Românii se mândresc

Lucian Mân­druță este un jur­na­list des­tul de con­tro­ver­sat. Sunt unii care îl ridică în slăvi, alții care îl demo­n­i­zează. Eu nu sunt în nici una din extreme, pur și sim­plu cred că e un om care are părți mai bune și altele mai puțin bune. Iar când pri­vesc pei­sa­jul jur­na­lis­tic româ­nesc, Lucian mi se pare din ce în ce mai sim­pa­tic și mai dige­ra­bil. Asta ca să înțe­le­geți de ce îi citesc arti­co­lele, cele care apă­reau în Dilema Veche sau în alte publi­ca­ții. Ieri a scris un arti­col în Gân­dul, unde se vădește că – în ciuda nume­lui său – nu se prea mân­drește în stil autoh­ton, națio­na­list, cu țara sa.

Ideea gene­rală a arti­co­lu­lui este că, fără con­tri­bu­ția sem­ni­fi­ca­tivă a altor nații care au tre­cut peste pămân­tu­rile Româ­niei, am fi fost mult mai săraci și mai triști. Și de aceea se cuvine ca la săr­bă­toa­rea noas­tră națio­nală să le mul­țu­mim și lor pen­tru tot ceea ce au adă­u­gat Româ­niei prin pri­ce­pe­rea și stă­ru­in­țele lor, ade­sea mai teme­i­nice decât ale local­ni­ci­lor. Sub­scriu la afir­ma­ți­ile sale, care se înve­ci­nează cu gân­du­rile pe care le‐am expri­mat une­ori aici. M‐am plim­bat des­tul de mult timp prin Româ­nia, înde­a­juns cât să pot spune cu sigu­ranța pro­priei opi­nii că româ­ni­lor le lip­sesc ope­rele colec­tive, cele care cre­io­nează cul­tura unui popor. Dim­po­trivă, există o abu­n­dență de opere indi­vi­du­ale, sem­nă­tura unui indi­vid peste isto­rie, actul de voință sau orgo­liul de a dăi­nui peste pro­pria exis­tență bio­lo­gică. Bise­ri­cile și mânăs­ti­rile orto­doxe se înca­drează pen­tru mine în această cate­go­rie: fără voința uni­la­te­rală și finan­ța­rea unui cti­tor, nu le‐am fi avut nici pe ace­lea. Dim­po­trivă, cetă­țile și ora­șele sunt opere colec­tive, ale mai mul­tor oameni, tra­ver­sând gene­ra­ții, mar­când ast­fel o sem­nă­tură colec­tivă a unui popor matur din punct de vedere cul­tu­ral.

Ope­rele colec­tive ale Româ­niei nu apar­țin româ­ni­lor. Cetă­țile transil­vă­nene sunt fie săsești, fie ungu­rești. Cele din Mol­dova și Mun­te­nia sunt niște ruine și ori­cum, din ceea ce a rămas, nu demon­strează ace­eași teme­i­ni­cie și rafi­na­ment pre­cum cele de peste Car­pați. Ora­șele fru­moase al Transil­va­niei – Sibiu, Sighi­șoara, Bra­șov, Cluj – nu sunt rodul cul­tu­rii româ­nești, ci a celei ger­mane și maghiare. Bise­ri­cile for­ti­fi­cate din Ardeal sunt un exem­plu viu de efort al unei întregi comu­ni­tăți de a clădi teme­i­nic și de a adă­uga dura­bi­li­tă­ții pie­trei o întreagă con­struc­ție de reguli morale și com­por­ta­men­tale, menite să inte­greze cu ace­eași teme­i­ni­cie pe fie­care mem­bru al satu­lui în rân­dul civi­li­za­ției din care se năs­cuse. Satul româ­nesc auten­tic, cel mol­do­vean sau mun­tean, nu inte­grează pe nimeni în nici un fel, e doar o adu­nă­tură de case înși­rate dez­or­do­nat, pe ulițe ce șer­pu­iesc inex­pli­ca­bil și inu­til, gru­pate în jurul unei bise­ri­cuțe modeste, unde oame­nii se adună nu pen­tru a forma o comu­ni­tate, ci pen­tru a se închina unui stă­pân.

Chiar și ora­șele înfru­mu­se­țate arhi­tec­to­nic în seco­lul XIX și XX – Iași, Bucu­rești – au deve­nit remar­ca­bile prin con­tri­bu­ția unor arhi­tecți și con­struc­tori stră­ini, fran­cezi și ger­mani, imi­tați apoi de cei români. Sin­tagma de "Micul Paris" atri­bu­ită cân­dva Bucu­rești­u­lui e o dovadă clară a copi­e­rii unei cul­turi, în absența uneia ori­gi­nale. În rest ora­șele mol­do­vene șî mun­tene sunt de un urba­nism îndo­iel­nic, o ames­te­că­tură de con­struc­ții lip­site de stil, între care găsești câte un conac vechi mai răsă­rit (din nou, o cre­a­ție indi­vi­du­ală). Anii comu­nis­mu­lui au mătu­rat acest ghi­veci sti­lis­tic și au recon­struit sovi­e­tic, ega­li­za­tor și cubic, car­ti­ere dor­mi­tor și cen­tre de oraș în stil sta­li­nist.

* * *

La arti­co­lul său, Lucian Mân­druță pri­mește comen­ta­rii ale unor per­soane de pe Face­book, iden­ti­fi­ca­bile prin pro­pri­ile lor pagini. Și, așa cum mă și aștep­tam, ideea gene­rală care se des­prinde din aceste comen­ta­rii este că afir­ma­ți­ile lui sunt ero­nate. Modul în care este con­tra­zis e tipic româ­nesc: este cata­lo­gat bou, semi­doct și tri­mis la wiki­pe­dia ca să învețe isto­rie. Se pare că de acolo se adapă min­țile lumi­nate ale Româ­niei de azi. Apoi i se spune că toți cei care au con­tri­buit la cul­tura Româ­niei sunt de fapt români, doar că au altă ori­gine – asta e com­plet stu­pe­fi­ant, în ce fel ar fi putut fi sașii și ungu­rii Evu­lui Mediu con­si­de­rați români? Prin fap­tul că au locuit pe un teri­to­riu care după câteva sute de ani a deve­nit al Româ­niei? Am avut curi­o­zi­ta­tea să aflu cine sunt acești comen­ta­tori fer­venți (toți sunt mar­cați cu men­țiu­nea top com­men­ter) și m‐am lămu­rit des­tul de iute.

Una este o domni­șoară sau doamnă care e mili­tantă activă USL (pe pagina ei găsesți tri­mi­teri frec­vente la Gâdea și Antena3, cri­tici viru­lente la adresa lui Băsescu și a pede­liș­ti­lor), deci Gân­dul e un ziar inde­zi­ra­bil și ori­cine scrie în el tre­buie împroș­cat cu noroi. Alt per­so­naj nu are nici o con­tri­bu­ție publică nota­bilă pe pagina sa – se remarcă doar ima­gi­nea de pro­fil, care con­stă într‐un desen înfă­țișând trei dan­sa­toare de caba­ret ușor supra­pon­de­rale, care își expun vagi­nul în tim­pul dan­su­lui (pro­ba­bil opera vre­u­nui artist cunos­cut, dar nu iden­ti­fic auto­rul). Pri­e­te­nii aces­tei per­soane, pe care o pre­su­pun a fi de sex femi­nin, sunt alte domni­șoare cu poze de pro­fil stu­di­ate, unele chiar cu tentă sexual‐provocatoare, genul pe care îl desem­nează ter­me­nul de piți­poancă. Unul din comen­ta­ri­ile aces­tei per­soane îi amin­tește lui Mân­druță des­pre epi­so­dul infi­de­li­tă­ții sale sur­prinse de papa­ra­zzi – foarte inte­re­sant ape­lul la mora­li­tate al cuiva care se defi­nește prin trei vagi­nuri expuse și al cărei antu­raj (cel puțin pe Face­book) e ten­tat să‐și sub­li­ni­eze latura mai puțin decentă. Al tre­i­lea per­so­naj pe care l‐am vizi­tat nu avea pe pagina publică decât răs­pun­su­rile sale la o sumă de între­bări, toate extrem de pro­funde și de seri­oase: Cine câş­tigă derby‐ul "mili­o­na­ri­lor" din Liga I, Vaslui – Steaua?, Cât costa benzina/motorina ultima oară când ați ali­men­tat?, Dacă aţi nau­fra­gia pe o insulă pus­tie, aţi ieşi în stradă ca să pro­tes­taţi împo­triva inva­li­dă­rii refe­ren­du­mu­lui? (ultima e epo­cală, de unde stradă pe o insulă pus­tie?!?)

* * *

Ăstia sun­tem. Super­fi­ci­ali și proști, dar națio­na­liști con­vinși. Dis­pe­ra­rea cu care ne agă­țăm de niște false valori națio­nale este sem­nul unei cul­turi neîn­te­me­iate încă, a lip­sei unei iden­ti­tăți clare, care să se impună de la sine și să nu mai aibă nevoie de argu­mente. Fap­tul că ne agă­țăm de Mir­cea cel Bătrân, de Ște­fan cel Mare și de Brân­cuși ca să ne defi­nim ca popor, ca să ne jus­ti­fi­căm ca națiune, sunt sem­nele lip­sei de teme­i­ni­cie cu care am tre­cut prin isto­rie. Para­do­xal, ca să ne vin­de­căm de meteh­nele noas­tre, ca să înce­pem să clă­dim ceva trai­nic, tre­buie mai întâi să accep­tăm ade­vă­rul des­pre noi. Iar asta e – desi­gur – cel mai dure­ros. Atât de dure­ros încât cei mai mulți din­tre români refuză ade­vă­rul și se încă­pă­țâ­nează să se mân­drească cu niste rea­li­zări care – din punct de vedere cul­tu­ral – nu le apar­țin.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Cirstoiu Radu

    Ade­va­rul e ca atunci cand esti ocu­pat con­stant, jefuit, dez­bi­nat si cand pe teri­to­riul tau se dau con­stant raz­bo­aie e cam greu sa faci con­struc­tii marete.
    Ade­va­rul e ca in egipt farao­nii s‐au pic­tat prin con­struc­tii dar con­struc­ti­ile au fost facute de …sclavi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu