Vânturându-mă azi prin oraș cu mașina (nu mă întrebați ce căutam în miezul zilei prin târg, că iar mă enervez!) am ascultat radioul vreme de vreo trei ceasuri. Și aproape în tot acest timp s‑a discutat despre noul cabinet Ponta 2 și despre miniștrii nominalizați. Am remarcat creșterea spectaculoasă a numărului de ministere, cam cu 50%, dar nu am fost prea mirat știind cât de mare e USL-ul victorios și câte guri orgolioase trebuie hrănite și îndestulate. Toată lumea e reprezentată în guvern, ca să fie pace șî armonie în alianța învingătoare — doar că un guvern e asemeni unei orchestre: nu contează doar instrumentiștii, ci mai ales capacitatea lor de a se manifesta împreună. Ceea ce nu prea cred că se va întâmpla.
Dar sarea și piperul zilei l‑au constituit dezbaterile despre cei doi nominalizați ca miniștri, dar cu probleme în justiție. Dacă Liviu Dragnea e doar în faza de urmărire penală, Relu Fenechiu e trimis deja în judecată pentru că a vândut statului român transformatoare electrice vechi recondiționate sub numele de produse noi. Iar textul Constituției este destul de clar: dacă ministrul e urmărit penal, poate fi suspendat de președinte, dacă e trimis în judecată, e obligatorie suspendarea. În emisiunea lui Moise Guran (România în direct) s‑au perindat mulți ascultători care și-au expus opiniile. Am observat că majoritatea erau foarte neatenți la detaliile problemei, confundând demiterea unui ministru cu suspendarea lui, amestecând argumentele juridice cu cele morale. În mod cert românilor le e necesară educația logicii, pentru că nu prea par în stare nici de raționamente inductive, nici de cele deductive.
Până la urmă întrebarea care mi‑a rămas în minte a fost asta: de ce a dorit Ponta să nominalizeze ca miniștri niște indivizi care ar putea fi suspendați în secunda imediat următoare depunerii jurământului? Cu siguranță știe textul constituțional. Îi dă altă interpretare? Am auzit o opinie cum că textul din Constituție, articolul 1091, s‑ar referi doar la faptele săvârșite fiind în calitatea de ministru. Mă îndoiesc profund. Dar dacă nu e vorba de o interpretare aiuritoare a legii fundamentale, ce vrea Victor(iosul) Ponta cu aceste nominalizări ale unor indivizi controversați? Să‑l provoace pe Băsescu, așteptând greșeala acestuia pentru a declanșa un nou proces de demitere?
* * *
Fără nici o legătură cu asta, WordPress s‑a trezit dat în judecată de Zenyth Pharmaceuticals România pentru că un blogger găzduit de binecunoscuta platformă a publicat niște articole în care se îndoiește de calitățile produsului ColonHelp, așa cum sunt ele prezentate de producător. Dezbaterea e mult mai amplă și complicată2, iar eu personal am experiențele mele cu acest produs3. Nu e lipsit de importanță cine are dreptate în privința produsului, dar mi se pare mai grav și mai serios că un producător încearcă să trimită în judecată un blogger pentru delictul de opinie.
Prima greșeală și probabil cea mai mare este accea că Zenyth Pharmaceuticals și‑a făcut singur reclamă proastă. Blogul incriminat nu avea cine știe ce audiență. Povestea cu datul în judecată începe să facă înconjurul României, informând pe toată lumea că produsul lor ar putea avea mai puține calități decât spun ei. A doua greșeală este că s‑au băgat într‑0 situație fără ieșire onorabilă pentru că, chiar dacă vor ieși victorioși și vor obliga WordPress să dezvăluie identitatea blogger-ului, pe care apoi îl vor chema în instanță și îi vor cere despăgubiri morale, întreaga blogosferă se va porni împotriva lor. Iar forța acestora este — vă asigur — impresionantă când vine vorba de demolat brand-uri.
* * *
Am pus alături cele două povești ca să subliniez faptul că în România de azi este mai incriminabil să ai o părere publică despre un produs, decât să vinzi statului român transformatoare electrice vechi și revopsite. În primul caz, fără să fi avut nici un câștig financiar, poți să ajungi să plătești daune tot restul vieții. În al doilea caz încasezi două milioane de euro, te face Ponta ministru al transporturilor și s‑a rezolvat.
Note:
Lasă un comentariu