­lerii justițiari și-au ter­mi­nat marea lor cav­al­cadă într-un nor de praf, după risipirea căruia se vede că nu au învins pe nimeni.

Pe alegă­torii Noii Repub­lici i‑a deza­măgit asocierea cu PDL. Ei aștep­tau un anume rad­i­cal­ism, o rup­tură clară cu vechile metehne ale politicii dâm­bovițene, pe care a promis‑o și trâmbițat‑o chiar Mihail Neamțu, în lunile care au pre­mers trans­for­marea din miș­care civică în par­tid. De fapt nici n‑au fost prim­iți la masa ARD, au primit doar câțiva din­tre ei niște man­date indi­vid­uale. Exista un momen­tum, poate nu foarte mare, dar nota­bil, un curent de opinie al unei clase de mijloc care s‑a sătu­rat de por­cării și min­ci­uni și care nu dorea avan­taje eco­nom­ice, pen­tru că sunt oare­cum înstăriți. Vroiau justiție, vroiau schim­bări rad­i­cale. Care nu sunt posi­bile ală­turi de Blaga, Berceanu, Udrea, Videanu și ceilalți mastodonți pedeliști. Așa că, foarte prob­a­bil, s‑au întors la dez­in­tere­sul lor inițial pen­tru politică.

MRU și Papa­hagi veneau de nicăieri, fără elec­torat pro­priu, doar cu un dis­cutabil cap­i­tal de imag­ine. Vorbesc fru­mos, dar nu prea promit nimic intere­sant pen­tru români. Pen­tru că românii nu sunt intere­sați de reforme struc­turale sau de onesti­tate. Anti-corupția trece prin stomac. Isto­ria noas­tră demon­strează limpede că vrem mai întâi să fim sătui și abia apoi ne gândim dacă vrem să fim demni, efi­cienți sau har­nici. Și în gen­eral s‑a dovedit că, după ce umplem burțile, nu ne prea mai vine să ne forțăm nici int­elec­tul, nici vir­tuțile, așa că facem o siestă pre­lun­gită până ne apucă iar foamea.

Prob­a­bil că lovi­tura de grație pen­tru imag­inea alianței de dreapta au dat‑o numeroșii pri­mari pedeliști care au susținut can­di­dații USL din local­itățile lor. Când te gân­dești la pro­pria realegere, când vrei să te faci pri­mar de meserie, cel mai impor­tant lucru este să-ți vină bani de undeva, de la o put­ere dar­nică, care să te susțină finan­ciar pen­tru proiectele ce vor îndestula pe cei ce te-au spon­sorizat în cam­pa­nia de la locale și vor demon­stra comu­nității că mai mer­iți un man­dat în frun­tea ei. Prag­ma­tismul se naște ast­fel la capă­tul mâinii întinse a oricărui pri­mar, ce speră să i se dea, mai mult lui decât celor­lalți.

Con­cluzia? Pe români îi intere­sează un sin­gur lucru: cine dă mai multă pomană. Prea puțin con­tează de unde și cu ce preț. Bog­daproste!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu