Elementary, my dear Hunor!

Când am drep­tate în pri­vința in­ter­pre­tă­rii unui eve­ni­ment, când se do­ve­dește ul­te­rior că am în­țe­les de­de­sub­tu­rile unor în­tâm­plări, nu e doar bu­cu­ria de a vă pu­tea spune: v‑am zis eu! Este de­si­gur și pu­țin din or­go­liul ăsta mă­runt, de a avea drep­tate, de a te simți în­ving­ă­tor în fața ce­lor­lalți care nici mă­car nu te-au con­tra­zis — n‑am să mă pre­fac imun la mă­run­tele mes­chi­nă­rii pe care fi­rea umană le in­cumbă prin în­săși na­tura sa. Dar e ceva mai mult de atât. E do­vada ire­fu­ta­bilă că ju­de­cata pe care o aplic este va­lidă, că re­u­șesc să in­tu­iesc co­rect or­di­nea în care tre­buie ci­tite eve­ni­men­tele pen­tru a de­sluși ceea ce făp­tu­i­to­rii lor vor să rămână ne­de­slu­șit. E un fel de vic­to­rie a unui mic Sher­lock Hol­mes, care are oca­zia să mai spună o dată: ele­men­tary, my dear Wat­son!

Ke­le­men Hu­nor a dat un in­ter­viu în presa ma­ghiară (cu Go­o­gle Translate se ob­ține o tra­du­cere in­te­li­gi­bilă). Și spune două lu­cruri no­ta­bile. Pri­mul e că Vo­i­cu­lescu este tu­moa­rea can­ce­roasă a po­li­ti­cii ro­mâ­nești. Al doi­lea este că Ro­mâ­nia nu este o na­țiune pe de­plin for­mată. Pen­tru mo­ment să lă­săm de­o­parte prima afir­ma­ție și să ne con­cen­trăm pe a doua. De ce spune asta dom­nul Hu­nor? Pen­tru că vrea să ar­gu­men­teze de ce ar dori ca la mo­di­fi­ca­rea con­sti­tu­țio­nală ce va urma în vi­i­to­rul apro­piat să dis­pară din text sin­tagma “stat na­țio­nal uni­tar“¹. Și de ce ar vrea să se pro­ducă această mo­di­fi­care? Pen­tru că ar des­chide po­si­bi­li­ta­tea unui pro­ces de se­pa­rare re­gio­nală, si­mi­lar cu ceea ce se va în­tâm­pla pro­ba­bil cu Ca­ta­lo­nia în 2014. Dar de ce și-ar dori să se­pare ți­nu­tu­rile se­cu­iești de Ro­mâ­nia, de vreme ce nu poate să le unească fi­zic cu Un­ga­ria? Pen­tru că s‑ar des­chide po­si­bi­li­ta­tea unui pro­gres eco­no­mic in­com­pa­ra­bil mai ra­pid pen­tru această re­giune, care ar pu­tea să-și or­ga­ni­zeze pro­pria gu­ver­nare, pro­pri­ile ale­geri, pro­pri­ile legi. Și de ce e ceva rău să vrea asta? Păi, pen­tru co­mu­ni­ta­tea ma­ghiară nu e de­loc rău, dim­po­trivă. Noi, ro­mâ­nii, îi cam ți­nem în loc, îi for­țăm să tră­i­ască într‑o țară cu un nivel de trai mai prost de­cât dacă ar fi auto­nomi. Ele­men­tary, my dear An­to­ne­scu.

Nu aș fi fe­ri­cit să văd că se în­tâm­plă așa ceva, pen­tru că ar fi sem­nul unei di­so­lu­ții ire­ver­si­bile a sta­tu­lui ro­mân, de­cli­nul ce nu ar mai pu­tea fi oprit. Dar nu pot să nu ad­mit că, pri­vind prin ochii ma­ghia­ri­lor, do­rin­țele lor sunt cât se poate de le­gi­time. Dacă aș fi în lo­cul lor mi-aș dori ace­lași lu­cru. So­lu­ția nu este să le pu­nem ză­bală prin ar­ti­cole con­sti­tu­țio­nale și prin dis­cur­suri sfo­ră­i­tor-na­țio­na­liste, ci să ne ri­di­căm cu to­ții la nive­lul la care lor să nu li se mai pară ne­ce­sar să ceară auto­no­mia. Ele­men­tary, my dear Vo­i­cu­lescu.

Cât des­pre prima sa afir­ma­ție, aceea că Vo­i­cu­lescu este un can­cer al so­ci­e­tă­ții ro­mâ­nești, aș pu­tea spune doar că nu era ne­voie ca Hu­nor să ve­ri­fice asta prin ex­pe­rien­țele pro­prii — i‑aș fi pu­tut eu spune încă de acum câ­țiva ani câte ceva des­pre ca­rac­te­rul unui fost se­cu­rist co­mu­nist. Dar se pare că tra­di­ția ma­chi­a­ve­lică a în­fră­ți­rii cu dra­cul până se trece pun­tea a în­ce­put să facă vic­time în UDMR. Dacă te tot bagi în troaca porci­lor, într‑o zi vei fi mân­cat de ei. Ele­men­tary, my dear Hu­nor!

Note:

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...