E greu să mai fac vreun fel de co­men­ta­rii cu pri­vire la re­zul­ta­tele aces­tor ale­geri fără să mi se suie sân­gele la cap. Nu-mi iese din minte ade­vă­rul cu­tre­mu­ră­tor că ARD și PP-DD nu au câști­gat nici mă­car un co­le­giu, cu ex­cep­ția unuia din di­as­pora. Dacă s‑ar fi apli­cat uni­no­mi­na­lul pur, așa cum îl pro­pu­nea USL în vară, dar res­pins de Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală, nu am fi avut în par­la­ment de­cât USL, UDMR și mi­no­ri­tăți. Vă pu­teți ima­gina așa ceva?

Cum s‑a în­tâm­plat așa un dez­as­tru? Sunt doar niște gre­șeli tac­tice ale PDL sau în­treaga lor stra­te­gie a fost proastă? Au in­sis­tat ex­trem de mult pe ideea că ei re­pre­zintă ade­vă­rata dreaptă din Ro­mâ­nia, ceea ce — până la un punct e ade­vă­rat — dar cei că­rora le pasă de ide­o­lo­gii nu au ve­nit la vot, iar cei care au ve­nit nu sunt in­te­re­sați de te­o­rii po­li­tice. Elec­to­ra­tul PDL nu cred că a dez­er­tat în ta­băra cea­laltă — poate doar într‑o foarte mică mă­sură — dar n‑a ve­nit să vo­teze pen­tru că nu i s‑a pro­pus ni­mic in­te­re­sant. N‑au fost de­cât texte des­pre oa­me­nii noi care can­di­dează (deși nu­mele odi­oase n‑au dis­pă­rut com­plet), des­pre câte lu­cruri bune a fă­cut PDL în anii de gu­ver­nare și des­pre abor­dă­rile eco­no­mice pe care dreapta po­li­tică le aduce, ca și cum orice par­tid s‑ar re­ven­dica în această arie ide­o­lo­gică ar fi și de­ți­nă­to­rul im­pli­cit al so­lu­ți­i­lor corecte.

Apor­tul lui MRU și al ce­lor de la PNȚCD a fost nul sau chiar ne­ga­tiv. La fel și cel al lui Mi­hail Neamțu. Dis­cur­sul lor eli­tist și in­te­lec­tu­a­li­zat nu doar că n‑a prins la clasa de mij­loc a Ro­mâ­niei — care nu e for­mată din elite in­te­lec­tu­ale, ci din oa­meni de suc­ces în afa­ceri și în di­verse com­pa­nii, a că­ror cul­tură ge­ne­rală nu e punc­tul lor forte — dar le‑a și în­de­păr­tat elec­to­ra­tul din cla­sele in­fe­ri­oare, cei care apre­ciau acum pa­tru ani hă­hă­ie­lile bă­dă­ră­nești ale lui Bă­sescu, lu­ându-le drept va­li­dări ale pro­pri­i­lor lor ati­tu­dini și com­por­ta­mente. N‑a mai fost ni­meni să le vor­bească pe limba lor, di­rect și sim­plu, cu alu­zii vul­gare și poante de prost gust, așa că au mi­grat o parte pro­ba­bil spre USL, iar al­ții că­tre par­ti­dul OTV.

E trist să pri­vesc acum re­zul­ta­tele pro­iec­tu­lui Noua Re­pu­blică. Era oare mai bine dacă rămâ­neau in­de­pen­denți? Pro­ba­bil că n‑ar fi luat de­cât 1%, n‑ar fi ajuns în par­la­ment. Dar ar fi avut onoa­rea în­treagă, ca un par­tid mic care își în­cearcă prima oară pu­te­rile în po­li­tică. Că­zând îm­pre­ună cu PDL și-au frânt oa­sele elec­to­rale mult mai vi­zi­bil și mai ru­și­nos și tare mi‑e teamă că din că­ză­tura asta nu-și vor mai re­veni nici­când. Și asta mă duce la prima în­tre­bare cu ade­vă­rat im­por­tantă: este oare im­po­si­bil să fie creat un par­tid al cla­sei de mij­loc, care să‑i re­pre­zinte interesele?

Des­pre pros­tia po­po­ru­lui ro­mân în pri­vința de­ci­zi­i­lor sale po­li­tice am mai vor­bit. Can­ti­ta­tea este însă uni­ta­tea de mă­sură a jus­ti­ției mo­derne, a de­mo­cra­ției. Cei ce sunt mulți, sunt și mai culți. O hoardă de huli­gani care dis­trug to­tul în ca­lea lor poate să-și im­pună pe căi de­mo­cra­tice opi­ni­ile în fața unui in­di­vid ge­nial. Ei sunt mulți, el e sin­gur. Su­pus la proba de­mo­cra­tică a vo­tu­lui, huli­ga­nis­mul e mai dezi­ra­bil de­cât genialitatea.

De­si­gur, po­po­rul ro­mân nu e for­mat ex­clu­siv din huli­gani, dar are o so­lidă ma­jo­ri­tate ne­e­du­cată, care ac­țio­nează or­bește, ne­chi­b­zuit, con­dusă de ură și ma­ni­pu­la­bilă prin cu­vin­tele meș­te­șu­gite ale te­le­vi­ziu­ni­lor și po­li­ti­cie­ni­lor. Dar după fi­e­care be­ție elec­to­rală există pe­ri­co­lul ma­h­mu­re­lii de a doua zi. Există ris­cul ca unii din­tre ei să re­a­li­zeze că au vo­tat ira­țio­nal, că n‑au cân­tă­rit bine toate im­pli­ca­ți­ile ale­ge­rii fă­cute. Și atunci tot po­li­ti­cie­nii le fur­ni­zează ar­gu­men­ta­ți­ile po­tri­vite, an­ti­do­tul ne­ce­sar pen­tru ca ast­fel de an­goase să fie pre­ve­nite: în în­țe­lep­ciu­nea sa po­po­rul a vo­tat îm­po­triva ti­ra­niei bă­siste, a cli­cii de hoți și tâ­lhari care au fu­rat țara, i‑au în­vă­țat minte pe cei care și-au bă­tut joc de ei ani de zile. Iar nea Ghe­or­ghe și țața Floa­rea dau din cap apro­ba­tor, sim­țindu-și parcă mai li­niș­tită con­ști­ința: da, do­m’ne, nu se mai pu­tea cu ho­ții ăia! Peste pa­tru ani la fel vor spune și des­pre cei pe care i‑au ales azi.

Este lim­pede acum că po­po­rul nu e în­țe­lept, cel pu­țin nu po­po­rul ro­mân. Dar te­o­ria drep­tei cum­pă­niri a ma­se­lor po­pu­lare încă este flu­tu­rată ca stin­dard al lup­tei po­li­tice. Can­ti­ta­tea este o jus­ti­fi­care în sine. Sta­tis­tic, fi­e­care in­di­vid al unui grup poate fi un prost do­ve­dit, dar suma mai mul­tor mi­li­oane de ast­fel de oa­meni este în­țe­leaptă — ne în­vață de­mo­cra­ția. Și așa ajung la cea de‑a doua în­tre­bare im­por­tantă: când vom în­țe­lege că in­te­li­gența și buna ju­de­cată sunt atri­bute in­di­vi­du­ale, nu colective?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Marius

    So­rin, pe ici-colo, sunt de acord cu tine. Una din fra­zele tale, insa, imi scapa: “O hoardă de huli­gani care dis­trug to­tul în ca­lea lor poate să-și im­pună pe căi de­mo­cra­tice opi­ni­ile în fața unui in­di­vid genial.”
    Cine e “in­di­vi­dul ge­nial”? Ca l‑as vota si eu, cu doua maini. In lipsa lui, m‑am mul­tu­mit cu Tariceanu…

    • Sorin Sfirlogea

      Nu e ci­neva anume… in­cer­cam o com­pa­ra­ție îm­pinsă la ex­trem ca să punc­tez fap­tul că nu can­ti­ta­tea con­tează. Huli­ga­nii sunt ipo­te­tici, la fel și ge­ni­a­lul. Din păcate. 

      Pe Tă­ri­ceanu să zi­cem că l‑aș în­ghiți cu oa­reșce no­duri, dar mi se pare mă­car că are stofă de domn (deși dacă te uiți ce afa­ceri a tras cu sta­tul pe bază de Ci­troen, parcă îți vine să vo­miți iar). Doar că Tă­ri­ceanu vine la pa­chet cu An­to­ne­scu, Ponta, Fe­ne­chiu și al­ții ca ei.

  2. Alice

    Atâta timp cât nu mergi la vot nu în­țe­leg de ce te miri. Toc­mai ai îm­pu­ter­ni­cit po­po­rul să vo­teze și în nu­mele tău. Dacă nu mergi la vot nu în­seamnă că ești ne­pă­tat. Ne-vo­tul tău toc­mai a fost redistribuit.
    Evi­dent că am scris un co­men­ta­riu îna­inte de ale­geri, la unul din pos­tu­rile tale pre-elec­to­rale. Cu ar­gu­mente pro-vo­tare, dar l‑am șters, adică l‑am păs­trat doar pen­tru mine, pe‑o fi­țu­ică. Poate îmi va tre­bui peste 4 ani. Și asta pen­tru că am avut con­vin­ge­rea, amară, că forța ar­gu­men­te­lor mele nu te va convinge.

    • Sorin Sfirlogea

      Alice, nu mă mir, îmi pun în­tre­bări. Ce pro­pui tu este inu­til — îmi cer să in­ving can­ti­ta­tea printr‑o can­ti­tate și mai mare. A merge la vot asta în­seamnă, ten­ta­tiva de a con­sti­tui o can­ti­tate care să se opună al­teia. Ceea ce e inu­til, pen­tru că dacă s‑ar duce la vot toți cei care în­țe­leg cu ade­vă­rat ce e bine pen­tru Ro­mâ­nia tot nu s‑ar aduna mai mult de 15–20%, adică in­su­fi­cient pen­tru a gu­verna. Vo­tul de­mo­cra­tic într‑o so­ci­e­tate ne­e­du­cată nu e so­lu­ția, ci e cap­cana din care nu pu­tem ieși.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.