Cum facem rost de bani

După ce s‐au risipt aburii beției dem­a­gog­ice din cam­pa­nia elec­torală, guver­nul Ponta se trezește repede din amețeala vic­to­riei și dă nas în nas cu real­itățile eco­nom­ice. Nimic sur­prinză­tor până aici, poate doar pen­tru  unii din­tre elec­torii români care cred cu tărie că prob­lemele se rezolvă dându‐i jos pe unii și înscăunându‐i pe alții. Prob­lema numărul unu este, desigur, insu­fi­ciența ban­ilor la buget. Tre­buie dați bani pen­tru pen­sii, buge­tarii așteaptă partea a doua a refac­erii salari­ilor lor, spon­sorii elec­torali vor începe curând să întrebe de investiți­ile alea care li se cuvin pen­tru a‐și recu­pera banii dați pe cam­pa­nia elec­torală, bașca firmele pesediștilor, peneliștilor, voiculeștilor și câți or mai fi în burta aces­tui mare USL, toate aștep­tând să curgă laptele și mierea la care tot visează din 2004.

Deci, punc­tul unu pe agenda guver­nu­lui: cum facem rost de bani? Subiec­tul e del­i­cat și stârnește ner­voz­ități între PSD și PNL, lăsând să se între­vadă că — în spatele ușilor inchise — postludiul s‐a încheiat și acum urmează con­sumarea relației conjugale.Victor Ponta vine cu o idee: hai să restruc­turăm prin min­is­tere, că sunt mulți care freacă trei hâr­tii. Exce­lentă idee, doar că pen­tru a sta­bili cine e util și cine nu din­tre funcționarii pub­lici ar fi nevoie de niște cri­terii clare și de niște prin­cipii de orga­ni­zare. Ambele lipsesc, iar dom­nii miniștrii (care erau 16 și au mai rămas doar vreo 27) habar n‐au despre cum se orga­nizează o admin­is­trație. Ei sunt politici. E tre­aba celor tehnici să facă restruc­turarea. Adică a funcționar­ilor pub­lici, care tre­buie să se autore­struc­tureze. Ha! Or să dea afară pe ăia mai fără pile și o să zică: gata! am restruc­turat admin­is­trația min­is­teru­lui. Adică drep­tate până la capăt.

Dar e bine. Acum e vre­mea săr­bă­to­rilor de iarnă și toți funcționarii din provin­cie, mai ales ăia de au vreo slu­jbă de șefuleț, se dau de cea­sul morții să pregătească pachetele pen­tru șefii de la București. Se umplu port­ba­gaje de mașini, se leagă brazii pe capota auto­mo­bilu­lui și por­nesc cu toții la min­is­ter sau la regie, de unde le va veni sig­u­ranța scaunului în 2013. Vor ajunge la des­ti­nație, par­când pe stră­duțe lat­erale, încer­când să rămână dis­creți, că presa asta e de groază, își bagă nasul peste tot, apoi vor suna dis­cret pe ben­e­fi­ciari și le vor spune în lim­baj cod­i­fi­cat că au venit și sunt gata să le ureze săr­bă­tori fericite. Apoi or să se întoarcă în locurile de unde au venit, mulțu­miți că s‐au des­cur­cat și anul ăsta și că, slavă Dom­nu­lui, vor putea și ei să facă la anul drep­tate. Până la capăt.

Dom­nul Con­stan­tin Niță vine șî el cu o idee, deși recunoaște că nu e tre­aba lui: hai să mărim rede­vențele la petrol șî gaze. Că uite, în Europa sunt de vreo 20–30% și la noi îs tare pir­pirii, doar vreo 13% în cel mai bun caz. Bravos, dom' Cos­tel, strașnică idee, cum de ți‐a venit toc­mai dumi­tale? Dar ia să ne gândim noi nițel: ce‐o să facă OMV când o să audă de planul ăsta? O să zică offf! și o să se gân­dească nos­tal­gic la prof­i­turile care le pierde? Neeeh! O să zică așa: cos­tul e atâta, prof­i­tul nos­tru tre­buie să fie atâta, iar peste asta mai majorăm cu 30% ca să dăm la stat rede­vența. Etete Costele, ce preț fru­mos iese la pompă! Vorba aia, drep­tate până la capăt.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu