E greu să mai fac vreun fel de comentarii cu privire la rezultatele acestor alegeri fără să mi se suie sângele la cap. Nu-mi iese din minte adevărul cutremurător că ARD și PP-DD nu au câștigat nici măcar un colegiu, cu excepția unuia din diaspora. Dacă s‑ar fi aplicat uninominalul pur, așa cum îl propunea USL în vară, dar respins de Curtea Constituțională, nu am fi avut în parlament decât USL, UDMR și minorități. Vă puteți imagina așa ceva?
Cum s‑a întâmplat așa un dezastru? Sunt doar niște greșeli tactice ale PDL sau întreaga lor strategie a fost proastă? Au insistat extrem de mult pe ideea că ei reprezintă adevărata dreaptă din România, ceea ce — până la un punct e adevărat — dar cei cărora le pasă de ideologii nu au venit la vot, iar cei care au venit nu sunt interesați de teorii politice. Electoratul PDL nu cred că a dezertat în tabăra cealaltă — poate doar într‑o foarte mică măsură — dar n‑a venit să voteze pentru că nu i s‑a propus nimic interesant. N‑au fost decât texte despre oamenii noi care candidează (deși numele odioase n‑au dispărut complet), despre câte lucruri bune a făcut PDL în anii de guvernare și despre abordările economice pe care dreapta politică le aduce, ca și cum orice partid s‑ar revendica în această arie ideologică ar fi și deținătorul implicit al soluțiilor corecte.
Aportul lui MRU și al celor de la PNȚCD a fost nul sau chiar negativ. La fel și cel al lui Mihail Neamțu. Discursul lor elitist și intelectualizat nu doar că n‑a prins la clasa de mijloc a României — care nu e formată din elite intelectuale, ci din oameni de succes în afaceri și în diverse companii, a căror cultură generală nu e punctul lor forte — dar le‑a și îndepărtat electoratul din clasele inferioare, cei care apreciau acum patru ani hăhăielile bădărănești ale lui Băsescu, luându-le drept validări ale propriilor lor atitudini și comportamente. N‑a mai fost nimeni să le vorbească pe limba lor, direct și simplu, cu aluzii vulgare și poante de prost gust, așa că au migrat o parte probabil spre USL, iar alții către partidul OTV.
E trist să privesc acum rezultatele proiectului Noua Republică. Era oare mai bine dacă rămâneau independenți? Probabil că n‑ar fi luat decât 1%, n‑ar fi ajuns în parlament. Dar ar fi avut onoarea întreagă, ca un partid mic care își încearcă prima oară puterile în politică. Căzând împreună cu PDL și-au frânt oasele electorale mult mai vizibil și mai rușinos și tare mi‑e teamă că din căzătura asta nu-și vor mai reveni nicicând. Și asta mă duce la prima întrebare cu adevărat importantă: este oare imposibil să fie creat un partid al clasei de mijloc, care să‑i reprezinte interesele?
Despre prostia poporului român în privința deciziilor sale politice am mai vorbit. Cantitatea este însă unitatea de măsură a justiției moderne, a democrației. Cei ce sunt mulți, sunt și mai culți. O hoardă de huligani care distrug totul în calea lor poate să-și impună pe căi democratice opiniile în fața unui individ genial. Ei sunt mulți, el e singur. Supus la proba democratică a votului, huliganismul e mai dezirabil decât genialitatea.
Desigur, poporul român nu e format exclusiv din huligani, dar are o solidă majoritate needucată, care acționează orbește, nechibzuit, condusă de ură și manipulabilă prin cuvintele meșteșugite ale televiziunilor și politicienilor. Dar după fiecare beție electorală există pericolul mahmurelii de a doua zi. Există riscul ca unii dintre ei să realizeze că au votat irațional, că n‑au cântărit bine toate implicațiile alegerii făcute. Și atunci tot politicienii le furnizează argumentațiile potrivite, antidotul necesar pentru ca astfel de angoase să fie prevenite: în înțelepciunea sa poporul a votat împotriva tiraniei băsiste, a clicii de hoți și tâlhari care au furat țara, i‑au învățat minte pe cei care și-au bătut joc de ei ani de zile. Iar nea Gheorghe și țața Floarea dau din cap aprobator, simțindu-și parcă mai liniștită conștiința: da, dom’ne, nu se mai putea cu hoții ăia! Peste patru ani la fel vor spune și despre cei pe care i‑au ales azi.
Este limpede acum că poporul nu e înțelept, cel puțin nu poporul român. Dar teoria dreptei cumpăniri a maselor populare încă este fluturată ca stindard al luptei politice. Cantitatea este o justificare în sine. Statistic, fiecare individ al unui grup poate fi un prost dovedit, dar suma mai multor milioane de astfel de oameni este înțeleaptă — ne învață democrația. Și așa ajung la cea de‑a doua întrebare importantă: când vom înțelege că inteligența și buna judecată sunt atribute individuale, nu colective?
12:12
Sorin, pe ici-colo, sunt de acord cu tine. Una din frazele tale, insa, imi scapa: “O hoardă de huligani care distrug totul în calea lor poate să-și impună pe căi democratice opiniile în fața unui individ genial.”
Cine e “individul genial”? Ca l‑as vota si eu, cu doua maini. In lipsa lui, m‑am multumit cu Tariceanu…
21:12
Nu e cineva anume… incercam o comparație împinsă la extrem ca să punctez faptul că nu cantitatea contează. Huliganii sunt ipotetici, la fel și genialul. Din păcate.
Pe Tăriceanu să zicem că l‑aș înghiți cu oareșce noduri, dar mi se pare măcar că are stofă de domn (deși dacă te uiți ce afaceri a tras cu statul pe bază de Citroen, parcă îți vine să vomiți iar). Doar că Tăriceanu vine la pachet cu Antonescu, Ponta, Fenechiu și alții ca ei.
10:12
Atâta timp cât nu mergi la vot nu înțeleg de ce te miri. Tocmai ai împuternicit poporul să voteze și în numele tău. Dacă nu mergi la vot nu înseamnă că ești nepătat. Ne-votul tău tocmai a fost redistribuit.
Evident că am scris un comentariu înainte de alegeri, la unul din posturile tale pre-electorale. Cu argumente pro-votare, dar l‑am șters, adică l‑am păstrat doar pentru mine, pe‑o fițuică. Poate îmi va trebui peste 4 ani. Și asta pentru că am avut convingerea, amară, că forța argumentelor mele nu te va convinge.
11:12
Alice, nu mă mir, îmi pun întrebări. Ce propui tu este inutil — îmi cer să inving cantitatea printr‑o cantitate și mai mare. A merge la vot asta înseamnă, tentativa de a constitui o cantitate care să se opună alteia. Ceea ce e inutil, pentru că dacă s‑ar duce la vot toți cei care înțeleg cu adevărat ce e bine pentru România tot nu s‑ar aduna mai mult de 15–20%, adică insuficient pentru a guverna. Votul democratic într‑o societate needucată nu e soluția, ci e capcana din care nu putem ieși.