Când pro­vii dintr-un me­diu să­rac, când ți-ai trăit co­pi­lă­ria în lip­suri ma­te­ri­ale, e fi­resc să gân­dești că su­pra­vie­țu­i­rea e mai pre­sus de mo­rală. Dacă tre­buie să mă­nânci, dacă exis­tența îți este ame­nin­țată, poți fi ten­tat să crezi că ai drep­tul să în­calci li­mi­tele mo­rale și chiar pe cele le­gale ca să te sal­vezi. Poți să mai furi câte ceva, poți să faci con­tra­bandă cu al­cool sau ți­gări, iar în min­tea ta fap­tele as­tea își pierd orice sem­ni­fi­ca­ție anti-so­ci­ală, de vreme ce te țin în viață, te duc de azi până mâine. Nu ai fă­cut un bine lu­mii în care tră­iești, dar ea ce a fă­cut ca să te ajute?

Când pro­vii dintr-un me­diu să­rac, când ți-ai trăit co­pi­lă­ria în lip­suri ma­te­ri­ale, e fi­resc să gân­dești că drep­ta­tea în­cepe prin so­li­da­ri­tate. În min­tea ta bo­ga­ții lu­mii pot să se bu­cure de câști­gu­rile lor, dar mai în­tâi tre­buie să îm­partă o bună parte din ele cu cei care sunt mai nă­păs­tu­iți de soartă. Pen­tru că ești con­vins că toți sun­tem egali și că toți avem deci drep­tul la o viață de­centă, in­di­fe­rent de abi­li­tă­țile noas­tre sau de po­si­bi­li­tă­țile de a trans­forma aceste abi­li­tăți în va­loare so­ci­ală. Și afirmi cu con­vin­gere că suc­ce­sul per­so­nal tre­buie să de­vină dru­mul pe care îl des­chizi so­ci­e­tă­ții în­tregi și pe care tre­buie să‑i in­viți să meargă pe toți cei­lalți, dă­ru­indu-le o parte con­sis­tentă din ceea ce ai re­a­li­zat prin efort in­di­vi­dual.

Când pro­vii dintr-un me­diu să­rac, când ți-ai trăit co­pi­lă­ria în lip­suri ma­te­ri­ale, e fi­resc să gân­dești că sta­tul tre­buie con­dus de oa­meni de stânga, cei care se stră­duie să îm­partă bo­gă­ția cât mai echi­ta­bil. Iar dacă ai de­ve­nit în­tre timp un om de suc­ces — prin voia sor­ții, a no­ro­cu­lui și a ta­len­te­lor per­so­nale — poți să pui umă­rul la a‑i aduce pe acești oa­meni de stânga la pu­tere. Poți fi­nanța par­ti­dele so­ci­a­liste sau chiar co­mu­niste, dacă ești mai ra­di­cal în vi­ziuni. Poți face cam­pa­nii pu­blice pen­tru a pro­mova per­so­na­li­tă­țile aces­tor par­tide, împingându‑i în față și dându-le pu­te­rea de a im­pune tu­tu­ror opi­ni­ile pe care tu le con­si­deri co­recte.

Dar când pro­vii dintr-un me­diu să­rac, când ți-ai trăit co­pi­lă­ria în lip­suri ma­te­ri­ale și ai fă­cut toate cele de mai sus de‑a lun­gul vie­ții tale, e ne­fi­resc să fugi din pro­pria țară, ne­mul­țu­mit că bo­gă­ția ta va fi ta­xată și se va re­dis­tri­bui ce­lor­lalți. E ne­fi­resc să ac­cepți ce­tă­țe­nia unui stat străin, cu care nu ai ni­mic de a face, doar pen­tru că ast­fel îți pro­te­jezi bu­nu­rile. E ne­fi­resc să pleci din­tre ai tăi, după ce le-ai de­cla­rat iu­bire ne­con­di­țio­nată ani de‑a rân­dul, când erai mai pu­țin bo­gat. Și este ne­fi­resc pen­tru că în­seamnă că un­deva ai min­țit, cân­dva ai fost ne­sin­cer. În­seamnă că toată sus­ți­ne­rea pen­tru ide­ile de stânga n‑a fost de­cât vor­bă­rie goală, care era me­nită să-ți aducă po­pu­la­ri­tate și apre­ci­ere, dar nu por­nea din adân­cul ini­mii tale.

Pen­tru că, mon cher Ge­rard, asta ar în­semna că în inima ta nu e loc de­cât pen­tru tine. Că în­treaga ta viața n‑a fost de­cât un alt rol pe care l‑ai ju­cat, pen­tru bani și pen­tru pro­priul tău or­go­liu.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.