Fără să in­ten­țio­nez asta, am an­ti­ci­pat prin pos­tă­rile des­pre cu­ce­ri­rea Eu­ro­pei eve­ni­men­tele din Egipt. Si­tu­a­ția de acolo se cam com­plică și, din câte îmi dau seama, riscă să de­ge­ne­reze într-un răz­boi ci­vil. Și cul­mea este că în­treaga si­tu­a­ție e oa­re­cum de ne­con­tes­tat din punct de ve­dere de­mo­cra­tic: o ma­jo­ri­tate con­for­ta­bilă — cea a Fra­ți­lor Mu­sul­mani — do­rește schim­ba­rea con­sti­tu­ției Egip­tu­lui în așa fel în­cât de­mo­cra­ția să nu mai poată fi prac­ti­cată. În lo­cul ei se do­rește in­sta­u­rată Sha­ria — le­gea fun­damen­tală a Isla­mu­lui. Iar cei care pro­tes­tează re­pre­zintă o mi­no­ri­tate fa­vo­ra­bilă cul­tu­rii oc­ci­den­tale ce nu prea poate schimba nimic.

Din­colo de as­pec­tele re­li­gi­oase, din­colo de dic­ta­tura lui Mu­ba­rak, cred că există ceva mai pro­fund care mo­ti­vează această ati­tu­dine anti-de­mo­cra­ție. Oa­me­nii s‑au să­tu­rat să fie lă­sați de iz­be­liște de niște li­deri in­ca­pa­bili, care se as­cund sub vo­tul po­pu­lar pen­tru a‑și jus­ti­fica pre­zența la pu­tere. Oa­me­nii par că vor tot mai mult niște li­deri lu­mi­nați sau niște re­guli clare, care să‑i scoată la li­man. În ță­rile unde de­mo­cra­ția este prea fra­gilă pen­tru a fur­niza so­lu­ții, dic­ta­tura pare mult mai dezi­ra­bilă. As­tăzi în Egipt asta se tra­duce prin Islam.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.