Când provii dintr-un mediu sărac, când ți-ai trăit copilăria în lipsuri materiale, e firesc să gândești că supraviețuirea e mai presus de morală. Dacă trebuie să mănânci, dacă existența îți este amenințată, poți fi tentat să crezi că ai dreptul să încalci limitele morale și chiar pe cele legale ca să te salvezi. Poți să mai furi câte ceva, poți să faci contrabandă cu alcool sau țigări, iar în mintea ta faptele astea își pierd orice semnificație anti-socială, de vreme ce te țin în viață, te duc de azi până mâine. Nu ai făcut un bine lumii în care trăiești, dar ea ce a făcut ca să te ajute?
Când provii dintr-un mediu sărac, când ți-ai trăit copilăria în lipsuri materiale, e firesc să gândești că dreptatea începe prin solidaritate. În mintea ta bogații lumii pot să se bucure de câștigurile lor, dar mai întâi trebuie să împartă o bună parte din ele cu cei care sunt mai năpăstuiți de soartă. Pentru că ești convins că toți suntem egali și că toți avem deci dreptul la o viață decentă, indiferent de abilitățile noastre sau de posibilitățile de a transforma aceste abilități în valoare socială. Și afirmi cu convingere că succesul personal trebuie să devină drumul pe care îl deschizi societății întregi și pe care trebuie să‑i inviți să meargă pe toți ceilalți, dăruindu-le o parte consistentă din ceea ce ai realizat prin efort individual.
Când provii dintr-un mediu sărac, când ți-ai trăit copilăria în lipsuri materiale, e firesc să gândești că statul trebuie condus de oameni de stânga, cei care se străduie să împartă bogăția cât mai echitabil. Iar dacă ai devenit între timp un om de succes — prin voia sorții, a norocului și a talentelor personale — poți să pui umărul la a‑i aduce pe acești oameni de stânga la putere. Poți finanța partidele socialiste sau chiar comuniste, dacă ești mai radical în viziuni. Poți face campanii publice pentru a promova personalitățile acestor partide, împingându‑i în față și dându-le puterea de a impune tuturor opiniile pe care tu le consideri corecte.
Dar când provii dintr-un mediu sărac, când ți-ai trăit copilăria în lipsuri materiale și ai făcut toate cele de mai sus de‑a lungul vieții tale, e nefiresc să fugi din propria țară, nemulțumit că bogăția ta va fi taxată și se va redistribui celorlalți. E nefiresc să accepți cetățenia unui stat străin, cu care nu ai nimic de a face, doar pentru că astfel îți protejezi bunurile. E nefiresc să pleci dintre ai tăi, după ce le-ai declarat iubire necondiționată ani de‑a rândul, când erai mai puțin bogat. Și este nefiresc pentru că înseamnă că undeva ai mințit, cândva ai fost nesincer. Înseamnă că toată susținerea pentru ideile de stânga n‑a fost decât vorbărie goală, care era menită să-ți aducă popularitate și apreciere, dar nu pornea din adâncul inimii tale.
Pentru că, mon cher Gerard, asta ar însemna că în inima ta nu e loc decât pentru tine. Că întreaga ta viața n‑a fost decât un alt rol pe care l‑ai jucat, pentru bani și pentru propriul tău orgoliu.
Lasă un comentariu