Jur­na­liști mo­derni scriu on­line. De fapt tre­buie să scrie on­line, pen­tru că presa scrisă e pe pa­tul de moarte. Și ală­turi de ei scriu o mul­țime de ano­nimi. Sunt aceștia jur­na­liști la rân­dul lor? Opriți-vă ten­ta­ția de a răs­punde ra­pid cu nu. Gân­diți-vă: ce este un jur­na­list? O per­soană care își ex­pune ide­ile în mod pu­blic, co­men­tând fapte și în­tâm­plări din re­a­li­ta­tea con­tem­po­rană sau din tre­cut, prin in­ter­me­diul unei pu­bli­ca­ții. Care parte a de­fi­ni­ției aces­tea nu co­res­punde pen­tru un comentator?

Unele ziare nu so­li­cită co­men­ta­to­ri­lor să se iden­ti­fice în vreun fel. Sub ano­ni­ma­tul unor alias-uri bi­zare, hi­lare sau gro­tești, mii de per­soane pot face orice fel de afir­ma­ții în co­men­ta­ri­ile unui ar­ti­col, fără a tre­bui să do­ve­dească în vreun fel ve­ri­di­ci­ta­tea lor. Pot să jig­nească, pot să mintă, pot să exa­ge­reze. În urma lor vine alt­ci­neva, care își va forma o opi­nie nu doar din ar­ti­co­lul pro­priu-zis, ci și din co­men­ta­ri­ile care îl suc­ced. Ei, și ce, în fond nu spu­nem noi că fi­e­care ins ci­tește presa și ju­decă cu pro­pria sa minte dacă e co­rect sau nu ce spune jur­na­lis­tul și co­men­ta­to­rii săi? Într‑o lume ide­ală pro­ba­bil că așa s‑ar în­tâm­pla. Re­a­li­ta­tea este însă alta. Oa­me­nii nu ana­li­zează obiec­tiv fi­e­care in­for­ma­ție pe care o pri­mesc, nu o trec prin fil­trul pro­priei gân­diri din sim­plul mo­tiv că nu au ca­pa­ci­ta­tea in­te­lec­tu­ală și cu­noș­tin­țele ne­ce­sare pen­tru asta. Și atunci iau de‑a gata ceea ce li se spune, ceea ce li se arată, ceea ce li se su­ge­rează. Co­men­ta­to­rul de­vine și el for­ma­tor de opinie.

Există și ziare care per­mit co­men­ta­rii și prin in­ter­me­diul id-ului de Fa­ce­book, fă­când ast­fel mai vi­zi­bilă iden­ti­ta­tea unor co­men­ta­tori. Pro­ba­bil că unii își cre­ază pa­gini de Fa­ce­book spe­ci­ale pen­tru co­men­ta­rii, dar cei mai mulți par să fie per­soane re­ale, care simt ne­voia de a‑și face cu­nos­cute opi­ni­ile co­men­tând ar­ti­cole din presă. Ce poate fi mai re­con­for­tant de­cât să spui că l‑ai pus la punct pe jur­na­lis­tul X sau Y, că i‑ai zis “în față una care să il us­ture”? Co­men­ta­riul in­su­lui se pu­blică auto­mat pe pa­gina sa de Fa­ce­book, ală­turi de link-ul că­tre ar­ti­co­lul ori­gi­nal. Po­pu­la­ția de pri­e­teni ai co­men­ta­to­ru­lui — se­lec­tată cel mai pro­ba­bil după cri­te­rii ce țin de ace­lași nivel de in­te­li­gență, opi­nii și va­lori si­mi­lare — vor nă­văli și ei să co­men­teze la ga­zetă, în­tă­rind ast­fel opi­nia ami­cu­lui lor. Re­pe­tând ace­leași enun­țuri, uti­li­zând vo­ca­bu­la­rul co­mun, gru­pul de pri­e­teni vir­tu­ali își re­con­firmă va­lo­rile pro­prii — in­sulta, jig­ni­rea, se­mi­doc­tis­mul sau inep­ția, na­țio­na­lis­mul șamd — fără nici o pre­o­cu­pare de a‑și do­vedi afir­ma­ți­ile sau de a‑și jus­ti­fica atitudinile.

In­ca­pa­bili să for­meze co­mu­ni­tăți din ca­uza in­to­le­ran­ței la opi­nii di­verse și a in­ca­pa­ci­tă­ții de a lu­cra în echipă, ro­mâ­nii simt to­tuși ne­voia gru­pu­lui unde să-și re­gă­sească opi­ni­ile re­ver­be­rate de alți in­di­vizi, adică gașca. La fel cum gașca de car­tier nu își jus­ti­fică ac­țiu­nile, con­si­de­rându-se în­drep­tă­țită să acos­teze ne­cu­nos­cuți, să‑i bată pe cei mai slabi, să în­jure vâr­st­nici și să pro­li­fe­reze in­vec­tive în gura mare, gașca de Fa­ce­book își este sieși su­fi­cientă în ma­ni­fes­tă­rile ei pe in­ter­net. Cu o de­o­se­bire, to­tuși: pe stradă, acos­tați de po­li­ție și lu­ați la în­tre­bări, gă­ș­ca­rii tre­buie să scoată bu­le­ti­nele, să se le­gi­ti­meze și să-și ex­plice com­por­ta­men­tul. Pe in­ter­net însă se simt com­plet pro­te­jați, nu?

Există ne­voia de res­pon­sa­bi­li­tate a afir­ma­ți­i­lor din co­men­ta­rii? Dacă jig­nești și in­sulți tre­buie să poți fi iden­ti­fi­cat și tras la răs­pun­dere? Sunt si­gur că su­biec­tul acesta naște mari con­tro­verse. Cât de în­drep­tă­țit este un jur­na­list, care a fost nu­mit bou, cre­tin sau în alt fel prin co­men­ta­ri­ile la un ar­ti­col al său, să ceară iden­ti­fi­ca­rea in­di­vi­du­lui care l‑a ca­ta­lo­gat ast­fel și să‑l ac­țio­neze pe cale ci­vilă? Ar tre­bui Fa­ce­book să ofere in­for­ma­ți­ile ne­ce­sare iden­ti­fi­că­rii col­por­to­ru­lui? Ști­ind cât caz se face pe tema con­fi­den­ți­a­li­tă­ții in­for­ma­ți­i­lor pe in­ter­net, aș jura că răs­pun­sul ma­jo­ri­tar ar fi un NU ho­tă­rât. Dar dacă in­ci­den­tul s‑ar în­tâm­pla pe stradă, care ar fi opi­nia ma­jo­ri­tă­ții? De­si­gur, un DA aproape una­nim. Și to­tuși, care e di­fe­rența sem­ni­fi­ca­tivă din­tre cele două situații?

Dacă mă în­tre­bați pe mine, nici una.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.