În ultimele zile m‑am tot gândit dacă e vremea să renunț la decizia mea de a nu mai vota. Evenimentele ultimelor șapte-opt luni mi s‑au părut îngrijorătoare din multe puncte de vedere, iar anunțata victorie a USL nu face decât să adâncească sentimentul unei iminente deteriorări a situației României. Românii par să îi poarte spre o victorie ale cărei merite nu le aparțin — întregul merit îi revine lui Băsescu, care a reușit să divizeze România în două tabere: jeguri băsiste și useliști ordinari. Doar că victoria se anunță a fi prea zdrobitoare, prea multă putere trece în mâinile unora care sunt complet iresponsabili. E oare vremea să încerc cu puterea modestă a unui singur vot să apăr un oarecare echilibru? Ce echilibru este acela între două rele și cât de rezonabil șî moral este să susții niște lichele pentru a nu fi complet înlăturate de niște jigodii?
Alegerile de azi se deosebesc oarecum de cele anterioare, pentru că aproape toți actorii politici au renunțat la măștile ideologice pe care le-au afișat până acum, iar miza e doar dreptul de a guverna și puterea de a dispune de banii publici pentru afacerile proprii. Cărțile sunt date pe față, într-un fel. Dreapta și stânga politică nu mai au importanță nici măcar teoretică. Oricum românii nu au înțeles în marea lor majoritate diferențele semnificative ale ideologiilor, așa că pentru cei mai mulți aceste nuanțe nu aveau nici o importanță. Alegerile de azi sunt poate cele mai cinice dintre toate câte le-am avut după ’89.
Mi-am dat seama până la urmă că nu alegerea unui parlamentar este cea care are o importanță, nu echilibrul dintre pedeliști și useliști este important. Dacă aș putea să aleg ceva, nu un parlamentar corect ar fi prima mea dorință. Mi-aș dori mai mult ca românul de rând să fie onest și muncitor, organizat și chibzuit, respectuos și demn. Mi-aș dori să îl văd civilizat în comportamentele sale zilnice, implicat în comunitățile din care face parte, atent la imaginea sa în fața celorlalți. Aș vrea să‑l aud recunoscându-și greșelile trecutului și cerând scuze celor cărora le‑a făcut nedreptăți, afirmând răspicat principiile sale fundamentale și susținându-le prin puterea exemplului personal. Aș vrea să‑l văd mai educat și mai interesat de valorile spirituale decât este astăzi.
Doar că alegerile acestea nu le pot face eu. Alegerile acestea le face fiecare pentru sine, într-un fel de democrație neinstituționalizată. Alegerile acestea nu se țin pe 9 decembrie, ci prin fiecare gest pe care îl face fiecare român. Alegerile acestea au loc în fiecare zi. Iar cele parlamentare din 9 decembrie nu sunt decât oglinda alegerilor făcute zilnic de majoritatea românilor.
De aceea votul meu de azi nu are nici o importanță. Alegerile din fiecare zi sunt singurele care contează.
Lasă un comentariu