În 2010 o ilus­tră ne­cu­nos­cută ie­șea din ano­ni­mat și ui­mea în­treaga Ro­mâ­nie cu în­dă­ră­t­ni­cia ei ca­ra­ca­leană. Cris­ti­ana An­ghel, în­vă­ță­toa­rea ne­mul­țu­mită de re­du­ce­rea cu 25% a sa­la­ri­i­lor bu­ge­ta­ri­lor și de ne­a­pli­ca­rea le­gii de ma­jo­rare cu 50% a sa­la­ri­i­lor din în­vă­țământ, a in­trat în greva foa­mei și a re­zis­tat 70 de zile pen­tru ca­uza ei. Am considerat‑o ne­bună, dar am ad­mi­rat sto­icis­mul ei, pu­te­rea de a în­dura pen­tru o idee. Une­ori, chiar și atunci când mo­ti­va­ți­ile ne sunt con­fuze, stă­ru­ința de a ne sus­ține punc­tul de ve­dere e un semn că ne în­drep­tăm spre o cale mai bună. Cel pu­țin avem cre­dință în ceva, ceea ce e mai bine de­cât a nu crede în nimic.

Pe urmă, în vara lui 2012, doamna An­ghel a in­trat din nou în greva foa­mei, de data asta sim­țindu-se jig­nită de… Ba­ro­sso, pre­șe­din­tele Co­mi­siei Eu­ro­pene. Am fost stu­pe­fiat de sim­pli­ta­tea ju­de­că­ții doam­nei în­vă­ță­toare, care sus­ți­nea că po­po­rul ro­mân era jig­nit de de­cla­ra­ți­ile ofi­ci­a­lu­lui eu­ro­pean, ca și cum ast­fel de pro­bleme se re­zolvă prin me­toda su­pă­ră­rii vă­ca­ru­lui pe sat. Mân­dria na­țio­nală a doam­nei din Ca­ra­cal era însă dată la ma­xim, se pare. A tre­cut și prin etapa asta, iar eu am crezut‑o doar o exal­tată pro­vin­ci­ală, care țîne mu­sai să de­vină ero­ină de conjunctură.

Se do­ve­dește însă că am subestimat‑o pe doamna Cris­ti­ana. La ale­ge­rile par­la­men­tare care toc­mai s‑au în­che­iat, Cris­ti­ana An­ghel s‑a me­ta­mor­fo­zat din doamna în­vă­ță­toare în doamna se­na­tor USL. Să mai zică ci­neva că di­e­tele as­tea se­vere sunt o pros­tie… In­te­re­sant, doamna se­na­tor nu s‑a ales la co­le­giul din Ca­ra­cal, unde s‑ar fi aș­tep­tat un naiv ca mine, ci la Crai­ova, unde a fost uti­li­zată pen­tru a‑l în­vinge pe An­to­nie So­lo­mon, per­so­naj no­to­riu și con­tro­ver­sat al ur­bei ol­tene. M‑am în­gri­jo­rat de cu­noș­tin­țele mele de ge­o­gra­fie, cre­zând că am ui­tat în ce ju­deț e Ca­ra­cal și că ui­tu­ce­nia mea mă îm­pie­dică să în­țe­leg cum a ajuns doamna An­ghel la Crai­ova — dar  nu, Ca­ra­cal e în ju­de­țul Olt, așa cum bine știam, nici­de­cum în Dolj. Cum de a can­di­dat o ca­ra­ca­leancă la Crai­ova, rămâne un mis­ter al PSD…

Bi­blia ne în­vață să nu fa­cem chip cio­plit ce­lor ce sunt în ce­ruri sau pe pământ, în­chinându-ne lor. Dar ce alt­ceva este vo­tul dat unei per­soane care face sa­cri­fi­cii în nu­mele unor pre­su­puse ca­uze no­bile, pen­tru ca apoi să de­vină in­stru­men­tul unor ma­ne­vre po­li­tice one­roase? Nu e oare mi­ma­rea unei ver­ti­ca­li­tăți mo­rale, pen­tru sco­puri mer­can­tile? Sunt tare cu­rios să văd la ce s‑o pri­ce­pând doamna în­vă­ță­toare din Ca­ra­cal, pen­tru că în par­la­ment nu e ne­voie nici de pe­da­go­gie, nici de me­to­dica pre­dă­rii la cla­sele I‑IV, nici de greva foa­mei. Am s‑o în­treb peste ceva timp care a fost con­tri­bu­ția ei la mai bi­nele ță­rii, pen­tru care cân­dva era gata să-și sa­cri­fice sănătatea.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.